Andrei Caramitru: “Putem ieși din acest cerc vicios doar dacă facem o pauză”

Cu o traiectorie profesională impresionantă, Andrei Caramitru, fiul actorului Ion Caramitru, a reușit să-și construiască propriul drum prin multă muncă, pasiune și dăruire.

De profesie economist, Andrei și-a finalizat studiile universitare în Elveția, apoi a lucrat timp de peste 16 ani în consultanță. În prezent, Andrei Caramitru a intrat pe zona de antreprenoriat, printr-un business cu o componentă digitală, un domeniu complet diferit de ceea ce a făcut până acum.

Ai locuit în Elveția din 1994 până în 2007. Ce consideri că ți-a oferit perioada pe care ai petrecut-o în Elveția?

Am plecat într-o perioadă dificilă pentru România. În 1994 nu erau multe posibilătăți și am mers în Elveția, deoarece mătușa mea era plecată din România (fugită din cauza comunismului din anii 70).

Am avut șansa unică de a ieși din țară în acel moment și am stat la mătușa mea, care a fost foarte drăguță cu mine și m-a primit.

În Elveția a fost foarte interesant, deoarece este o societate total diferită față de cea de aici. De asemenea, era o perioadă în care România nu era foarte bine percepută.

Nu eram în UE, iar eu aveam foarte puțini bani… cumva nu a fost o perioadă simplă. Cât am fost acolo a trebuit să fiu mai bun decât ceilalți, pentru că altfel nu aș fi avut nicio șansă să obțin un job. În mod normal nu aveai dreptul de muncă, chiar dacă terminai facultatea la ei.

Așa că am muncit mai mult decât am muncit vreodată. Trebuia să am un job în paralel, trebuia să am rezultate bune la școală (am devenit șef de promoție) și cu toate acestea tot a fost greu să obțin o slujbă acolo…

Cred că am depus vreo 10 candidaturi la 10 bănci de top, vreo cinci mi-au făcut ofertă, dar nu reușeau să-mi facă permisul de muncă după terminarea facultății.

A fost o experiență solicitantă și mi-am dat seama de limitările pe care le poți avea ca român. Am avut noroc pentru că una dintre bănci – UBS – m-a plăcut foarte mult. Acesta a fost primul meu job, după ce am terminat facultatea. Am lucrat doi ani la UBS, care este cea mai mare bancă elvețiană, apoi am făcut schimbarea către consultanță.

Elveția este o țară foarte diferită de România, pentru că acolo este un sistem cu foarte reguli stricte, din punct de vedere social, un sistem destul de închis. Elvețienii tolerează străinii și apreciează dacă lucrează bine, dar atât.

Care sunt lucrurile pe care ți le-a povestit tatăl tău despre România și ce valori consideri că ți-a transmis familia?

Familia noastră a suferit foarte mult în anii 50-60 din cauza comunismului. Bunicul meu patern a stat în pușcărie timp de 9 ani. De asemenea, multe rude au fost arestate atunci, le-au fost confiscate casele. Familia a stat sub o prigoană îngrozitoare în perioada respectivă, de aceea exista un sentiment anti-comunism foarte profund, pe care l-am simțit încă din copilărie.

La Revoluție a fost un moment cheie pentru noi, toți. Aveam 13 ani când tata m-a scos pe stradă pe 22 decembrie, dimineața, în Piața Romană, dar a trebuit să fug când au venit scutierii. Am trăit intens ceea ce se întâmpla atunci și am fost îngrozit pentru că îl știam pe tata pe stradă, iar mama mea era însărcinată în 6 luni cu fratele cel mic. Vă dați seama… nu erau telefoane mobile, nu puteai să suni și să afli dacă este bine sau nu.

Când am ajuns acasă, noi îl știam pe tata pe stradă, în Piața Romană, și subit îl vedem că apare la televizor. Atunci a fost un moment și de bucurie, dar și de frică pentru întreaga familie. Am crezut că vor veni peste noi și ne vor lua pe sus. În jumătate de oră ne-am organizat și am fugit de acasă, ne-am împărțit în diverse locuri din București, pentru că am crezut că vor veni să ne ridice.

A fost o perioadă interesantă. În prima fază toți ne-am bucurat, apoi și-a dat seama și tata că Revoluția a fost furată.

De ce anume crezi că are nevoie România în momentul de față pentru a se redresa? Mai crezi într-o Românie de care să fim mândri?

Dacă este să analizez la rece, în România au ajuns să existe, în acest moment, două corpuri care nu mai sunt compatibile. Aceasta este problema fundamentală. O Românie europeană, cu multe firme străine, cu oameni care circulă prin Europa, care lucrează în privat și care, clar, sunt majoritari.

Diaspora ne aduce foarte mult, pentru că acolo nu sunt niște oameni care au plecat și nu mai vin niciodată în România. Din contră, vin o dată sau de două ori pe an, își refac casele în țară. Deci există un flux du-te-vino de câteva milioane de oameni care trăiesc în Europa. Noi avem milioane de români profund europeni care trăiesc în Europa. În același timp, zona urbană din România s-a dezvoltat foarte mult. Peste 60% dintre români trăiesc în orașe.

Pe de altă parte, avem un organism vechi, care vine din comunism și nu s-a reformat, care a fost restrâns, pentru că celălalt organism a crescut foarte mult, iar acum este speriat că va dispărea și atacă disperat.

Este ca atunci când rănești o fiară și o pui într-un colț, dar este înconjurată de oameni. Ce va face? Va lupta până la capăt sau va mușca. Cam acolo se îndreaptă valul social care duce spre o Românie profund europeană.

Acum este o luptă îngrozitoare între aceste două organisme, pentru că cele două zone nu sunt compatibile. În general sunt optimist, dar lucrurile acestea nu se întâmplă în două-trei luni. Știu că toată lumea vrea o reacție imediată, dar avem nevoie de timp.

Ce ne poți împărtăși din experiența ta în calitate de manager? Care au fost provocările și cu ce probleme te-ai confruntat?

Eu n-am fost un manager clasic, pentru că n-am lucrat într-o corporație clasică. Am muncit 16-17 ani pentru firme mari de consultanță, care lucrează un pic diferit. Sigur că ești responsabil de oamenii din intern, dar în momentul în care ești partener devii și acționar în firma mare.

Acolo petreci 90% din timp cu clientul, lucrezi în locația clientului, ai echipe combinate, care nu sunt stabile, pentru că oamenii se schimbau de fiecare dată la un alt proiect.

Problemele cred că sunt similare. Este important să atragi oameni buni în echipa ta, pentru că altfel lucrurile nu merg. Atragerea oamenilor buni este absolut esențială. Apoi contează mult cum reusești ca manager să îți impui ideile, pentru că oamenii au o rezistență mare la schimbare.

Ce ar trebui să facă un lider pentru ca oamenii din echipă să îl urmeze? Cum ai defini un lider adevărat?

Un lider adevărat trebuie, în primul rând, să asculte. Când poartă un dialog să asculte și să învețe de la ceilalți. Dacă nu îi asculți pe oameni, să afli ce idei au și nu înțelegi cu ce probleme se confruntă, nu te vor urma.

În al doilea rând, este important să sintetizezi și să oferi o viziune mult mai largă. Adică să explici cu ce se confruntă echipa respectivă, ce vrem să facem într-un mod mai general. De exemplu, un manager spune: „Obiectivul nostru este să atingem acest KPI în următoarele 3 luni”. Acesta este un lucru important pentru companie, dar nu este motivant pentru angajat. Un președinte american a mers odată la NASA și a întâlnit un om care spăla pe jos pe care l-a întrebat: „Care este rolul tău?”. Iar omul acela a răspuns: „Rolul meu este să îi ajut pe oameni să ajungă pe Lună”. Așa își identifica el jobul. Liderul acelui om cu siguranță era unul senzațional, pentru că a știut să motiveze un om simplu.

E foarte important să poți să le explici oamenilor pentru ce anume le soliciți efortul. Nu pentru a atinge un KPI sau a ne face bugetul pe anul acesta, ci ceea ce vrem să facem, care este viziunea de ansamblu.

După 20 de ani de consultanță ai intrat pe zona de antreprenoriat, iar în momentul de față ai o afacere cu o componentă digitală. Cum a fost începutul și în ce constă afacerea ta?

Am plecat din consultanță când am considerat că mi-am atins toate obiectivele și vroiam să fac altceva. Aveam două opțiuni: prima era să lucrez într-o corporație (puteam să fiu CEO), iar a doua era să intru pe zona aceasta de antreprenoriat. Ei, pentru că am lucrat în consultanță cu firme mari și știam cum funcționează sistemul, aceasta nu era o schimbare foarte mare pentru mine și aveam impresia că îmi restrânge zona de influență.

Zona de antreprenoriat mi-a plăcut dintotdeauna, m-a atras mai mult. Și am ales zona digitală fiindcă acolo este viitorul. Dacă ne uităm la următorii 10 ani este clar că de acolo va veni transformarea societății și a economiei.

Cu ce anume ne ocupăm? Am avut două opțiuni. Să avem bani să investim în firmele altora, să le facem să crească, iar a doua opțiune a fost să dezvoltăm ideile noastre.

Amândouă au fost analizate. Nu am mers pe prima pentru că, după multe discuții, nu găseam echipele și soluțiile ideale, iar noi aveam câteva idei pe anumite industrii; am decis că este mai eficient să dezvoltăm aceste idei care nu sunt pe piață, să optimizăm lucrurile la scară mult mai largă și mai ambițios.

Ideea este să le dezvoltăm noi echipele ideale, iar la extindere să păstrăm controlul și să luăm o finanțare cât mai bună pentru această creștere.

Ceea ce facem noi este relativ simplu. Am stat aproape un an cu o echipă de top să analizam o serie de piețe (care credem că vor merge) pe zona de sănătate, turism și am încercat să identificăm care sunt nevoile cele mai mari ale oamenilor în zonele acestea. Am identificat unde sunt piețele mari, unde sunt marje mari și unde este competiția cât mai mică. Ca să fim primii pe piață sau doar noi pe piață.

O să lansăm anul acesta o platformă la nivel european, un fel de intermediere între clienții finali și cei care oferă servicii și o să intrăm, în prima fază, în zona medicală. Ideea este să ai cea mai mare clinică din Europa în buzunarul tău, cu servicii avansate care includ: finanțare, asigurări, servicii de plată, alegerea doctorilor, diverse tratamente complexe.

Ce putere bună crezi că au oamenii și nu o folosesc?

Optimismul și creativitatea. Oamenii sunt bombardați cu informații negative, se plâng de mult stres, de chinul de a merge la job zilnic. Mai mult, oamenii și-au pierdut optimismul că lucrurile pot deveni mai bune, nu mai au perspectiva optimistă asupra viitorului.

Creativitatea este foarte importantă și cred că fiecare om este creativ. Este important să fie lăsat, să facă el lucrurile bune în jurul lui. În astfel de situații oamenii devin foarte creativi, pentru că de multe ori au senzația că nu se poate face nimic sau că nu îi ascultă nimeni.

E un cerc vicios ceea ce se întâmplă și putem ieși doar dacă facem o mică pauză, să vedem ce este în jurul nostru și ce soluții putem găsi.

Sursă Foto: Arhivă personală Andrei Caramitru