Antreprenor la început de drum, caut finanţare, ce şanse am în România?

Problemele sunt arhicunoscute, iar banii sunt puţini. În general, adunând programele oferite de Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism, din cadrul Ministerului Economiei, se ajunge la un ajutor de stat nerambursabil agregat pentru sprijinirea generării şi dezvoltării IMM-urilor de 73 mil. EUR pentru 2014 (conform datelor oficiale primite de la instituţie pentru studiul EY – Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc 2013). Iar dacă din această sumă scădem programul Schema de minimis, care anul trecut nu s-a implementat, ajungem la un ajutor nerambursabil al statului român (şi al statului Elveţian prin Programul Elveţiano-Român pentru IMM-uri) de aproximativ 17,3 mil EUR pentru anul 2014.

Astfel, în 2014 se estimează, de către aceeaşi instituţie, prin Direcţia Generală pentru IMM şi Cooperaţie (DGIMMC/DIPIMM) că vor fi ajutaţi 2.315 antreprenori, cu 13% mai puţini decât în 2013, conform calculelor noastre. Programele cu numărul cel mai mare de beneficiari vor fi Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri – cu 493 de beneficiari, Schema de minimis – cu 555 firme beneficiare şi Programul Mihail Kogălniceanu – cu 400 de beneficiari. Cea mai cunoscută schemă pentru întreprinzătorii aflaţi la început de drum este cea pentru tinerii întreprinzători, care, în 2014, va avea un buget redus cu aproximativ 700 mii EUR, ridicându-se în total la aproximativ 4,7 mil EUR şi cu beneficiari estimaţi de DGIMMC în scădere de la 576 în 2013 la 493 în 2014, adică minus 14%. Sumele sunt mici, pe măsura constrângerilor bugetare şi a condiţiilor economice din ultimii ani.

Cele 10 programe naţionale finanţate de la bugetul de stat şi din surse externe de Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism prin DGIMMC/DIPIMM

Dar vremurile dificile cer acţiuni pe măsură. Pentru că întotdeauna dificultăţile conduc la idei noi şi creative, în ultimii ani ai recesiunii cunoscute deja ca Marea Recesiune la nivel mondial, a apărut conceptul de crowdfunding, cu rate de creştere anuale fenomenale (conform unor analişti, dublându-se de la an la an).

La nivel mondial, există peste 600 de site-uri (unul dintre cele mai mari este kickstarter.com) care oferă crowdfunding, ceea ce înseamnă că îţi poţi finanţa afacerea de la zeci, sute sau chiar mii de „donatori” de sume mici care îţi văd proiectul pe net şi vor să te ajute să îl transformi în realitate. La nivel global, platformele de crowdfunding au adunat fonduri de 2,7 miliarde USD în 2012 pentru mai mult de un milion de campanii şi 5,1 miliarde USD în 2013 (estimare de Massolution Crowd Power Solutions). Ceea ce înseamnă o creştere de 90% într-un singur an. În 2009, piaţa se ridica la doar 530 mil USD.

Din păcate, nici soluţia crowdfunding-ului nu este foarte accesibilă antreprenorilor români, cu excepţia situaţiei în care gândesc un produs/serviciu cu piaţă mondială pentru a fi interesant pentru crowdfunderii de pe site-uri internaţionale. Aşa cum statul român nu dispune de un buget impresionant pentru susţinerea antreprenorilor, nici românul de rând nu are bani să dea din buzunar pentru proiecte care pur şi simplu i se par interesante. Judit Katona, fondator al site-ului de crowdfunding creştemidei.ro, estimează pentru studiul EY Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc 2013 că întreaga piaţă locală de crowdfunding se ridică, în acest moment, la 100.000 EUR – ceea ce ar putea reprezenta, probabil, o primă rundă de finanţare pentru un proiect de tehnologie în străinătate, de exemplu. Crowdfunding-ul românesc trebuie dezvoltat în continuare, dar potenţialul pieţei e greu de estimat, date fiind, din nou, limitările financiare ale pieţei locale.

O altă soluţie ar fi angel investors. Aceştia sunt foşti antreprenori sau antreprenori activi care sunt dispuşi să investească în companii la început de drum. Dar, aşa cum statul român şi românul de rând nu au bani pentru investiţii în antreprenori, nici antreprenorii români nu au, de multe ori, timp, bani şi disponibilitate pentru a se implica în astfel de proiecte. Când te zbaţi să păstrezi vânzările la nivelul de anul trecut sau să obţii o creştere oarecare, nu mai ai timp să te gândeşti şi la afacerile altora, chiar dacă aceasta ar însemna un potenţial de profit şi pentru tine. Cu atât mai lăudabili sunt antreprenorii care îşi împart timpul şi banii pentru investiţii în companii în zona pre-seed şi seed.

Ghidul EY pentru finanţarea companiilor antreprenoriale

Mai sunt, bineînţeles, şi fondurile europene care par o nebuloasă pentru nişte companii aflate la început, fără resurse de timp şi bani pentru a explora aceste opţiuni. Sunt multe companii cu istoric de zeci de ani pe piaţa românească ce s-au lăsat păgubaşe în descurcarea iţelor fondurilor europene, cu atât mai mult companiile-boboc. Pe de altă parte, Uniunea Europeană declară în numeroase documente strategice – Planul de Acţiune pentru antreprenoriat, Small Business Act for Europe, documente de sprijinire a crowdfunding-ului etc, cât de importante sunt IMM-urile pentru economia comunitară şi încearcă să replice în Europa iniţiative de succes din Statele Unite. Din păcate, intenţiile bune nu sunt dublate de multe ori de efecte vizibile, pur şi simplu pentru că în Uniunea Europeană nu există pragmatismul şi spiritul de iniţiativă necesare, iar de la idee la proiecte UE viabile de sprijinire a antreprenorilor e cale lungă.

Ceea ce înseamnă că afacerile la început de drum rămân cu două opţiuni. Prima: gândesc global şi creează servicii/produse pentru piaţa globală, ceea ce cu multă muncă şi mult networking ar putea conduce la finanţări de la investitori străini de venture capital sau angel investors. De ce nu, chiar din Silicon Valley… La atingerea unui asemenea scop ar putea ajuta parcul tehnologic Liberty de la Cluj al omului de afaceri Ion Sturza sau TechHub de la Bucureşti,comunitate şi spaţiu de co-working al antreprenorilor din tehnologie.

A doua opţiune pentru antreprenorii care vor să muncească pe cont propriu şi să construiască o companie de la zero, dar fără să vizeze pieţele globale, e reprezentată de sursele cunoscute de când lumea: economiile personale, banii de la părinţi şi banii de la prieteni. Deşi se spune că băncile nu finanţează start-up-uri decât mult după depăşirea celor mai dificile etape, mai ales aşa numita Vale a Morţii, ajungând în zona de istoric dovedit, de multe ori, băncile ajută antreprenorii începători. Ar fi interesant de aflat câte companii din România au început din overdraft-uri, banii de pe cardul de credit al antreprenoriului sau împrumuturi bancare cu titlu personal.

Însă, chiar dacă finanţarea ar fi asigurată, banii ar putea fi irosiţi fără cuplarea capitalului cu accesul la programe de mentorat…

Mihaela Matei, Coordonator proiect Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc, EY România