Ana Petrescu, Senior Associate, ONV LAW | Nu ești angajat, dar ai drepturi: ce trebuie să știe freelancerii despre lege | OPINIE

Freelancerii există în realitatea economică, deși nu au un cadru legislativ dedicat. Lucrează ca PFA, SRL sau chiar fără formă juridică, dar de multe ori își asumă riscuri majore, neavând o protecție juridică reală.

În teorie, sunt „liberi”: aleg proiectele și programul. În practică, mulți depind de un singur client și lucrează în condiții impuse. Relațiile contractuale neclare pot duce la riscuri: neplată, pierderea drepturilor asupra creațiilor sau imposibilitatea dovedirii muncii prestate.

Un contract scris nu este un moft, ci o minimă garanție. Iar pentru freelancerii din industrii creative – design, content writing, fotografie, development, marketing, video –, drepturile de autor oferă protecție esențială. Acestea apar automat, prin simplul act al creației, fără înregistrări sau validări oficiale. Legea dreptului de autor (Legea 8/1996) spune clar: drepturile apar automat, prin simplul fapt al creației. Nu trebuie înregistrare oficială, nu trebuie o autoritate care să „valideze” lucrarea. Dacă ai creat ceva original, îți aparține.

Drepturile de autor sunt:

• morale – nu pot fi cedate și includ recunoașterea calității de autor și protejarea integrității operei;

• patrimoniale – pot fi cesionate sau licențiate, contra remunerației, oferind clientului drepturi precum reproducerea, distribuirea sau adaptarea operei.

Multe contracte impun cesiuni integrale, pe durată nedeterminată, fără remunerație suplimentară. Însă, conform legii, cesiunea trebuie să fie expresă, limitată și echilibrată, să precizeze clar ce drepturi se cedează, pe ce durată, unde și cu ce scop.

Freelancerii nu trebuie să accepte clauze dezechilibrate doar din teama de a pierde clientul. Drepturile de autor sunt un activ negociabil, nu un obstacol. Clauze precum „plata la 90 de zile”, „neconcurență 2 ani” sau „renunțarea la orice pretenție” sunt abuzive dacă nu sunt justificate și echilibrate.

Freelancerul are dreptul să‑și foloseaască creațiile în portofoliu, dacă nu există o clauză care interzice acest lucru. În cazul ghostwritingului sau al lucrărilor nesemnate, frelancerii pot solicita compensații pentru renunțarea la recunoaștere.

Chiar și fără un contract scris, schimburile de e‑mailuri pot constitui probă. Freelancerii pot cere penalități, pot invoca drepturi și se pot adresa instanței. Legea nu le refuză protecția, dar cere rigoare.

Nu avem încă o legislație dedicată freelancingului. Dar avem instrumente juridice suficiente pentru a construi relații echitabile, dacă le cunoaștem și le folosim. Educația juridică minimă ar trebui să fie parte din „kitul de supraviețuire” al oricărui profesionist independent, la fel ca un portofoliu bun sau o rețea de clienți.

CITEȘTE ȘI: Mai întâi funcțional și apoi estetic. LDC – o organizație dedicată comunității de design grafic din România, care muncește azi pentru schimbarea pe care o vom vedea în următorii 20‑30 de ani

Foto: Ana Petrescu