Contracte de imprumut fara dobanzi penalizatoare

Potrivit dreptului
comun, conditiile generale de acordare a daunelor-interese sunt:

a) existenta unei
fapte ilicite prin care se aduce atingere unui drept subiectiv al unei alte
persoane;

b) existenta unui
prejudiciu;

c) existenta unui
raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

d) vinovatia
celui care savarseste fapta ilicita.

Specific
contractelor de imprumut este ca in cazul in care debitorul intarzie plata,
creditorul nu este obligat sa faca dovada ca prin intarzierea la executare i
s-a cauzat vreun prejudiciu si nici a existentei unei legaturi de cauzalitate intre
neexecutarea obligatiei si existenta prejudiciului, existand prezumtia legala ca
simpla neutilizare a unei sume de bani provoaca un prejudiciu creditorului.

Potrivit Ordonantei
de Guvern nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, in
cazul in care – potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale –
obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati
dobanda legala. Aceeasi dobanda legala se va plati si in lipsa unui act scris
privind dobanda. Potrivit articolului trei din O.G. nr. 9/2000, dobanda legala
se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a Bancii
Nationale a Romaniei. Nivelul dobanzii de referinta a BNR este cel din prima zi
lucratoare a anului, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul I al anului in
curs si cel din prima zi lucratoare a lunii iulie, pentru dobanda legala
cuvenita pe semestrul al II-lea al anului in curs.

In situatia in
care, contractul de imprumut prevede obligativitatea platii unei dobanzi,
debitorul va datora dobanda stipulata in contract. Partile sunt libere sa
stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea in plata a unei
obligatii banesti, aceasta dobanda putand-o depasi pe cea legala. Trebuie mentionat
ca aceasta libertate este acordata de lege doar in materie comerciala. In
raporturile juridice civile nu se poate stabili o dobanda mai mare decat dobanda
legala, sub sanctiunea nulitatii absolute. Dobanda legala in materie civila
este stabilita la nivelul dobanzii de referinta a BNR, diminuata cu 20%.

Un subiect aparte
il constituie dreptul creditorului de a solicita debitorului penalitati de intarziere
(dobanzi penalizatoare) in cazul restituirii de catre debitor a sumei imprumutate
dupa scadenta. In trecut, unele instante au considerat ca solicitarea de
penalitati de intarziere, pe langa dobanda contractuala agreata de parti, este
legala. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca o astfel de clauza este nula,
intrucat reprezinta o clauza penala care incalca dispozitiile art.1 din Legea
nr. 313/1879 (in vigoare si in prezent), potrivit careia “clauza penala, aflata
in contracte de imprumuturi este si va ramane anulata", fara a face distinctie
sub aspectul naturii juridice a actului incheiat (contract comercial sau
contract civil).

Fata de dispozitiile
contradictorii ale instantelor, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat
Decizia nr. XI din 24 octombrie 2005 prin care a admis un recurs in interesul
legii, si a decis ca este nula orice clauza penala prin care se stabileste
obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor
de intarziere, pe langa dobanda contractuala sau legala, avand o cauza nelicita
in raport cu dispozitiile articolului 5 si ale articolului 968 din Codul Civil,
coroborate cu dispozitiile Legii 313/1879.

Potrivit
articolului 5 din Codul Civil, conventiile sau dispozitiile particulare nu se
pot abate de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri. Iar
in baza articolului 968 din Codul Civil, cauza este nelicita cand este prohibita
de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. Cum Legea
313/1879 interzice clauza penala in contractele de imprumut, o asemenea clauza
apare drept ilicita.

In baza
argumentelor prezentate mai sus se poate trage concluzia neechivoca a nulitatii
clauzei care stabileste dobanzi penalizatoare in contractele de imprumut.