Noua Directivă copyright. Internetul, încotro?
Industriile culturale și creative (ICC) din Europa oferă peste 12 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă, ceea ce reprezintă 7,5% din forța de muncă a Uniunii, creând o valoare adăugată de aproximativ 509 miliarde de euro suplimentar față de PIB. Protecția drepturilor de autor și a drepturilor conexe se află în centrul veniturilor ICC.
În acest context, Uniunea Europeană caută să accentueze armonizarea prevederilor referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe. Propunerea de Directivă votată la 12 septembrie de Parlamentul European (votul nu e final) se dorește a fi un pas important în acest sens.
Aceasta este un text legislativ complex ce reglementează multiple aspecte în domeniul dreptului de autor. Abordarea propunerii de Directivă este centrată pe patru piloni:
- Pilonul de sprijinire a activităților de interes public cum sunt cercetarea, educația și protejarea patrimoniului culturalÎn cadrul acestuia, propunerea de Directivă conferă o mai mare siguranță juridică în ceea ce privește permisiunile pe care le au entitățile din domeniile enumerate. De exemplu, propunerea de Directivă consacră posibilitatea organismelor de cercetare de a extrage texte și date prin mijloace automate în scop de cercetare, precum și folosirea operelor în format digital în scop didactic. De asemenea, instituie excepții care permit instituțiilor de patrimoniu cultural să realizeze copii ale operelor din colecțiile lor permanente, în scopuri legate de conservarea acestor opere, precum și să pună la dispoziție online, în scop necomercial, copii ale operelor aflate în afara circuitului comercial și care se află în colecțiile lor permanente.
- Pilonul de asigurare a accesului la conținut, inclusiv transfrontalierConform acestuia, se instituie obligația statelor membre de a crea mecanisme de facilitare a licențierii operelor ieșite din comerț, precum și de facilitare a negocierii exploatării online a operelor audiovizuale.
- Pilonul de reglementare a relațiilor dintre titularii de drepturi și furnizorii de servicii ai societății informaționale care diseminează conținut protejat pe scară largăÎn cadrul acestuia, propunerea de Directivă impune în special încheierea de contracte de licență între furnizorii acestor servicii și titularii de drepturi, precum și instituirea de măsuri de protecție a operelor respectivilor titulari.
- Pilonul de reglementare a relațiilor titularilor de drepturi și a partenerilor contractuali ai acestoraJustificarea intervenției legislative este faptul că autorii și artiștii interpreți nu au întotdeauna acces la date cu privire la modul de utilizare a creațiilor lor după ce aceștia și-au transferat drepturile. Se instituie astfel obligații de transparență în favoarea titularilor de drepturilor de autor și conexe, precum și un drept de revocare a cesiunii exclusive de drepturi în caz de neexploatare a operei de către cesionar.
CONTROVERSE ȘI DEZBATERI
Propunerea de Directivă este însă controversată, existând dezbateri generate de reglementarea unor noi drepturi ale editorilor de publicații de presă și de obligațiile instituite în sarcina platformelor.
Astfel, statele membre au obligația să instituie dreptul exclusiv al editorilor de presă de a autoriza sau de a interzice reproducerea și comunicarea publică a publicațiilor de presă, astfel încât aceștia să obțină remunerație echitabilă și proporțională pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de către furnizorii de servicii ai societății informaționale. De reținut că aceste drepturi nu se extind la actele de introducere de hyperlinkuri, astfel încât utilizatorii care postează hyperlinkuri nu vor datora remunerație. De asemenea, acest drept nu se va aplica pentru publicațiile preluate înainte de intrarea în vigoare a Directivei.
În ceea ce privește platformele online vizate de art. 13, pe care propunerea de Directivă le denumește furnizori de servicii de partajare de conținuturi online (FSPCO), acestea cuprind furnizori de servicii ai societății informaționale care stochează și oferă publicului acces la opere protejate prin drepturi de autor încărcate de către utilizatorii serviciului, operațiuni care sunt optimizate de către serviciul respectiv. Serviciile non-profit cum ar fi enciclopediile și cele precum arhivele educaționale sau științifice nu sunt vizate de această definiție. Excluse sunt și serviciile de cloud pentru uz individual care nu oferă acces direct publicului, platformele care dezvoltă programe informatice cu sursă deschisă și piețele online a căror activitate principală este vânzarea online cu amănuntul de bunuri fizice.
Pentru FSPCO se instituie obligația de a încheia contracte de licențiere cu deținătorii de drepturi. Aceste acorduri ar trebui să acopere răspunderea utilizatorilor care fac upload de conținut protejat în scop necomercial.
În lipsa unor astfel de acorduri, FSPCO vor fi obligați să ia măsuri pentru a se asigura că acel conținut care încalcă drepturile de autor sau conexe este înlăturat. Cu toate acestea, FSPCO nu vor avea o obligație generală să monitorizeze activ conținutul încărcat pe platforme și, de asemenea, vor trebui să asigure un just echilibru între drepturile utilizatorilor și cele ale deținătorilor de drepturi.
Măsurile luate de FSPCO nu ar trebui să presupună identificarea utilizatorilor individuali care încarcă conținut și nu ar trebui să implice prelucrarea de date privind utilizatorii individuali.
În plus, FSPCO vor avea obligația să reglementeze mecanisme de rezolvare a reclamațiilor utilizatorilor al căror conținut a fost făcut indisponibil la cererea titularilor de drepturi. Prin acest mecanism li se va explica utilizatorilor de ce materialul încărcat a fost supus respectivelor măsuri, ceea ce înseamnă că titularii de drepturi care au solicitat înlăturarea vor trebui să își explice poziția într-un interval de timp rezonabil. Platformele sau un terț de încredere responsabil de mecanismul de reclamații și despăgubiri ar trebui să ia măsuri corective, fără întârzieri, în cazul în care măsurile se dovedesc nejustificate.
Criticii propunerii de Directivă semnalează că aceasta va avea ca efect impunerea unor sarcini mult prea oneroase asupra platformelor mici, care nu vor reuși să aloce resursele necesare implementării măsurilor care ar cădea în sarcina acestora.
CARE SUNT URMĂTORII PAȘI
În orice caz, votul final asupra propunerii de Directivă va avea loc în ianuarie 2019. Apoi, statele membre vor alege cum să implementeze Directiva în propriile sisteme legislative, acest proces fiind unul de durată. Dacă va fi adoptată, Directiva va avea impact nu numai în Europa, ci în toată lumea, dată fiind natura interconectată a Internetului.
Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen este promotor al avocaturii de afaceri în România, oferind soluţii juridice şi fiscale integrate companiilor care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa locală. Firma are o echipă formată din peste 150 de avocaţi, consultanţi fiscali şi consilieri în proprietate intelectuală, având birouri la Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Braşov.
Acest material a fost preluat din
numărul 251 al Revistei CARIERE,
ediția de octombrie, 2018.
