Programatorii români care lucrează de acasă, pentru companii din străinătate, nu pot beneficia de scutirea de impozit pe venit așa cum se întâmplă în cazul specialiștilor IT, angajați ai companiilor înregistrate în România.

Indiferent de relația contractuală cu firma din străinătate, angajați sau colaboratori (PFA), cei care lucrează la distanță pentru companii din străinătate au obligații fiscale în România, care adesea pot fi dificil de îndeplinit, potrivit consultantului Claudia Sofianu, Partener, Departamentului de Asistență Fiscală și Juridică, EY România.

„Faptul că societatea angajatoare/ contractoare nu este stabilită în România, nu înseamnă că nu se datorează taxe aici, atunci când activitatea persoanei fizice este desfășurată de pe teritoriul țării noastre. În cazul angajaților, procesul de raportare în România a veniturilor salariale obținute din străinătate și de plată a taxelor aferente este unul complex, lunar, cu responsabilități din partea angajatului sau din partea angajatorilor, în anumite cazuri. Aceste obligații trebuie avute în vedere de persoanele fizice, atunci când încheie un contract de muncă cu o societate din străinătate – oricare ar fi forma acestuia, chiar și, spre exemplu, un “gentleman’s agreement” – pentru că vor avea impact asupra salariului ce le va rămâne în mână după achitarea taxelor.”

Taxe datorate statului român

Pentru veniturile salariale obținute din străinătate, se datorează:

• 10% impozit pe venit ;
• 37,25% contribuții: 35% contribuții sociale individuale (25% contribuția la pensie, 10% contribuția la sănătate) și 2,25% contribuția asiguratorie pentru muncă.

Este vorba despre aceleași taxe plătite și de un angajat al unei companii din România. „În această structură, angajatul trebuie să țină cont că nu poate beneficia de scutirea de impozit pe venit aplicabilă specialiștilor IT, angajați ai companiilor înregistrate în România. De asemenea este posibil ca angajatul/colaboratorul să aibă obligații fiscale și în statul de reședință al companiei. Angajatul ar trebui să afle de la companie ce obligații are și cum îi vor afecta salariul net” explică Claudia Sofianu.

Exemplu: La un venit lunar brut de 10.000 lei, taxele datorate pentru un angajat sunt de 4.375 lei, în timp ce un PFA datorează 1.728 lei, în sistem real, fără a lua în calcul cheltuieli deductibile și având în vedere o bază minimă pentru contribuția de asigurări sociale.

15 martie, termenul limită de depunere a declarației

Salariaţii care obţin venituri şi din chirii, dividende sau vânzări de acţiuni, precum şi persoanele fizice autorizate sau cei care au profesii liberale trebuie să depună, până pe 15 martie 2019, declaraţia unică pentru a regulariza impozitele şi contribuţiile datorate pentru anul 2018, dar şi pentru a estima veniturile din 2019.

Aproximativ un milion de persoane fizice trebuie să depună, online, până pe data de 15 martie 2019, declaraţia unică, dar la fel ca anul trecut Spațiul Privat Virtual (SPV) în continuare dă rateuri de funcționare pe măsură ce termenul limită se apropie.

Problema este că anul acesta declarația poate fi depusă doar online prin Spațiul Privat Virtual (SPV).

Se mai poate depune și pe site-ul e-guvernare.ro, dar numai cu semnătură electronică.

sursa foto: pixabay.com