Relaţiile personale la locul de muncă: o reală provocare organizaţională

Numeroase studii sociologice arată că este foarte dificil să ţii la distanţă oamenii alături de care lucrezi zi de zi, mai ales în contextul unui mediu organizaţional tot mai flexibil, iar de cele mai multe ori prieteniile la serviciu nu fac decât să crească angajamentul oamenilor faţă de companie. Totuşi, etica profesională la locul de muncă este vitală în orice organizaţie pentru că, în anumite situaţii, relaţiile personale la locul de muncă pot genera un aşa-zis „conflict de interese”.

Supervizarea unei rude, a unui prieten, a unui iubit sau fost iubit, ori chiar simpla conlucrare cu persoane având o astfel de calitate, poate afecta serios eficienţa la locul de muncă a celor implicaţi, date fiind legăturile foarte apropiate care se creează pe această cale şi care pot predispune fie la acordarea unor înlesniri celor în cauză, fie la aplicarea unor măsuri de coerciţie (atunci când relaţia respectivă nu mai este una funcţională, fiind marcată de tensiuni şi animozităţi).

Codul muncii, spre deosebire de alte acte normative, nu reglementează chestiunea conflictului de interese. Pentru identitate de raţiune, pot fi avute în vedere, cu titlu de exemplu, prevederile Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care defineşte conflictul de interese ca fiind „situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin, potrivit Constituţiei şi altor acte normative”.

Extrapolând această definiţie legală în sfera sectorului privat, putem spune că există un conflict de interese ori de câte ori judecata profesională a salariatului poate fi afectată ca urmare a unei relaţii pe care acesta o are cu o altă persoană (din interiorul şi/sau exteriorul companiei în care lucrează) şi care implică un interes personal, situaţie ce poate genera un conflict între interesele sale personale şi cele ale angajatorului.

În lipsa unor reglementări specifice impuse de legislaţia muncii, angajatorul are libertatea de a stabili condiţiile şi modalităţile în care o anumită situaţie ivită la locul de muncă sau în afara acestuia poate genera un conflict de interese susceptibil să influenţeze judecata profesională a celui în cauză. De aceea, tot mai mulţi angajatori, conştienţi de pericolul la care poate fi expusă organizaţia şi dornici să preîntâmpine astfel de situaţii, aleg să reglementeze extensiv regimul conflictului de interese la locul de muncă şi obligaţiile care revin salariaţilor în astfel de cazuri.

Citește continuarea pe hrmanageronline.ro.