Școala profesională, ucenicia și practica vor fi considerate vechime în muncă

Decizia a venit ca urmare a faptului că nu există o practică unitară a instanțelor de judecată care au soluționat în mod diferit această problemă de drept, în numeroase cauze în care s-a solicitat recunoașterea uceniciei ca vechime de muncă și în care solicitantul a fost ucenic cu plată și a urmat cursurile unei școli profesionale.

Astfel, unele instanțe au admis cererile cu care au fost investite, considerând că este necesară probarea existenței unui contract de ucenicie, și nu a unui contract de muncă. Unele instanțe au respins astfel de cereri, întrucât nu s-a dovedit existența unui contract de muncă pe perioada uceniciei.

Decizia, dispusă în urma unui Recurs în interesul legii (RIL) formulat de Avocatul Poporului, este obligatorie și urmează a fi pusă în aplicare de către toate casele de pensii din țară.

Potrivit acestei decizii, persoanele care au urmat cursurile unei școli profesionale anterior datei de 1 ianuarie 1949 și au primit salariu de ucenic sau au cotizat la casele de asigurări sociale vor avea dreptul ca perioada respectivă să le fie considerată ca stagiu de cotizare și să se pensioneze, implicit, mai devreme.

De asemenea, frecventarea unei școli profesionale între 1 ianuarie 1949 și 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă pentru ucenici s-au virat sau nu contribuțiile la fostele case de asigurări sociale si stagiu de cotizare numai in masura in care s-a cotizat la fostele case de asigurari sociale.

Nu în ultimul rând, va fi considerată stagiu de cotizare si vechime in munca perioada practicii în producție pentru toate persoanele care s-au aflat în această situație între 1 ianuarie 1954 și 1 aprilie 2001.
Prin urmare, este important de știut faptul că, in prezent, ucenicii beneficiază de toate drepturile și obligațiile prevăzute de legislația muncii în cazul salariaților, cadrul legal fiind reprezentat de Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, modificată prin Legea nr. 179/2013.

Deși, potrivit vechii reglementări reprezentată de Legea nr. 3/1950 privind Codul Muncii, “vechimea în muncă se consideră neîntreruptă și pe timpul cât angajatul urma o școală în vederea pregătirii profesionale” – art. 133 lit. d), iar prevederile art. 81 alin. 1 din aceeași lege dispuneau în sensul că „ucenicii nu vor putea fi întrebuințati decât la munci care au directă legatură cu meseria pe care o învață”, au existat totuși numeroase acte normative adoptate ulterior ale căror dispoziții prevedeau că “nu se consideră vechime în muncă timpul servit ca ucenic, practicant sau elev al unei școli profesionale, cu excepția celor care fac dovada că în această perioadă au primit salariu ori au cotizat la fostele asigurări sociale până la 1 ianuarie 1949”, inclusiv punctul de vedere al Casei Naționale de Pensii Publice, potrivit căreia “ucenicii nu pot beneficia de valorificarea ca vechime în muncă a perioadei de ucenicie decât dacă dovedesc că în perioada de ucenicie au primit salariu pentru care s-a virat contribuția de asigurări sociale de stat”. Acesta este și motivul existentei unei practice judecatoresti neunitare la nivel national.

65 de ani necesari pentru a se ajunge la o bună practică

În noua reglementare – Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificată prin Legea nr. 12/2015 – legiuitorul a înțeles sa nuanțeze și să completeze prevederile legale referitoare la vechimea în muncă, în sensul armonizării și adaptării dispozițiilor legale în vigoare cu privire la persoanele salariate și în ceea ce privește categoria persoanelor care au fost ucenici sau elevi ai unei școli profesionale, iar pentru aceste perioade de timp nu s-au datorat contribuții de asigurări sociale.

Unde este schimbarea?

Modificările aduse de-a lungul timpului Codului Muncii au clarificat și statutul celor care erau ucenici, elevi sau practicanți ai unor școli profesionale și care prestau o muncă în baza unui contract de ucenicie fără, însă, a face dovada că au primit salariu sau că au cotizat la fostele case de asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, deși, inițial, aceasta categorie era exceptată de legiuitor de la regula conform căreia în materia stabilirii vechimii în muncă se valorifică perioadele de timp în care au fost achitate contribuții la sistemul de asigurări sociale, actualmente, această situație de excepție nu mai subzistă.

S-a reglementat, totodată, și natura contractului de ucenicie, în sensul în care acesta este un contract individual de muncă de tip particular, deoarece are un obiect complex, care cuprinde nu doar modalitatea de prestare a muncii și felul remunerației, ci și ceea ce este determinant pentru acest contract, anume formarea profesională într-o anumită meserie, asigurată de angajator, ucenicul având obligația de a urma cursurile școlii profesionale.

Cum se resimte decizia pe piața muncii

Decizia Instanței Supreme „afectează” piața muncii într-un sens pozitiv, având în vedere faptul că, în afara timpului alocat pregătirii profesionale, ucenicul care prestează o muncă prin raportare la activitatea desfășurată de angajator primește un salariu și eventual alte drepturi bănești prevazute de legislația în vigoare, bucurându-se astfel de toate măsurile de protecție socială proprii salariaților.

Cât de necesară era această schimbare

Este necesar ca munca cu formele ei legale să fie încurajată, ca persoanele care se află în perioadă de ucenicie sau urmează cursurile unei școli de meserii să își găsească un loc de muncă conform cu pregătirea de specialitate și experiența în domeniu, iar sistemele de protecție socială să nu fie subminate.

În caz contrar, în lipsa unor astfel de reglementări, dacă ucenicul nu beneficiază de vechimea în muncă și în specialitate, deci implicit nici de sporuri salariale determinate de vechime, se va ajunge în situația încurajării muncii la negru, la situația în care angajatorii vor plăti salarii mai mici, sub nivelul salariului minim pe economie și sub nivelul cuvenit pentru vechimea, pregătirea și specialitatea celui în cauză, fapt care determină ca, la nivel global, întreaga societate să fie afectată.

Cine are mai mult de câștigat și de ce?

Prin adoptarea acestor modificări legislative și implementarea lor la nivel teritorial și național, ucenicii/salariații, angajații în genere, sunt incurajați să se dezvolte din punct de vedere profesional, au dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare și conversie profesională, precum și la orice alte măsuri active legale reglementate în vederea exercitării unei activități sau ocupării unui loc de muncă. Sunt asigurați atât împotriva riscurilor previzibile, cât și a celor imprevizibile, deci au dreptul la protecție socială.
În concluzie, munca în afara unui cadru legal bine reglementat conduce la ideea că angajatul va fi singurul care va suporta consecințele și riscurile negative ale acestei opțiuni pe piața muncii.