Născut pentru antreprenoriat!

Omul de afaceri şi-a început cariera ca agent de vânzări, avansând treptat până la funcţia de director de vânzări, iar apoi fiind numit director general, ca în cele din urmă să devină şi acţionar minoritar al unei firme. În 2007, şi-a creat propria companie de curierat de nişă, Sameday Courier, care ofereă serviciul de livrare în aceeaşi zi, atât în ţară, cât şi peste hotare. Acest business a ajuns în 2011 la o cifră de afaceri de 1,35 de milioane de euro, ceea ce ne demonstrează că o afacere poate să fie extrem de profitabilă şi în an de criză, dacă ştie cum să se diferenţieze în piaţă. Bădescu are mai multe businessuri printre care şi Retailplus Eastern Europe (companie de cercetare de piaţă), Gift Express (magazin online de cadouri) şi Expert Flowers (comerţ online cu aranjamente florale).

Octavian Bădescu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune în cadrul Academiei de Studii Economice din Capitală, dar a urmat şi cursuri post-universitare în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Nu s-a oprit aici. A făcut şi un Executive MBA organizat de ASE în cooperare cu o universitate din Paris.

„Era tavanul acela în capul meu, dar şi în capul carierei mele“

Prima slujbă a antreprenorului a fost la o şcoală postliceală de profil economic unde a predat finanţe, marketing şi management, dar, pentru o vreme, a ţinut şi contabilitatea pentru această instituţie. Se pare că postul de profesor nu i-a adus mari satisfacţii antreprenorului, care după trei ani de profesorat şi-a dat seama că îşi doreşte altceva în domeniul profesional. „Sediul acestei şcoli postliceale era în incinta Liceului Lazăr din Capitală, undeva la demisol. Pentru a lua catalogul trebuia să cobor nişte scări, iar în acea încăpere tavanul era foarte jos. Aveam senzaţia că nu pot atinge stelele, dar şi că tavanul îmi va pica în cap. Cam asta era şi cu această profesie, nu era ceea ce-mi doream, voiam mai mult, nu doream să ajung cel mai bun profesor din România. Era tavanul acela în capul meu, dar şi în capul carierei mele“, povesteşte Bădescu cu o sinceritate debordantă despre prima experienţă în piaţa muncii. Extrem de curajos, el s-a decis să renunţe la această profesie, alegând să meargă pe un drum extrem de diferit, chiar dacă aceasta însemna să o ia de la zero.

Marea pasiune: politica

În timpul studenţiei, Bădescu a fost extrem de implicat în politică, aceasta rămânând şi acum marea lui pasiune. Poate că astăzi ar fi avut o carieră strălucită în acest domeniu, dacă în acei ani partidul în care era înscris ar fi intrat în Parlament. „Pentru că nu am reuşit să trecem pragul electoral, m-am decis să schimb focusul de pe politic. Aveam 25 de ani şi m-am gândit că mai important este să-mi construiesc o carieră solidă profesional şi după aceea voi mai vedea ce se întâmplă cu pasiunea politică“, spune antreprenorul.

Acesta este şi motivul pentru care a luat un ziar şi a început să citească paginile cu anunţuri de angajare. „Mi-a plăcut cum suna oferta celor de la Romexpress Curier: «companie multinaţională caută să-şi crească forţa de vânzări». Mi-a plăcut ideea de forţă de vânzări, dar şi faptul că este multinaţională şi că era la început în România, ceea ce însemna că puteam să fac paşi în carieră mai uşor. În plus, m-am gândit că în acest domeniu te întâlneşti cu oamenii. Nu-mi plăcea o activitate de birou, de aceea nu am optat pentru o carieră de contabil“, îşi aminteşte omul de afaceri despre cum a început cariera lui în vânzări într-o companie de curierat. Bădescu recunoaşte că tiparul lui a fost dintotdeauna antreprenorial şi mai orientat către a face. „Primele afaceri le-am făcut în ’90. După revoluţie erau tot felul de târguri prin Bucureşti unde se vindeau diverse lucruri. Două târguri de acest gen erau doar în Colentina. M-am dus într-un târg şi am cumpărat abţibilduri cu 15 lei şi după aceea m-am dus în celălalt târg, care era 500 de metri mai încolo, şi le-am vândut cu 30 de lei.“

„Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vise“

Octavian Bădescu ştia unde vrea să ajungă încă din momentul în care s-a angajat ca agent de vânzări.

„Aveam visele mele din tinereţe la care nu am renunţat niciodată. De fapt, asta e marea problemă a multora dintre cei care nu reuşesc în viaţă. După căsătorie renunţă la vise şi asta este extrem de trist. Acest lucru se întâmplă pentru că nu se uită anticipativ către ce-i duce drumul pe care sunt ei atunci. Trebuie să poţi să anticipezi unde o să te ducă calea pe care ai apucat-o, iar dacă gândeşti aşa vei putea să vezi abaterea de la vis, dar dacă te uiţi doar în faţa ta nu o să reuşeşti. Bine spune poetul Radu Gyr: Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/ nici ochii când în lacrimi ţi-s/ Adevăratele înfrângeri/ sunt renunţările la vis… Eu voiam să ajung independent, liber din punct de vedere financiar şi să am disponibilitatea de a face orice în viaţă. Şi am reuşit să obţin asta“, explică Bădescu de ce unii nu reuşesc în viaţă.

Antreprenorul nu a stat mult pe postul de agent de vânzări pentru că a ajuns destul de repede key account – adică ţinea legătura numai cu clienţii mari. „Am reuşit să conving atunci clienţi precum ING să lucreze cu noi“, spune cu mândrie Bădescu. Însă, venise timpul să mai facă un pas în carieră. Aşa că s-a mutat într-o altă firmă de curierat: Alo Curier. Aici a fost numit director de vânzări. „Mi-am făcut propria echipă de vânzări şi am început să dezvolt această companie.”, mai spune el. Datorită rezultatelor foarte bune, a fost numit director general şi mai apoi a devenit şi acţionar minoritar. În această perioadă, cu el în conducere, compania a crescut de cel puţin zece ori. „Pornisem practic de la o cifră de afaceri de 60 000 de dolari pe an şi a ajuns să treacă de 800 000 de dolari pe an. Nu erau cifre mari, dar pentru un început de carieră a fost ok“, spune antreprenorul cu modestie.

Din păcate, la finalul lui 2006, Bădescu s-a văzut nevoit să părăsească compania. „La acel moment, opinia mea nu a mai corespuns cu cea a asociatului majoritar şi cum firma era mai mult a lui decât a mea era normal să-l las să îşi pună în practică viziunea, dar nu sub conducerea mea pentru că nu credeam în ea“, povesteşte antreprenorul. A fost vreo şase luni consultat, însă în 2007 a pornit un proiect doar al său: Sameday Curier, companie de curierat de nişă, singura afacere de acest gen din România care a dezvoltat serviciul de livrare în aceeaşi zi, atât în ţară, cât şi peste hotare.

Succesul este o combinaţie între capacitatea individuală şi circumstanţe

Omul de afaceri susţine cu tărie că nu există o reţetă a succesului care să poată să fie aplicată de către toată lumea şi să dea şi roade. „Sunt reţete personalizate pe temperamente şi pe personalitatea ficăruia.“ Despre succes crede că este o „combinaţie între capacitatea individuală şi circumstanţe“. „Cred că norocul valorează 50%, mulţi nu spun asta, dar eu cred foarte mult în rolul acestuia. Ideea e că dacă ştii cam unde vrei să ajungi, circumstanţele plutesc în jurul tău şi ştii să le iei pe cele potrivite pentru tine. S-au mai făcut cercetări cu oamenii care au succes profesional, nu numai în România, ci şi peste hotare, şi s-a observat că ei au capacitatea de a identifica ceea ce este important în noianul de informaţii care le vin şi de evenimente din jurul lor. Identificarea celor esenţiale este o calitate, pentru că altfel poţi să te pierzi în lucruri neimportante. La fel de important este ca după ce le identifici să te focalizezi pe ele. Ca să-ţi duci toată energia şi preocuparea pe acolo, iar acele chestiuni să te ducă unde vrei. Ăsta e secretul“, ne dezvăluie antreprenorul câteva dintre tainele succesului.

Fă-ţi un plan!

Un rol esenţial în reuşită îl are planul, cel puţin aşa spune Octavian. „Eu am avut un sistem pe care îl păstrez parţial şi acum. Pornind de la unde vreau să ajung în viaţă, mi-am făcut planuri anuale. Şi asta a funcţionat! Îmi stabileam un set de obiective punctuale: să nu am restanţe, să prind trei gagici, să învăţ două limbi străine, să vizitez trei ţări. Este important să ai obiective. Cei care-şi pun obiective realizează mai mult decât cei care nu-şi pun; cei care-şi pun obiective concrete realizează mai mult decât cei care îşi pun obiective vagi, cei care îşi pun obiective înalte realizează mai mult decât cei care îşi pun obiective joase. Deci trebuie să ai obiective concrete şi înalte“, îi sfătuieşte antreprenorul pe tinerii care vor să reuşească în viaţă. El explică în detaliu cum proceda încă de la 18 ani: la 1 ianuarie îşi scria obiectivele şi apoi le acorda puncte, în funcţie de importanţa pe care aceastea le aveau pentru el. Totalul era de 100 de puncte. Rezultatele erau calificate la modul acesta: între 75 şi 100 de puncte anul era excelent, între 50 şi 75 anul era bunicel-bun, între 25 şi 50 anul era slăbuţ, slab şi sub 25 de puncte era dezastruos. „Nu e atât de importantă evaluarea pe care o faci la finalul anului, cât este acest proces de a stabili pentru anul următor ce vrei să obţii. În timp ce faci chestia asta vezi şi ce contează pentru tine, iar acest proces te duce într-o setare în subconştient. Nici nu trebuie să te uiţi în fiecare zi unde eşti şi ce ai realizat, faptul că ţi-ai stabilit ţintele deja intră în subconştient“, spune Octavian. La finalul anului, antreprenorul evalua foarte obiectiv. „De exemplu, dacă îmi propuneam să nu am restanţe şi aveam una, nu luam punctele alocate acelui obiectiv. Conform acestui sistem în niciun an nu am obţinut calificativul excelent pentru că obiectivele deşi erau realiste, erau foarte înalte. Nu le poţi realiza pe toate, la cel mai înalt nivel pe care ţi-l doreşti, pe toate planurile. Nu ai cum, însă de la an la an am avut o evoluţie din ce în ce mai bună. Dacă îţi propui să atingi stelele măcar până la nori tot ajungi“, este de părere omul de afaceri.

„Nu voiam să fac acelaşi film”

Pentru că avea experienţă vastă în curierat şi şi-a dat seama că a face o companie de acest gen care să ofere servicii generaliste nu ar fi avut şanse prea mari de reuşită deoarece piaţa în această zonă este extrem de aglomerată, Octavian a ales pentru Sameday Courier o nişă. „Am optat pentru o zonă de piaţă care în România nu este acoperită. Ori, această poziţionare cred că este câştigătoare. Decât să nu însemni nimic pentru nimeni, mai bine să fii cineva pentru un număr mai mic. Trebuie să fii lider în bucăţica ta.“ Sameday Courier are în jur de 100 de angajaţi şi colaboratori pentru că modul de lucru este mai mult axat pe colaborări, pe subcontractări. „Curieratul modern nu se mai face cu maşinile tale şi cu oamenii tăi, ci cu aşa-numiţii independent contractors. Micile firme de curierat sau transport care îţi pun la dispoziţie maşină cu şofer, pe care eu mi le branduiesc şi lucrează numai pentru mine. Acesta este un mare avantaj. În curierat, ca şi în alte businessuri, există luni mai bune şi luni mai slabe. De exemplu, în ianuarie, februarie, iulie şi august cererile nu sunt la fel de mari ca în restul anului şi dacă îţi cumperi tu duba sau dacă o iei în leasing, ai nu ai volum, trebuie să plăteşti ratele. Dar dacă am subcontractări pot să iau 3,4,5 maşini, apoi în lunile de vârf 20-25 de maşini“, explică antreprenorul cum merg treburile în acest domeniu. A pornit de la zero cu această companie şi a mers crescător în fiecare an, iar pentru 2012 vizează depăşirea cifrei de afaceri de 1,5 milioane de euro.

Livrări rapide şi personalizate

Cine sunt cei care apelează la astfel de servicii? Pe de o parte, cei care au nevoie de livrări rapide, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, dar şi cei care au nevoie de servicii personalizate pe care companiile mari de curierat nu pot să le satisfacă datorită modului în care lucrează. De exemplu, dacă vrei ca procesul-verbal de primire trimis să îţi vină înnapoi ştampilat şi semnat sau dacă ai de trimis probe de sânge şi este necesară o temperatură specială şi gheaţă carbonică, dar şi multe alte chestii particulare, companiile generaliste nu prea pot să le realizeze. Asta fac cei de la Sameday Courier. „Un alt exemplu: o linie de producţie a unei fabrici se opreşte pentru că s-a stricat o piesă şi nu o au pe stoc. Dacă stă linia de producţie oprită multe zile se pierd foarte mulţi bani şi atunci ei preferă să apeleze la noi. Atunci partenerul meu din Belgia cumpără piesa, vine cu ea pe avion şi o dă curierului meu care îl aşteaptă la aeroport. Acesta din urmă pleacă imediat şi o livrează în mijlocul Bulgariei. Asta se întâmplă în nouă ore. Sunt expedieri scumpe, rare, dar care au sens economic pentru clienţi. Tipul ăsta de trimitere este focusul nostru, sigur că facem şi curierat generalist, dar poziţionarea noastră pe piaţă, diferenţiatorul, acesta este“, conchide antreprenorul.

Veste proastă nu este decât o veste bună deghizată

Deşi a reuşit să-şi clădească o carieră profesională de top, Octavian Bădescu a lăsat încă „adormită“ marea sa pasiune: politica. „Am realizat că politica te lasă fără resurse, timp, bani, energie şi imagine, ea caută să te exploateze la maximum. În acest domeniu sunt implicaţi trei tipuri de oameni: hoţii, bolnavii de putere şi cei care vor să facă ceva în societatea în care trăiesc.“, spune antreprenorul. El susţine că a căutat să evite să facă parte din primele două categorii. În plus, ca să nu fii tentat să cauţi în politică ce nu ai reuşit să obţii în plan profesional, trebuie să ai o carieră solidă. „Este exact ca atunci când te duci în hipermarket: dacă eşti înfometat cumperi mai mult decât ai nevoie şi achiziţionezi numeroase lucruri inutile. Accesul oamenilor fără evoluţie profesională şi fără capacitate financiară în politică, adică la borcanul cu miere, la administrarea bugetelor, ar trebui interzis pentru că de aici vin toate problemele. Se duc nişte oameni înfometaţi într-o zonă în care ar trebui să administreze bugetele. E exact omul înfometat care se duce în hipermarket. Trebuie să ai soliditate profesională ca să poţi avea credibilitate în politică, să ai alternative. Dacă reuşeşti în acest domeniu bine, dacă nu, ai unde să te reîntorci“, spune Bădescu. Omul de afaceri crede că a avut mare noroc că partidul pe care l-a reprezentat nu a intrat atunci în Parlament. Altfel, ar fi continuat o carieră politică care nu oferă independenţa pe care o doreşte. „O veste proastă nu e decât o veste bună, deghizată. În foarte multe situaţii din viaţa mea am observat acest lucru. Au fost chestii care pe moment nu mi-a plăcut cum s-au derulat, dar care, în timp, s-au dovedit a fi cele mai bune lucruri.“

Articol preluat din Revista Cariere de august. Pentru detalii legate de abonare, click aici