O turbină pentru vântul nostru

România nu e Olanda, vântul nu suflă la fel de tare și de constant ca acolo, dar puterea lui tot poate fi folosită pentru producerea energiei electrice care să alimenteze frigiderul, calculatorul și becurile dintr-o casă. Cum ar fi să existe o turbină eoliană făcută special pentru micii consumatori români? Exista ceva asemănător produs în China, dar Dragoș Preda a vrut să facă o turbină 100% românească și mai ieftină cu 20%. A reușit să producă patru astfel de turbine pe care le-a instalat pe Valea Prahovei și în zona Bucureștiului. „În principiu sunt pentru uz casnic sau de mică întreprindere. Turbine cu ax vertical nu se prea fac în lume. Se fac din cele cu ax normal, dar sunt foarte zgomotoase. Şi, în plus, sunt periculoase pentru păsări, de exemplu. E adevărat, gradul de eficiență e ceva mai mare la acelea, dar și costurile sunt mult mai mari. Dacă o turbină din aceea mare costă milioane de euro, a noastră costă câteva mii de euro”.

Dragoș Preda a absolvit Universitatea Politehnică din Bucureşti în 1995 ca inginer cu specializarea management. A făcut în paralel cursuri de scurtă durată în străinătate la Universitatea Cardiff, în Marea Britanie, și la Dusseldorf, în Germania. A lucrat la Centrul de Calcul RomPlus și în alte companii și ONG-uri ca manager sau consultant IT. O perioadă, între 1998 şi 1999, a muncit în Canada. În ultimii ani s-a ocupat, ca manager de proiect, de dezvoltarea unor echipamente industriale: o mașină de tăiere cu fibră laser, o presă hidraulică multifuncțională, o mașină de perforat țevi și o mașină de debitare cu plasmă. Pentru ultimul proiect – Vertical Wind turbine with double effect rotor Eolvert –, Compania Rolix Impex Series, al cărei fondator și director este Dragoș, a obținut finanțări acordate de Guvernul Norvegiei prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009–2014. O subvenție de 200.000 de euro care a acoperit cea mai mare parte a costurilor totale de 274.238 de euro ale proiectului. La conceperea și execuția turbinelor a lucrat o echipă de zece oameni, dintre care patru ingineri. A ieșit un produs nou, adaptat specificului României. Un model industrial care poate fi introdus în producţie de serie şi pe piaţă, afirmă antreprenorul.

EOLIENE MADE IN ROMANIA

Proiectul în sine a vizat realizarea a patru turbine eoliene cu ax vertical, adaptate la condiţii urbane sau rurale, care să funcţioneze optim în condiţiile de vânt ale României – cu viteza sub 7 m/s pentru 60% din teritoriu, inclusiv în zona Bucureşti. Sectorul generatoarelor eoliene de energie electrică pentru consumatori mici sau medii este unul de nişă, dar care are un potenţial economic mare, înscriindu-se în strategia naţională şi europeană de înlocuire a combustibililor fosili sau a celor de energie nucleară prin utilizarea surselor de energie regenerabilă. Turbinele realizate la București au o înălțime de aproximativ 2,5 metri (la nivelul palelor) și un diametru de aproximativ 1,70 metri. „Cu cât e puterea mai mare, cu atât trebuie să fie cuvele captatoare de aer mai mari”, precizează Dragoș Preda.

Realizarea turbinelor nu a fost prima încercare a antreprenorului în industria verde. În urmă cu șapte–opt ani, a vrut să producă și panouri solare colectoare pentru încălzirea apei. Atunci concurența produselor chinezești mult mai ieftine și un program de tip Casa Verde anunțat și apoi abandonat l-au făcut să renunțe la idee. Turbinele de acum sunt însă mai ieftine și decât cele chinezești, susține inginerul. Asta și pentru că în China costurile de producție au crescut, iar transportul până în România costă și durează. În plus, instalarea e mai dificilă decât dacă ai cumpăra produsul românesc pe care compania lui Dragoș îl realizează. „Tot noi ne ocupăm de integrarea curentului produs în sistemul electric al casei. Iniţial am zis că doar fabricăm turbinele, mă refer la partea metalică şi la cea electrică. Am considerat că partea electronică de conversie nu e treaba noastră, dar toţi clienţii au cerut pachetul complet, așa încât le dăm soluţia completă acum, cu baterii, cu invertorul de curent, cu controllerul. Când bate vântul foarte tare, când e furtună, e periculos, pentru că palele se pot rupe. Şi atunci există un fel de frână electrodinamică. Frânei îi trebuie sistem care o porneşte automat şamd”.
Tot în cadrul proiectului a fost realizată o monitorizare de mediu, care include date despre când bate vântul, cu ce viteză, care sunt temperaturile și condiţiile de umiditate. Datele sunt înregistrate automat online și publicate pe un site realizat special.

LEGISLAȚIA, PIEDICĂ ÎN CALEA ANTREPRENORULUI

Astfel de turbine sunt deja montate în curțile unor familii sau microîntreprinderi din Bragadiru, Buşteni și, în curând, la Fundeni. Dragoș Preda spune că o turbină poate fi realizată în două săptămâni, iar capacitatea de producție a fabricii lui este de 100 de unități pe an. Se lucrează doar la comandă. „Pe stoc nu facem niciodată. În general, compania noastră nu lucrează pe stoc, fiindcă în zece ani n-am avut doi clienţi identici. Fiecare a vrut un pic diferit. Şi atunci de ce s-o ţin pe stoc, să stau să mă uit la ea?”
Pentru ca invenția să devină un produs de serie e nevoie de încă ceva foarte important și, mai ales, asupra căruia un antreprenor n-are nicio putere: modificarea legislației, astfel încât să le permită deținătorilor unor astfel de turbine să se „lege” la rețeaua națională, pentru ca electricitatea produsă în curtea lor să se reflecte în factura plătită distribuitorului de electricitate. „Noi am făcut nişte turbine care se pretează foarte bine în oraş, dar și în zona rurală, unde în general sunt vânturi mai slabe. Sunt foarte bine adaptate pentru gospodării mici și nu fac zgomot. Costă câteva mii de euro, dar pentru România sunt totuşi scumpe, pentru că amortizarea durează șapte–opt ani. Aici e problema, că în România persoanele fizice nu pot vinde curent către distribuitori. E interzis. Ai mari probleme dacă îţi pui o turbină şi vrei să «verşi» în reţea. În comparaţie cu alte ţări, cum sunt Germania, Franţa, unde există un contor dublu intrare–ieşire şi întotdeauna se face o diferenţă, o compensare. Poţi să fii pe plus sau pe minus. Dacă ești pe plus, îţi dau bani înapoi, dacă ești pe minus, mai plăteşti tu o mică diferenţă. În România nu se poate aşa ceva.”

De un an de când a început vânzarea turbinelor, Dragoș Preda spune că a primit câteva telefoane pe săptămână de la oameni interesați să cumpere. „Când mă întreabă în cât timp își amortizează banii, sunt dezamăgiți. Toată lumea vrea să nu mai plătească la distribuitorul de energie. Toată lumea vrea să îşi scadă costurile, dar n-are voie. Aceasta este problema noastră cea mai mare: că nu putem să ne integrăm curentul electric în sistem. Lumea vrea astfel de produse, însă prețul și legislația sunt obstacole greu de trecut.” Până să ajungem Vestul din urmă, vine Vestul la noi. Directorul Rolix spune că a fost contactat de o companie din Belgia interesată de un parteneriat prin care să ducă turbinele pe piața de acolo pentru a le vinde. Deocamdată acordul nu este semnat, dar… e un început.

PREZENTARE
TURBINA EOLIANĂ CU AX VERTICAL

– proiect de cercetare 100% românesc;
l nou tip de turbină eoliană verticală, adaptată la condiţiile din România: sub 7m/s viteza vântului pentru 60% din teritoriu;
– turbina colectează eficient vântul de slabă intensitate, inconstant şi în rafale, prezent la joasă înălţime deasupra solului;
– cost total al proiectului: 274.238 euro;
– valoarea subvenţiei financiare acordate: 200.000 euro;
– poate fi instalată şi în mediul urban, şi în mediul rural;
– poate fi folosită de consumatori casnici şi industriali;
– putere instalată: între 3 şi 10 kW;
– porneşte de la o viteză a vântului de 2,5 m/s.
Sursă: Rolix.ro

PREZENTARE
AVANTAJELE TURBINEI VERTICALE FAŢĂ DE CEA ORIZONTALĂ

– zgomot mai redus;
– costuri de instalare şi construcţie mai mici;
– funcţionează la viteze mai reduse ale vântului;
– nu este influenţată de direcţia vântului şi de turbulenţe;
– se comportă mai bine la viteze foarte mari ale vântului;
– sistemul de ancorare ocupă mai puţin spaţiu;
– se poate monta la sol sau pe clădiri.
Sursă: Rolix.ro

Acest articol a apărut în numărul 232/noiembrie 2016, al Revistei CARIERE