Ana Krasovschi: „Ambiția trebuie prețuită atunci când e conținută în sticluțe mici cu esențe tari”
În plină pandemie, și-a luat la revedere de la compania în care lucrase 20 de ani. A simțit că i-ar fi fost greu să o ia de la capat imediat într-un loc nou și a decis să își ia un an sabatic ca să închidă trecutul și să simtă din nou dorința de a se conecta puternic cu un nou început. Și-a imaginat că sabaticul va fi un fel de „la vie en rose”, dar realitatea nu a fost chiar așa. A înțeles însă un lucru extraordinar și anume că întotdeauna există „bun” în jurul nostru și, dacă nu există, îl putem genera noi. A avut nevoie de un an de introspecție ca să ajungă la concluzia aceasta, dar și de o doză mare de determinare ca să-și schimbe lentilele de „critic” cu cele de „luptător”. Insă odată lărgită perspectiva, prioritățile au devenit altele, iar obiectivele mult mai ușor de atins. Poate și pentru că vântul schimbării a purtat-o spre niște oameni speciali, uniți, agili, cu mult simț al umorului. Așa își descrie noii colegi din Sameday, compania în care, începând cu luna septembrie, Ana Krasovschi și-a asumat rolul de People, Culture & Organization Director.
Cum a fost pentru tine 2021? Cum ți-a remodelat 2021 echipa, business-ul, organizația?
Eu vibrez cu Sameday de doar 3 luni, de când m-am alăturat echipei. Faptul că nu am fost aici în ultimele 19 luni, a făcut mai ușor să observ – fără bias, cu ochi de new-comer care vrea să descopere și să cuprindă cât mai mult – cum este „starea națiunii” după perioada aceasta grea. Am cunoscut oameni relaxați, care glumesc și care lucrează cu pasiune într-o companie care a crescut foarte mult chiar în pandemie. Știați că în 2019 Sameday și-a început extinderea regională în Ungaria? Auzind din interior povestea despre Ungaria, mi s-a părut uimitoare. Oamenii (echipele din Sameday) sunt uniți, dornici să crească ei înșiși împreună cu business-ul. Totodată, cultura pe care am găsit-o aici este una informală, cu mult umor, chiar în momentele tensionate din Black Friday, de exemplu, cu atitudine sănătoasă în privința provocărilor și, mai presus de toate, o cultură curată, unde încrederea e un fapt, nu un slogan sau un deziderat.
Cum ți-ai schimbat prioritățile astfel încât să păstrezi compasul moral și să profiți de toate oportunitățile pe care le-a adus schimbarea?
Viața și, implicit, prioritățile mele, s-au schimbat major în ultimele 19 luni. Pe lângă tot tăvălugul pe care l-a adus pandemia, în viața mea a intervenit plecarea de la Carrefour, un an sabatic pe care mi l-am imaginat un fel de „la vie en rose”, dar care nu a fost chiar așa. Până să ajung la „roz” am trecut și prin nuanțe mai închise. Cred că în ceea ce mă privește cuvintele cheie ale acestei schimbări au fost și continuă să fie „intenție” și „conștientizare”. Am înțeles acum mulți ani că, mai mereu, stă în puterea noastră să transformăm o schimbare poate nu chiar pozitivă în ceva bun sau care aduce și „bun” la pachet prin intenție și conștientizare. Întotdeauna există „bun” în jurul nostru și, dacă nu există, îl putem genera noi. Putem alege să ne uităm la orice lucru simplu sau complex din viață prin lentile multiple. În anul sabatic, prima mea intenție a fost să mă uit mult mai profund la mine și la proximitatea mea. Intenția asta a adus conștientizare și nu una ușor de digerat în primă fază. Apoi, am schimbat intenția și cu o pereche de lentile pe care le am încă din copilărie – lentile de luptător – am vrut să văd binele, să reușesc să mă bucur de ceea ce am și să fiu recunoscătoare pentru tot. Am stat în furtuni și în văgăuni și, cu toate că nu-mi venea, îmi puneam o întrebare: „Ana, ce contează cu adevărat aici? Ce contează acum?”. Cam ăsta a fost felul în care am reușit să plantez semințe de oportunități într-o grădină care arăta cam dezolant în perioada pandemiei.
Ce te motivează să mergi mai departe?
Nu cred în sloganuri organizaționale care îndeamnă și pun pe umerii liderilor motivația echipei. Cred că cel mai mare bazin de motivație vine dinăuntrul nostru, prin intenție și conștientizare. Cred (nefiind prima care spune asta) că există oameni care au capacitate instrinsecă de automotivare și oameni care sunt săraci la capitolul ăsta. În zilele bune, pe mine mă motivează un milion de lucruri să merg mai departe, la fel cum în alte zile caut niște firimituri de motivație în mine și abia găsesc cu greu câteva. Când sunt în ultima situație, de cele mai multe ori, dacă dorm bine, fac sport, mănânc bine și stau în compania oamenilor mei dragi, regăsesc milionul ca prin minune. Pe lângă asta, ce mă motivează pe mine cel mai mult este nevoia de (auto)cunoaștere, descoperire, învățare și să pot fi grădinar de astfel de „răsaduri” pentru cei asupra cărora pot avea impact.
Ce te face puternică, de unde îți iei doza de energie?
Ceva ce eu am învățat cu greu este să mă accept vulnerabilă și fragilă. Să stau eu cu mine „într-o cameră goală”, când nu îmi e bine. De mică încă, pe la 11 ani, am trecut prin niște experiențe de strămutare în două țări, școli, prieteni noi și mereu a trebuit să lupt: să prind din urmă, să învăț o limbă nouă, să mă integrez, să fiu acceptată și să am rezultate bune. Din toate astea, tot ce nu reușeam să fac, etichetam ca fiind un soi de eșec, așa puteau mintea și inima mea să perceapă. Îmi era extrem de greu să accept, să mă accept la pachet cu nereușita. În zilele bune, în care puteam să mă întreb ce a contribuit la eșec, de cele mai multe ori ajungeam la un singur răspuns: „eu sunt singura responsabilă de eșec”. Abia în clipa în care am reușit să mă accept imperfectă, lumea mea s-a schimbat și mi-a fost mult mai ușor. Atunci am putut sta în liniște eu cu mine în „camera goală”, să mă uit în urmă, să înțeleg ce a fost, ce nu a fost și, mai ales, de ce. Am învățat să fiu mai blândă cu mine și să nu mă mai pedepsesc pentru lucruri care, uneori, erau pur și simplu prea mult de dus. Asta este ceea ce-mi dă energie să merg mai departe: gândul că sunt imperfectă și faptul că știu să stau de vorba cu mine ca să-mi caut echilibrul. Echilibrul este cel care pe mine mă face capabilă să „fiu pentru ceilalți”, de cele mai multe ori, aprinsă, uneori și stinsă și cerând sprijin, însă, mai presus de toate, autentică. Tot ce este neautentic necesită un efort care ne epuizează și nu cred în asta. Cred în liderii și oamenii autentici care pot și vor să dăruiască celor din jur din energia lor și mai cred că o pot face doar după ce „pot fi acolo pentru ei înșiși”. Cred în „eu cu mine” ca să poată exista un „împreună” sănătos.
La cumpăna dintre ani, că lider și ca om, care sunt prioritățile pentru 2022? Ce te face să vibrezi când spui 2022?
Pasiune și răbdare – asta este ceea ce mă face să vibrez, gândindu-mă la 2022.
Pasiunea este cuvântul meu central pentru anul viitor. Pasiunea de a construi în Sameday multe lucruri cu oameni și pentru oameni, proiecte, inițiative. În esență, călătorii care să înceapă simplu, cu o sămânță mică plantată într-o grădină în care suntem mai mulți cei care avem grijă de ea. Îmi doresc și, când închid ochii văd în viitor, o grădină cu o sumedenie de roade care să hrănească și să îmbogățească mulți colegi.
Răbdarea este un ingredient prețios și rar. Acum câțiva ani buni am lucrat cu un coach care a trebuit să-mi explice de mai multe ori un concept până când l-am înțeles de-adevăratelea: „never give people more than their consciousness is prepared to receive at some given time”. În timp, am învățat că asta înseamnă altruism și răbdare. Răbdarea și totodată grija de a asculta, de a fi acolo pentru cineva în „acum-ul” lui, de a crea ceea ce altora, nu ție, le va aduce ceva valoros. A ceda, a ține spațiul cuiva, a accepta orice e diferit de tine, dar mai bun pentru ceilalți.
Îl urmăresc pe Gary Vaynerchuk pe LinkedIn și chiar săptămâna trecută a avut o postare despre răbdare. Las aici o parte din postarea lui, care cred că se potrivește foarte bine, atât cu mine, cât și cu universul pe care l-am găsit în Sameday. „Ambition and tenacity are amazing things to have, but if they go unchecked, they can lead to some negative effects like anxiety, lack of self-confidence, and burnout. The best way to keep your ambition under control is by having an equal amount of patience to balance it out”. În cazul în care e prea multă și prea puternică, ambiția mătură tot ce e bun din calea ei și aduce frustrări, relații dezechilibrate între oameni, lăcomie, burnout, toxicitate. Ambiția trebuie prețuită atunci când e conținută în sticluțe mici cu esențe tari. Cam așa văd eu acea ambiție care este și rămâne una sănătoasă, aducătoare de evoluție și relații armonioase, combinată cu răbdare.
La nivel personal, îmi propun să-mi iau că mantră în 2022 cuvântul „speranța”. Speranța că noi, umanitatea, vom reuși să escaladăm perioada asta dominată de pandemie și nori pe un cer destul de întunecat și să readucem echilibrul, normalitatea și mai multă bucurie printre noi.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 275
Pentru abonare, click aici
