Pălăria Dădârlat. De la o căruță cu coviltir la comenzi worldwide

Pălăria Dădârlat, grandioasa poveste a unui accesoriu

Pălăria Dădârlat, o afacere de familie, patru generații, zeci de produse și 126 de ani de existență. Mii de clienți în România, Europa și pe alte continente, de la oameni simpli la vedete și influenceri. O poveste scrisă-n timp, cu multă dăruire și răbdare. Este povestea Pălăriei Dădârlat, primul atelier românesc de pălării, fondat în anul 1896, într-o mic orășel de la marginea Sibiului.

O poveste frumoasă, autentică. O adevărată lecție de istorie. Și de business. Martoră a două războaie mondiale, a regimului comunist, a Revoluției, cu fiecare anotimp, an după an, deceniu după deceniu, Pălăria Dădârlat a știu să se reinventeze, păstrând tradiția și promovând inovația. Dacă la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când a fost fondată afacerea, pălăriile erau vândute într-o căruță cu coviltir, astăzi comenzile vin din toată lumea. Tot astăzi le aflăm și noi povestea.

Pălăria Dădârlat. A fost odată ca niciodată…

Istoria Pălăria Dădârlat începe în 1896, în Săliștea Sibiului, o mică așezare din Transilvania, atunci când tânărul Ion Dădârlat a avut curajul să înființeze prima fabrică românească de pălării. Căci curaj îți trebuia ca la doar 17 ani să îți deschizi propriul atelier de pălării, într-o lume în care afacerile erau dominate de sași și maghiari. Iar artiștii meșteșugari români nu se luptau doar cu concurența, ci și cu lipsa de libertăți de care erau privați toți românii din Ardeal, teritoriul fiind atunci sub dominația Imperiului Austro-Ungar.

La început, Ion Dădârlat mergea prin târgurile vremii, ducându-și pălăriile realizate în mod artizanal într-o căruță cu coviltir, care era și mijloc de transport, dar și prăvălie ad-hoc. În atelierul său se realizau pălării exclusiv pentru bărbați, iar modelele erau confecționate în funcție de preferințele cumpărătorilor.

Spre exemplu, românii din regiune preferau pălăriile negre cu borduri înguste, pe când sașii purtau pălării cu borduri largi.

Pălăria Dădârlat a devenit rapid un brand, creațiile atelierului fiind la mare căutare. Inclusiv regele Carol I a primit o pălărie confecționată de Ion Dădârlat.

Momentul în care i-a oferit pălăria Majestății Sale a fost imortalizat într-o fotografie, pe care însă familia a trebuit s-o distrugă când au venit comuniștii pentru a evita posibile necazuri.

Afacerea cu pălării Dădârlat a crescut exponențial după Marea Unire din 1918. În acea perioadă, la atelier coada era cât strada de lungă. În paralel cu succesul obținut, afacerea a început să se extindă și atelierul să se modernizeze continuu, până în anii cei grei ai celui de-al Doilea Război Mondial.

Pălăria Dădârlat. Pasiune moștenită din tată-n fiică

Perioada regimului comunist a fost una dificilă pentru afacerea familiei Dădârlat, aceasta fiind constrânsă să realizeze doar pălării tradiționale românești. Însă tot se vindeau pe bandă rulantă.

Lucrurile s-au schimbat radical odată cu Revoluția din 1989. După acest eveniment, afacerea a fost repornită cu succes la Sebeș, Alba Iulia, de către Dan Dădârlat, de profesie inginer, nepotul fondatorului afacerii. În anii ce au urmat, chiar dacă tradiția lucrului ardelenesc bine făcut s-a păstrat în atelierele Dădârlat, viziunea modernă și-a pus amprenta asupra brandului deja cunoscut în toată România. Iar business-ul a crescut și mai mult.

Cea care duce astăzi istoria mai departe este Mădălina Dădârlat (30 ani), strănepoata fondatorului, care a preluat afacerea de la tatăl ei, Dan Dădârlat. Mădălina și-a petrecut o mare parte din copilărie în satul bunicilor, în curtea unde era și atelierul. Acolo croia și cosea haine pentru păpușile ei din rămășițele pălăriilor.

”Curios e că niciodată nu le-am făcut pălării păpușilor. Doar haine”

Spune că ar recunoaște oricând mirosul lânei și sunetul ”piuei” și nu e de mirare că cele mai frumoase amintiri sunt legate de atelier și de bunici.

”Asociez atelierul de pălării cu bunicul meu, omul perfecționist care iubea tot ce ținea de origini și de Pălăria Dădârlat. Care mângâia pălăriile atunci când le curăța. Vacanțele nesfârșite de vară erau într-un mediu în care răsfățul meu erau principala preocupare a bunicilor. Mă trezeam dimineața și fugeam în brațele uneia dintre doamnele care cosea la pălării și mă făceam ghem. Mi-o amintesc pe bunica, ea era cea care cosea căptușeli. Și e amuzant că mi-l amintesc pe bunicul care ținea contabilitatea, căci de meserie era contabil… și care se enerva când ajungea la partea asta, pentru că nu putea să conceapă să fie un 0.001 bănuț fără justificare. Atunci era singurul moment în care eu trebuia să fac liniște”, și-a amintit Mădălina.

Întâmplător sau nu, în copilărie Mădălina visa să fie creator de modă. Sau profesor. Bunicul ei ar fi vrut să devină farmacistă sau avocată. ”La vârsta respectivă, ca să-l citez pe Blaga, înțelepciunea și iubirea mea erau jocul, într-un atelier care avea să-mi devină 15 ani mai târziu a doua casă”.

”Cumva parcursul meu era scris de dinainte ca eu să știu să scriu”

După liceu a ales însă Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din Cluj. A lucrat apoi timp de un an în cadrul unei multinaționale, iar apoi a ales să se întoarcă acasă, la Sebeș, să preia business-ul.

De fapt, moștenirea de suflet. De ce a ales și Mădălina calea antreprenoriatului?

”Am crescut într-o familie de antreprenori și cred că e vorba despre puterea exemplului. Apoi mai cred că e și îndrumarea părinților mei. Ca adolescent, nu prea ai puterea de a ști cu exactitate ce vrei. Sau cel puțin eu nu am știut. Mi-am dorit să studiez la Facultatea de Litere de la Cluj, însă am ajuns la FSEGA. Însă, cumva, parcursul meu era scris de dinainte ca eu să știu să scriu”, crede Mădălina.

Astfel, în 2015, la 24 de ani, tânăra preia business-ul familiei și Pălăria Dădârlat ajunge la a patra generație. Începea un nou capitol. ”Eram idealistă, visam cu ochii deschiși și aveam moștenită o pasiune pentru meșteșug”.

Pasiune ce se vede din felul în care vorbește despre produsele ce se realizează în atelier.

”Pălăria e o stare de spirit pe care alegem să o purtăm. Ne protejează visurile, ne ascunde ochii atunci când suntem triști sau ne scoate în evidență zâmbetul atunci când suntem fericiți”.

”Nu există perfecțiune! M-a zdrobit acest adevăr”

Aceasta a fost cea mai grea lecție pe care Mădălina a învățat-o atunci când a intrat în lumea antreprenoriatului.

”M-a scuturat atât de tare, încât, din copilul visător, idealist, am căzut cu picioarele pe pământ și am fost nevoită să învăț ce înseamnă pragmatismul”.

Iar odată ce ”a aterizat cu picioarele pe pământ”, Mădălina spune că a încetat să se mai inspire din motto-urile altor oameni care au trăit sau trăiesc experiențe diferite de ale ei. A muncit mult și a reușit să continue să crească business-ul frumos și autentic, făcând cinste generațiilor anterioare, care, de altfel, i-au fost și modele demne de urmat.

În prezent, primul atelier românesc de pălării este într-o continuă ascensiune și se poziționează ca lider pe piață. Se produc pălării pentru bărbați, femei și copii, iar business-ul cuprinde un magazin propriu în Sebeș, un magazin online, parteneriate cu 130 de magazine din România și comenzi în toată lumea. De asemenea, creațiile atelierului strălucesc la târguri și fashion show-uri din țară și din străinătate.

”Cea mai mare satisfacție a mea e să observ pălăriile plimbate pe acolo pe unde călătoresc”

Dincolo de cifre, Mădălina spune că definiția succesului nu este dată de numărul de clienți sau de comenzi, ci de conexiunea emoțională cu acest business.

”Pentru mine partea financiară nu a avut niciodată greutate. Nu știu dacă datorită faptului că nu am avut lipsuri niciodată sau pentru că am văzut acasă niște părinți modești. Nu am avut niciodată ca scop să ating o anumită cifră de afaceri. Sau să fac un anumit profit. Cei doi ani în care am ținut contabilitatea au fost cei mai neproductivi ani ai mei. M-am învârtit printre cifre și am stat departe de povestea Pălăriei Dădârlat. A fost extrem de benefic, mă ajută foarte mult în prezent, știu semnificația cash flow-ului și ce decizii trebuie să iau ca să atingem anumite obiective, dar nu mă ghidez după ele în întregime. Eu pun povestea Pălăriei Dădârlat mai presus decât cifrele aduse de către aceasta. Îmi recunosc produsele cum le văd, iar cea mai mare satisfacție a mea e să le observ plimbate pe acolo pe unde călătoresc. Îmi râde sufletul și îmi zâmbesc ochii. Când am preluat eu business-ul, în urmă cu șase ani, cel mai mare scop al meu a fost să fac cunoscută povestea pălăriilor Dădârlat. Să livrez împreună cu fiecare produs și o parte din istoria noastră.”

Pălăria Dădârlat. A fost greu înainte să fie frumos!

În concluzie, cum a reușit Pălăria Dădârlat să scrie istorie timp de 126 ani?

Prin pasiune și reîntoarcere la origini. Originile și conceptul de la care a pornit Pălăria Dădârlat sunt extrem de importante pentru mine. Nu am renunțat la meșteșug și nu am renunțat la prelucrarea manuală a pălăriilor, deși există și automatizare a procesului. Până și azi mai folosim o parte din calapoadele primite moștenire.

Ce s-a schimbat în acești 126 ani și ce a rămas la fel?

Viziunea s-a schimbat. Conflictul dintre generații e prezent și a fost prezent la fiecare preluare dintre generații. Însă la fel a rămas pasiunea pentru meșteșug și cumva e punctul nostru comun, al tuturor care am făcut sau facem parte din povestea aceasta.

Ce nu se cunoaște încă despre Pălăria Dădârlat?

”Că a fost greu înainte să fie frumos!”

foto: Instagram