Acolo unde semnalele fac diferenţa

În toamna anului trecut, simţind o nişă încă nexploatată, am lansat un produs destinat celor care doresc să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles. Iar dacă concurile EPSO (necesare pentru a deveni funcţionar european) beneficiază de zeci de traininguri, nu la fel se poate spune despre sectorul privat. Reamintesc, avem în Bruxelles 100.000 de oameni implicaţi în mecanismul comunitar, 50% în instituţiile comunitare, iar restul în “mecanismul privat”.

Practic, într-o zi, cei interesaţi de a găsi un loc de muncă în Bruxelles vor învăţa care este “piaţa angajatorilor”, de la federaţii industriale la sindicate, de la corporaţii la firme de consultanţă, de la regiuni la ONG-uri. Iar pentru ca expunerea să fie completă am rugat un expert al HR-ului de Bruxelles să explice concret: cum se redactează un CV şi o scrisoare de motivare pentru un job în Bruxelles, cum se pregăteşte un interviu, ce trebuie să facem în timpul interviului şi care este interacţia după interviu. Totul axat şi proiectat pe Bruxelles-ul european.

Programul a prins fantastic, cu aplicaţii masive pentru evenimentul din decembrie şi cel din februarie, în prezent pregătind sesiunea din mai. Sper surpriza noastră, am fost contactaţi şi de Comisia Europeană pentru a preda ceea ce ştim şi stagiarilor de la instituţiile europene, invitaţie concretizată printr-o prezentare de succes la începutul lunii februarie.

Scopul acestui material nu este însă de a face reclamă produselor noastre, ci de a prezenta câteva obsevaţii din timpul trainingului. Există o expertiză fantastică în Bruxelles, tineri “cu un teanc de diplome”, dar aceştia înţeleg prea puţin piaţa de lângă ei. Sectorul privat este la nivel educaţional foarte superficial abordat, ajungându-se ca absolvenţi de Colegiul Europei de la Bruges să nu “vadă” de exemplu cele 20.000 de joburi din Bruxelles în secretariatele federaţiilor industriale europene. Iar pentru ca poza să fie şi mai frustrantă, din aceste joburi, statisticile arată că 5.000 sunt disponibile în fiecare an, datorită dinamicii pieţei forţei de muncă din euro-Bruxelles.

Da, Bruxelles este o piaţă atipică, dar plină de sens. Cei care vor să se înşurubeze aici (şi avem deja aproximativ 200 studenţi de la Bruges pe an, peste 100 de absolvenţi pe an de la Natolin, aproximativ 600 de stagiari de la Comisie la fiecare 6 luni, etc.) să înţeleagă “piaţa angajatorilor” şi să se plieze pe dorinţele lor. E un paradox, dar 95% din recrutările sectorului privat din Bruxelles sunt făcute de oameni care nu au nici o pregătire din punct de vedere al HR-ului. Sunt Secretari Generali, Directori sau Consultanţi, care conduc structuri juridice suple la Bruxelles (majoritatea sub 10 persoane) şi care preiau, împreună cu colegii, şi procesul de selecţie şi de recrutare. E bine? E rău? Asta e realitatea!

Ţinând seama de particularităţile angajatorilor, dar şi de mediul intercultural de multe ori foarte confuz, emiterea semnalelor este ceea ce face diferenţa în majoritatea cazurilor. “A studiat dreptul, înseamnă ca înţelege mecanismul legislativ”. “A făcut masterul la Londra, înseamnă că ştie să scrie în limba engleză cu adevărat”. “A fost asistent de eurodeputat, înseamnă că are conexiuni politice bune”. “A fost activ în ONG-ul studenţesc, înseamană că ştie să se facă util fără prea multe comentarii”. Şi cum altfel, dacă trăim într-o lume în care o pagină în engleză se citeşte în 30 de secunde (de fapt se “scanează vizual” pagina), în care se analizează un CV în maxim două minute, în care o întârziere de 5 minute poate fi fatală pentru a avea şanse de angajare în acel sistem.

Sunt filtre şi filtre, care fac selecţia, elimină pe unii şi pe alţii, pentru a avea pe cel mai “bun” în micro-sistemele de Bruxelles.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 40 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles de 15 ani. Predă cursul de “Tehnici de comunicare în UE” la universităţi din Bucureşti, Bruxelles şi Gorizia (Italia). Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării.