Alexandra Dăriescu: Dacă am un pian, sunt acasă
Alexandrei Dăriescu i-a fost greu să plece de-acasă la 17 ani, doar cu o valiză. „Ţin minte că aveam un ursuleţ pe care, la aeroport, nu mă lăsau să îl iau cu mine.”
În anul acela petrecut la Pocklington School în Yorkshire o copleşea dorul de casă şi de părinţi. S-a întors să îşi termine studiile liceale la Iaşi, dar, odată cu absolvirea, obţinea şi o bursă integrală la Conservatorul Regal din Manchester unde a plecat să studieze timp de patru ani. A urmat primul său turneu în SUA şi şansa unei deschideri către multe ţări din Europa. În anul trei, câştiga medalia de aur – cea mai importantă distincţie pe care o decernează conservatorul britanic. În anul patru, participa la un concurs organizat de Young Classical Artists Trust (YCAT), o agenţie de impresariat pentru tinerele talente.
După patru ani de studii la Manchester, s-a mutat la Londra, pentru a urma cursurile de master la Guildhall School of Music and Drama. A obţinut bursă integrală, iar la sfârşitul celor doi ani i s-a oferit distincţia „Piano Fellowship”.
Pianistul András Schiff a ascultat-o de câteva ori în facultate şi mai târziu a fost cel care a recomandat-o să susţină un recital la Carnegie Hall, la New York. Este prima tânără aleasă de Societatea Filarmonică Regală pentru a beneficia de mentoratul extraordinarei pianiste britanice Imogen Cooper în cadrul programului „YCAT Philip Langridge Mentoring Scheme”.
Alexandra este totodată şi prima pianistă originară din România care a urcat pe scena Royal Albert Hall: „M-am pregătit mult înainte, dar la 19.30 când am intrat pe scenă, pur şi simplu am uitat că sunt în Royal Albert Hall, că sala e plină cu 6.000 de oameni, că Alteţele Lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Radu sunt acolo… am uitat de tot. Abia a patra oară, când m-am întors pe scenă şi am tras aer în piept, m-am aplecat în faţa publicului şi am conştientizat unde mă aflu.”
Pianista de 28 de ani a încântat publicul Festivalului Enescu din toamna trecută cu zâmbetul său generos, aplombul şi nonşalanţa cu care abordează claviatura.
Un artist ajuns la maturitate
După mulţi ani de eforturi intense de pregătire profesională, Alexandra Dăriescu se poate bucura pe deplin de statutul său de artist concertist. Albumului de debut cu lucrări de Chopin, Schumann şi Liszt îi urmează o trilogie. Primul disc cu Integrala preludiilor de Chopin şi Dutilleux a fost lansat deja anul trecut. Al doilea va apărea anul acesta cu Integrala preludiilor de Szymanowski şi Şostakovici şi cel de-al treilea, aflat în proiect, vizează Integrala preludiilor de Messiaen. Mai mult, Alexandra şi-a propus să comisioneze un compozitor contemporan ca să scrie pentru ea un nou set de preludii.
Ea se desparte de agenţia de impresariat a tinerelor talente care a promovat-o din 2008 până în 2013, iar de aici înainte de managementul profesional al artistei se va ocupa agenţia londoneză de impresariat, Ikon Arts Management. Alexandra a primit deja propuneri pentru deplasări în Japonia şi China, iar în momentul în care am întâlnit-o, se pregătea pentru un concert în Africa de Sud, unde avea să susţină concertul nr. 4 de Beethoven cu Filarmonica din Durban.
„E o viaţă grea, pentru că eşti în centrul atenţiei tot timpul, eşti foarte expus şi trebuie să rămâi tu însăţi. Te bucuri de ceea ce ai atunci şi acolo”.
Pianista locuieşte la Londra şi revine la Iaşi cam o dată pe an. Călătoreşte mult şi se întâmplă să aibă concert, undeva în lume – şi de Paşti, şi de Crăciun, şi de Anul Nou –, aşa că părinţii şi prietenii săi sunt obişnuiţi să o vadă mai mult pe Skype.
… dar şi o femeie pentru viitor
„A fi solist înseamnă foarte mult timp petrecut singur. ” – mărturiseşte Alexandra care între timp a trecut proba maturităţii şi s-a obişnuit cu programul său riguros. Chiar şi atunci când se deplasează cu o orchestră, Alexandra ajunge cu o zi înaintea acesteia. „Mă simt acasă cu foarte puţinele obiecte pe care le am. Mai ales dacă am un pian, sunt acasă. Aceasta este meseria, acesta este visul meu de la 7 ani, de a fi pianist-concertist şi de a călători peste tot.”
Oriunde s-ar afla, Alexandra e mândră că e româncă. Avem o şcoală pianistică deschisă de Dinu Lipatti, Clara Haskil, Radu Lupu şi de aceea se consideră privilegiată, pentru că provine din aceeaşi ţară cu ei. „Mă doare când văd ce scriu ziarele şi, din păcate, în străinătate presa se axează pe aspectele negative ale României şi ale unora care nu aduc cinste ţării. Eu încerc cât pot să promovez imaginea frumoasă a României şi să arăt oamenilor că avem o cultură extraordinară şi că suntem buni, inimoşi, generoşi. Asta spun şi cei care au vizitat România.” În luna noiembrie, la Londra, Alexandra Dăriescu a fost desemnată câştigătoarea secţiunii „Art and Culture Women of the Future” în cadrul premiilor Women of the Future, fiind singurul artist premiat ce nu îşi are originea în Regatul Unit al Marii Britanii.
