Cartea Albastră a Uniunii Europene. Simplificarea procedurii de acces pe piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană a cetăţenilor statelor terţe cu înaltă calificare
Consiliului European de la Lisabona adopta în martie 2000 un obiectiv precis pentru Comunitate, anume acela de a deveni până în 2010 cea mai competitivă şi dinamică economie a lumii. Ca parte a acestei strategii, s-a hotărât implementarea unor măsuri care să ajute îndeplinirea acestui obiectiv, una dintre acestea fiind aceea de atragere a forţei de muncă înalt calificate din ţările terţe. În cadrul programelor şi strategiilor stabilite de Consiliul European ce au urmat anului 2000, au fost create mai multe premise şi au fost luate o serie de decizii care au contribuit la dezvoltarea unei politici comunitare în domeniul imigraţiei, cu scopul de a atrage forţa de muncă înalt calificată din afara Uniunii, şi de a-i asigura un grad de mobilitate suficient în interiorul Comunităţii.
Strategia aprobată de Consiliul Europei urmăreşte atragerea unui număr cât mai mare de specialişti astfel încât Comunitatea să fie un competitor puternic pentru alte state dezvoltate ale lumii ca Australia, Canada ori S.U.A. care absorb o foarte mare parte a migranţilor înalt calificaţi. Pe de altă parte, strategia are şi un alt scop, acela de a atrage această categorie de migranţi şi în vederea întineririi populaţiei Europei ştiut fiind faptul că în acest moment ţările membre UE se confruntă cu un fenomen accelerat de îmbătrânire.
Noţiunea de Carte Albastră a UE a fost adoptată de Consiliul Europei in 2009, prin Directiva 2009/50/CE, urmând ca prevederile directivei să fie implementate în legislaţia naţională a statelor membre până la data de 19 iunie 2011. În România, Directiva a fost implementată începând cu data de 1 august 2011, prin Legea nr. 157/2011 de modificare şi completare a unor acte normative privind regimul străinilor în România. Astfel, începând cu această dată, angajatorii din România pot solicita autorizaţii de muncă pentru lucrători înalt calificaţi, care dau dreptul cetăţenilor statelor terţe de a obţine Cărţi Albastre ale UE.
Cartea Albastră a UE este un permis de şedere care conferă posesorului acesteia dreptul de şedere şi de muncă pe teritoriul unui stat membru UE, excepţie făcând Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie. Pot obţine Cartea Albastră cetăţenii statelor terţe care fac dovada unei calificări profesionale superioare (de exemplu, diplomă de studii superioare, o diplomă care să ateste finalizarea unor cursuri de calificare ori, prin derogare, dacă legislaţia naţională prevede, atestarea unei experienţe profesionale de minim 5 ani relevantă în profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau oferta fermă de angajare).
În vederea obţinerii Cărţii Albastre, este necesară obţinerea autorizaţiei de muncă pentru persoane cu calificare înaltă iar în acest sens cetăţeanul străin şi/sau angajatorul va trebui să înainteze un dosar care să conţină, printre altele, un contract de muncă ori ofertă fermă de muncă din care să reiasă că acesta va fi angajat pentru o perioadă de cel puţin 1 an şi că va avea un salariu lunar care să atingă cel puţin plafonul salarial stabilit de statul membru UE, în conformitate cu situaţia şi organizarea pieţelor forţei de muncă naţionale şi cu politicile lor generale în domeniul migraţiei.
Conform Directivei 2009/50/CE, plafonul salarial minim este de cel puţin 1,5 ori salariul mediu anual brut în statul în cauză (în România, plafonul minim a fost stabilit prin Legea 157/2011 la de 4 ori salariul mediu brut pe economie, adică 4 x 2.022 RON brut/lună). Se pot face derogări de la acest plafon, de până la cel puţin 1,2 ori salariul mediu anual brut, pentru acele locuri de muncă ori profesii unde există deficit de personal calificat. În astfel de cazuri, statele membre vor trebui să comunice anual Comisiei lista profesiilor pentru care a fost hotărâtă o derogare.
Directiva 2009/50/CE nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a-şi stabili contingentul de admisie pe teritoriul său de resortisanţi provenind din state terţe, în căutarea unui loc de muncă înalt calificat, astfel că rămâne la latitudinea fiecărui stat, în funcţie de necesităţi, să stabilească un număr maxim de Cărţi Albastre UE ce pot fi emise pe parcursul unui an.
În ceea ce priveşte valabilitatea acestei Cărţii Albastre a UE, statele membre stabilesc o perioadă standard de valabilitate care va fi între 1 şi 4 ani, iar în cazul unor contracte de muncă încheiate pe o perioadă mai mică, cartea va fi valabilă până la expirarea contractului de muncă, plus încă o perioadă de trei luni. Astfel, s-a stabilit ca valabilitatea Cărţii Albastre nu poate fi mai mare de 2 ani. În cazul persoanelor care intră în şomaj, Cartea Albastră îşi păstrează valabilitatea dacă şomajul nu depăşeşte 3 luni consecutive ori dacă perioada de şomaj nu survine de mai multe ori în perioada de valabilitate a acesteia.
Pe lângă perioada de valabilitate mai mare a Cărţii Albastre a UE în comparaţie cu permisul de şedere temporară emis în mod obişnuit cetăţenilor statelor terţe, posesorului Cărţii i se facilitează dreptul la reîntregirea familiei. Astfel, reîntregirea familiei nu este condiţionată de o perioadă minimă de şedere anterioară a posesorului Cărţii Albastre a UE, aşa cum este cazul cetăţenilor statelor terţe care obţin permise de şedere temporară.
Resortisanţilor din ţările terţe care deţin un document de călătorie valabil şi o Carte Albastră a UE emisă de un stat membru care aplică în totalitatea acquis-ul Schengen li se permite intrarea şi circulaţia fără restricţii pe teritoriul altor state membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen pentru o perioadă maximă de 3 luni.
Cartea Albastră a UE facilitează circulaţia în cadrul statelor membre, mai exact după 18 luni de şedere legală în primul stat membru ca posesor de Carte Albastră, persoana în cauză şi membrii de familie ai acesteia se pot muta în alt stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat. În această situaţie, posesorul Cărţii Albastre şi/sau angajatorul său au termen de maxim 1 lună să înainteze autorităţii competente din al 2-lea stat membru actele în vederea obţinerii Cărţii Albastre in al doilea stat membru. În cazul familiei, membrii acesteia îl pot însoţi sau i se pot alătura posesorului Cărţii Albastre (sponsorului) dacă aceştia au obţinut în primul stat membru Cărţile Albastre pentru reîntregirea familiei.
În perspectiva obţinerii statutului de rezident pe termen lung în Comunitate al posesorilor de Carte Albastră, se stabilesc derogări de la Directiva 2003/109/CE astfel încât să se poată emite permisul de şedere pe termen lung (cu precizarea fost posesor de Carte Albastră a UE) cu condiţia ca solicitantul să aibă o şedere continuă de 5 ani pe teritoriul Comunităţii ca posesor al Cărţii Albastre, o şedere continuă de cel puţin 2 ani în statul membru în care se solicită emiterea permisului şi daca perioadele de absenţă nu depăşesc 12 luni consecutive ori un total de 18 luni.
În contextul în care procedurile de imigrare pentru cetăţenii statelor terţe în România dar şi în alte state membre UE devine unul tot mai complicat şi de lungă durată, noile prevederi legislative par să sară în ajutorul companiilor stabilite în state membre care caută resurse calificate, şi care întâmpină dificultăţi în a angaja forţă de muncă fie locală fie din alte state (prin impunerea unor restricţii). De asemenea, acordarea unei Cărţi Albastre cetăţenilor din statele terţe poate fi un beneficiu pentru aceştia, având în vedere facilităţile suplimentare acordate odată cu eliberarea acestui document.
În 2007, Uniunea Europeană miza prin implementarea Cărţii Albastre să atragă peste 20 milioane de lucrători înalt calificaţi din state terţe. Având în vedere că implementarea efectivă a noului sistem este de dată foarte recentă, rămâne de văzut dacă instrumentul îşi va atinge obiectivele stabilite. Pentru România, este de reţinut faptul că angajatorii români au acum posibilitatea de a obţine documente de imigrare pentru persoane din state terţe pe care intenţionează să le angajeze, într-un termen mai scurt şi cu formalităţi mai puţine, cu condiţia ca persoana şi angajatorul să îndeplinească condiţiile prevăzute în lege.
În situaţia în care nu se îndeplinesc aceste condiţii, rămân valabile prevederile aplicabile străinilor care doresc să ocupe un loc de muncă în România, şi anume obţinerea unei autorizaţii de muncă, a unei vize de lungă şedere în scop de muncă sau în scop de detaşare precum şi a unui permis de şedere temporară.
Bogdan Dinca este Immigration Specialist, KPMG