Cât de pragmatică este educaţia românească?
În primul rând, trebuie să înţelegem atât noi, cât şi copiii noştri, lumea în care trăim şi noile reguli care o definesc: schimbarea continuă, globalizarea, importanţa mai mare ca oricând a schimburilor interculturale – şi în context, a limbilor străine, mobilitatea muncii în plan global. Lumea nu stă să ne aştepte, se mişcă, cu viteze diferite, după cum ne arată şi rezultatele globale în materie de educaţie. Asia accelerează şi obţine rezultate foarte bune în ştiinţele exacte, Africa încearcă să recupereze decalajul mare la rândul ei.
Europa a fost mult timp un lider în educaţie, dar sentimentul crescând în rândul tinerilor europeni e că nu mai fac mare lucru cu diploma lor, parcă nici masterul şi doctoratul nu mai au importanţa de pe vremuri. Acest lucru e generat de criza economică, dar criza nu poate fi învinovăţită de una singură. Adevărul e că nu mai există o corelaţie între educaţie şi piaţa forţei de muncă: ne pregătim pentru ceva şi piaţa vrea altceva. Îmi doresc o slujbă, dar domeniul meu nu are căutare, sau eu nu sunt pregătit pentru cerinţele pragmatice ale pieţei. O soluţie în acest sens e o politică de stagii în domeniul privat, cu condiţia să nu fie folosită abuziv ca mască pentru slujbe neplătite sau prost plătite.
Cert e că avem nevoie de un parteneriat serios între sectorul privat şi mediul universitar, pentru a pregăti tinerii pentru piaţa forţei de muncă. În acest context, sunt interesante şi evoluţiile cu privire la şcolile profesionale, căci în multe domenii meseria bate diploma. În acelaşi timp, avem nevoie de înţelegerea unui lucru de bază: te duci acolo unde sunt slujbe, mobilitatea e cheie. Trebuie mereu să încurajăm crearea de slujbe în România, neîmpiedicându-i totodată pe cei care doresc să plece să lucreze în lumea în dezvoltare – căci vestul Europei e şi el în pană de slujbe – putând să se întoarcă şi să pornească proiecte antreprenoriale odată întorşi în comunităţile locale.
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles de 16 ani. Predă cursul de „Tehnici de comunicare în UE” la universităţi din Bucureşti, Bruxelles şi Gorizia (Italia). Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Încă din 2007 a lansat blogul www.casaeuropei.blogspot.com, cu obiectivul declarat: „Este un blog de opinie despre Uniunea Europeană şi despre modul cum românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane”.