Ce anume trebuie să cunoască un manager de proiect aflat la început de drum
Românul e creativ şi implicit plin de idei. E foarte bine că există un astfel de potenţial şi nu multe naţii se mândresc cu această calitate (sau cel puţin ne place să credem asta). În ultimii ani, şi Internetul a accentuat enorm această tendinţă, numeroase idei sunt lansate de către români, dar majoritatea – şi unele chiar bune – se pierd din lipsă de strategie. O lipsă de strategie a celor care lansează ideile şi o carenţă a sistemului asociativ românesc – toţi sunt lideri, dar prea puţini doresc să respecte munca în echipă. M-am gândit să prezint o posibilă soluţie a acestei probleme, foarte complexă şi plină desigur de controverse. Dogma pe care o prezint este cea a managerului de proiect. Să trecem practic de la o idee, aruncată pe una dintre listele „miracolului online“, la ceva palpabil, care să aibă şanse de reuşită.
Este foarte important să avem o structură clară a ceea ce dorim să facem. Sunt patru piloni principali care trebuie să ne ghideze strategia: conţinut, administrativ, comunicare şi buget. Adică mai direct spus, avem ideea, „conţinutul“, cum o gestionăm? De ce echipă avem nevoie pentru a administra proiectul? Iar dacă expresii de genul, „îmi trebuie două-trei persoane care să fie opt ore pe zi într-un birou şi să…“ e bine, dar intrăm deja pe palierul 4, bugetul. Cine plăteşte biroul, oamenii, aparatura tehnică? Partea de atragere de fonduri pentru proiect reprezintă de multe ori (şi mă refer în special la structurile ONG din care fac parte de 17 ani) 90% din timpul alocat proiectului.
O idee, fie ea chiar genială, „îmbrăcată“ desigur într-un proiect, nu „se vinde“ singură. Superficialitatea şi aroganţa nu ajută în strângerea fondurilor. Am sărit peste pilonul 3, cel al comunicării. Mă refer în special la comunicarea externă. Suntem o naţie extrovertită, dar avem impresia despre comunicare că e ceva banal. A mediatiza un proiect din faza incipientă până la încheierea sa ia timp şi nu se întâmplă automat.
A considera presa un partener al proiectului e ceva vital. Iar peste tot e nevoie de un manager de proiect, o persoană care să-şi asume responsabilitatea, nu cineva care lansează doar idei, iar apoi dispare fiindcă este ocupat cu alte treburi. Dacă totul are o supleţe, e plăcut şi lumea începe să se intereseze de proiectul pe care îl derulaţi – şi implict de faimoasa idee – se întâmplă fiindcă cineva coordonează acest mecanism.
Foarte mult s-a vorbit şi la European Business Summit-ul de anul acesta de la Bruxelles despre tineri, despre reformarea sistemului de pensionare în ţările europene, despre implicarea generaţiei tinere în a gândi viitorul UE împreună cu actualii lideri politici şi economici. Etienne Davignon, Preşedintele CSR Europe a prezentat unele idei interesante despre capitalul uman al Europei, iar simbiozei „experienţa actualilor CEO – entuziasmul tinerilor“ e bine să i se găsească mai mare aplicabilitate. Totuşi, îmi este greu să cred că Europa este pregătită pentru lideri ai sectorului de afaceri de doar 18 ani, în ciuda faptului că aceştia stăpânesc perfect tehnologia actuală şi au poate o viziune mai detaşată de contemporaneitate asupra viitorului.
Posibilul cinism al tinerilor, adresat actualilor lideri, mai ales din cauza crizei financiare, este un subiect care trebuie aprofundat, pentru a nu ajunge la falii ireparabile.
A clădi împreună viitorul nu este doar un îndemn populist. Trebuie să existe idealuri comune, e important ca generaţia tânără să fie expusă în permanenţă la problemele pe care le are Uniunea, pentru a nu trăi doar într-o lume virtuală.
