Ce se ascunde în spatele termenului internship

Termenul desemnează posibilitatea absolvenţilor de a învăţa direct de la profesionişti, la locul de desfăşurare a activităţii lor. Participanţii la internship se pot forma, pot vedea în ce constă activitatea companiei, ce presupune jobul dorit de ei şi, cel mai important, pot acumula cunoştinţe şi experienţă practică.

Absolvenţii au multe de câştigat, în primul rând prin prisma experienţei căpătate, iar companiile oferă aceste programe pentru a găsi şi forma oameni valoroşi, care pot rămâne şi dezvolta o carieră în cadrul companiei pe viitor. Scopul unui internship nu este însă acela de a-i garanta unui absolvent un loc de muncă cu normă ȋntreagă, ci de a-l ajuta să acumuleze experienţă practică.

Internship-ul este una dintre cele mai utilizate practici prin intermediul cărora proaspăt absolvenţii sunt iniţiaţi pe piaţa muncii. Cu toate acestea, legislaţia din Romȃnia nu oferă un context clar de desfăşurare al acestei practici, cel puţin nu sub această denumire. Oficialii români au constatat această carenţă în legislaţie şi, odată cu Hotărȃrea nr. 1 din 9 februarie 2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, s-a inclus în plan şi actiunea de „Promovare a unui pachet de legi pentru tineret care va cuprinde Legea tineretului, Legea voluntariatului şi a internshipului şi alte măsuri legislative”, nefiind însă până în acest moment concretizată.

Conceptul de internship a apărut şi s-a dezvoltat în Romȃnia odată cu cel de companie multinaţională, fiind iniţial utilizat în locul bine-definitului stagiu de practică efectuat de studenţi / masteranzi în vederea finalizării studiilor. Pe parcurs, semnificaţia termenului s-a extins, iar astăzi el descrie activitatea prestată de absolvenţii de studii superioare (tinerii care şi-au încheiat studiile, fără experienţă pe piaţa muncii), în baza unui contract de muncă.

Internship sau exploatare
Multe companii folosesc internship-ul ca metodă de exploatare a absolvenţilor (de exemplu, oferă internship-uri doar pentru a acoperi nevoia de personal pe o anumită perioadă), acestă practică fiind deseori categorisită drept o modalitate de mascare a „sclaviei” pe piaţa muncii. Această abordare extrem de dură rezultă tocmai din lipsa unei definiri clare a internship-ului, din raportul muncă prestată versus remuneraţie şi de cele mai multe ori este chiar confundat cu munca la negru, care este clar definită şi aspru pedepsită de către autorităţi.

Una dintre acuzele aduse de absolvenţi este că internship-ul nu este întotdeauna remunerat. În acest caz se face evident confuzie între internship, practică şi/sau voluntariat. Internship-ul trebuie să fie plătit (fiind vorba de angajarea prin contract a unui absolvent de studii superioare), spre deosebire de voluntariat sau stagiul de practică. Acesta din urmă, aşa cum este menţionat ȋn paragrafele următoare, poate fi neplătit deoarece se face ȋn baza unui contract cadru stabilit prin lege.

Ce spune legea

Astfel, internship-ul este cu totul altceva decât voluntariatul sau stagiul de practică. Voluntariatul se desfăşoară strict în vederea prestării de activităţi în interes public, în domenii precum: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, religios etc. Legea 195/2001 republicată prevede în mod clar care sunt condiţiile în care se poate încheia un contract de voluntariat, orice încercare de utilizare a acestui tip de colaborare în alte scopuri decât cele prevăzute de lege fiind interzise, după cum subliniază şi art. 6, alin.1.: „Este interzis să se încheie contract de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective”.

Practica (stagiul de practică), pe de altă parte, este o condiţie obligatorie pentru încheierea studiilor superioare. După cum este definită de Legea 258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor şi Ordinul 3955/2008 privind cadrul general de organizare a stagiilor de practică, aceasta reprezintă „activitatea desfăşurată de elevi şi studenţi în conformitate cu planul de învăţământ, care are drept scop verificarea aplicabilităţii cunoştintelor teoretice ȋnsuşite de aceştia ȋn cadrul programului de instruire” şi se desfăşoară în baza unui „contract-cadru de colaborare sau a unei convenţii, după caz, ȋncheiată ȋntre organizator şi partenerul de practică”. În plus, contractul-cadru va avea anexat un portofoliu de practică ce va cuprinde toate detaliile cu privire la paşii şi condiţiile ce trebuie luate în considerare pe parcursul stagiului.

Practica poate avea beneficiile sale, însă nu este obligatorie remuneraţia decât în cazul în care se încheie şi un contract de muncă, pe lângă contractul-cadru.

Contractul-cadru semnat în vederea efectuării stagiului de practică vizează următoarele părţi: organizatorul (instituţia de învăţămȃnt), partenerul (compania/ instituţia locală sau centrală / orice altă persoană juridică), practicantul (studentul/mastrandul), cadrul didactic supervizor şi tutorele. Este foarte important ca în contractul-cadrul să se specifice dacă practica se va desfăşura sau nu ȋn cadrul unui contract de muncă / proiect, statutul de angajat aducând în plus beneficii atât practicantului, care va fi remunerat, cât şi companiei, care poate beneficia (la cerere) de stimulente financiare după cum prevede Legea 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor.

Dacă se optează pentru efectuarea stagiului de practică în lipsa unui contract individual de muncă, doar în baza contractului-cadru, compania trebuie să respecte prevederile legale privind sănătatea şi securitatea în muncă. Mai mult, practicantul are dreptul la indemnizaţii, gratificări, prime sau alte avantaje precum transport, tichete de masă, acces la cantină etc., dacă sunt prevăzute conform Art.12 din convenţia cadru aprobată prin Ordinul 3955/2008. Ȋn plus, avȃnd ȋn vedere caracterul obligatoriu al stagiilor de practică, acestea sunt finanţate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

În cazul ȋn care studentul nu doreşte sprijinul instituţiei de ȋnvăţămȃnt ȋn vederea efectuării stagiului de practică, este permisă echivalarea perioadelor de angajare pe bază de contract de muncă, ȋn condiţiile stabilite de regulamentul instituţiei de ȋnvăţămȃnt.

Majoritatea studenţilor îşi caută un loc de muncă în timpul facultăţii / masteratului, iar procedura implicată de stagiile de practică aşa cum sunt prevăzute în lege este una laborioasă, unele companii vin cu oferte de internship plătit (cu contract de muncă) şi pentru studenţi sau masteranzi, nu numai pentru absolvenţi. Companii care oferă astfel de programe de internship sunt Vodafone, Procter & Gamble, Microsoft, Coca-Cola sau GDF Suez.

Indiferent de modalitatea în care este prestată munca, întotdeauna trebuie să existe o bază legală şi documente justificative semnate de părţile implicate, deoarece prestarea muncii de către o persoană în afara contractelor definite de lege cu specificaţiile / condiţiile şi procedurile de rigoare, se consideră muncă prestată la negru şi se sancţionează în conformitate cu prevederile legale, atȃt contravenţional, cȃt şi penal.

Termenul practică ar trebui utilizat doar în condiţiile în care se respectă prevederile mai sus menţionate. Uilizarea acestuia în descrierea unei oferte de colaborare dintre un proaspăt absolvent şi o companie sub forma unui contract de muncă este una eronată. Motivul nu este lipsa contractului-cadru, ci faptul că practica, aşa cum este prevazută de lege, se efectuează în vederea definitivării studiilor. Până la apariţia unei definiţii clare, şi pentru a face totuşi o distincţie, termenul internship se utilizează în descrierea încadrării ȋn muncă a unui tȃnăr care şi-a finalizat deja studiile, fiind o activitate plătită, ȋn baza unui contract de muncă, menită să ofere unui proaspăt absolvent posibilitatea de a căpăta experienţă practică.

Angelica Ene este payroll accountant Accace România