Comunic, deci exist. Relaţionez, dar cum?

La un moment dat, fiind într-o relaţie, constatăm că nu mai funcţionează lucrurile ca înainte. Statistica „spune” că, mai degrabă alegem să nu vorbim cu partenerul despre fapte, emoţii, sentimente, de teama de a nu fi judecaţi şi respinşi. Preferăm să dăm vina pe celălalt, deşi ştim că într-un fel sau altul contribuim la „work in progress” a unui dezastru.

Dar după câteva cicluri încercare-eşec, majoritatea oamenilor vor să iasă din cercul vicios şi să îşi pună întrebări: De ce trăiesc aceste secvenţe, care este lecţia pe care am nevoie să o învăţ? De ce atrag genul acesta de persoane nepotrivite? De fapt, ce caut eu la un partener?

Să ne gândim: nu de puţine ori, ne imaginăm că viaţa la job ar fi perfectă dacă şeful m-ar asculta sau dacă echipa mea ar învăţa să comunice… dar şi mai des apare „viaţa mea ar fi perfectă dacă… aş găsi sufletul pereche, care să mă înţeleagă şi să mă iubească necondiţionat.” Sună de fapt, ca o concluzie care ne poate pune pe gânduri.

Oamenii care încep să îşi pună întrebări legate de ei înşişi o fac, de obicei, începând cu vârsta de 30 de ani, când experienţa de viaţă le arată nu numai bucurii, ci şi frustrări, spun alte statistici.

Literatura şi cinematografia au creat un univers fantastic, un tărâm al imaginaţiei. Imaginar, putem fi Madame Bovary sau Anna Karenina, crezând că explozia de culoare şi senzaţie de la început va dura. Dar adaptarea la realitate înseamnă compromis. Aşa că, pornim în căutarea unui nou început. Câţi dintre cei ce vin la o agentie de matchmaking, în căutarea unui partener, nu îşi doresc o iubire ca în filme?

Criteriile de selecţie ale celor care îşi caută jumătatea sunt amănunţite: de la stilul de viaţă, la înfăţişarea fizică, de la preocupări culturale, la aspecte financiare. Toate sunt legate de proiecţiile asupra celuilalt, uneori uitând că, la fel ca în chimie, elementele reacţioneaza unul cu celălalt rezultând o nouă entitate. De fapt, demersul corect porneşte de la propria persoană: Cum sunt eu, ca să obţin acel echilibru de la celălalt? Studiind cazurile care s-au prezentat la agenţie, am tras următoarele concluzii:

1. Şi femeile şi bărbaţii doresc lucruri similare: înţelegere, comunicare, atenţie, un parteneriat bazat pe dezvoltare armonioasă;

2. Simplul fapt că cei doi se iubesc nu este suficient. Dificultatea intervine când cei doi constată că nimic din ceea ce îşi doresc nu (mai) este spontan (de multe ori, nici măcar viaţa intimă);

3. O relaţie nu este un dat, este un proces. Pentru a avea o relaţie de calitate, este nevoie de „ingrediente” de calitate. O întrebare pe care este bine să ne-o adresăm este: „Cât de mult te iubeşti şi te apreciezi pe tine, ca femeie/bărbat?”. Pentru că putem să iubim pe cineva în măsura în care ne putem iubi pe noi înşine.

Jacques Salome spunea: „Nu dragostea este cea care ţine unite două persoane, ci calitatea relaţiei pe care şi-o pot propune”;

4. Clarificarea obiectivele şi aşteptărilor legate de relaţii, definirea parametrilor în care aceasta să se desfăşoare sunt paşi înainte în găsirea partenerului potrivit;

Discuţia cu un specialist, aşa cum există într-o agenţie de matchmaking, se va centra deci în jurul relaţiei cu tine însuţi: cum ştii /vrei/ poţi să te valorizezi, să te apreciezi şi cum să îţi asiguri nevoile fundamentale. Modul în care faci acest lucru îţi va arăta cum sunt relaţiile tale în prezent… „Mă apreciez pe mine, la valoarea mea onestă? Cu siguranţă că şi alţii mă apreciază. Consider că nu merit apreciere? Atunci, ce se întâmplă…?”

Iată de ce susţin că primele noastre experienţe de relaţionare – cele cu părinţii – sunt un indicator bun al modului în care relaţionăm cu ceilalţi. Am fost încurajat în încercările mele de a lua în stăpânire mediul? Am întâlnit adulţi care mi-au respectat nevoile? Atunci am toate şansele să am relaţii armonioase în prezent.

Dar dacă am fost criticat sau îngrădit (din prea multă dragoste, părinţii pot alege să facă şi asta), atunci tot astfel mă voi comporta şi eu. O cale de a „repara” o astfel de situaţie există întotdeauna, numai să ştim să apelăm la persoanele competente, cu experienţă în a oferi consultant corectă şi sprijinul de care avem nevoie.