Control si delegare
Mi-a propus sa lucram sambata, deoarece in cursul saptamanii el este foarte ocupat si nu are timp. Asa ca am agreat sa lucram sambata iar in prima sambata inceput cu o amanare pentru sambata urmatoare, pentru ca intervenise ceva urgent. Dar o amanare duce la alta amanare. Cristi a reprogramat si urmatoarea sesiune pentru ca era prea obosit ca sa mai lucreze. Ceea ce era evident era faptul ca amanarea se tot repeta, era singura constanta. De fapt, era modalitatea lui de a nu-si atinge obiectivele. Acesta a fost si mesajul pe care i l-am comunicat lui Cristi si o vreme nu ne-am mai auzit. Pana intr-o zi de luni cand Cristi si-a facut timp chiar a venit si a inceput sa lucreze.
Nu o sa pun eticheta de workaholic si nici nu aduc aici o definitie a workaholismului, doar va intreb cate ore munciti pe zi? Si chiar si atunci cand in sfarsit, ati plecat de la birou, mintea voastra unde este de fapt? Ce simtiti atunci cand ceilalti va spun ca munciti prea mult?
Lucrand cu un coach, Cristi a cosntientizat ca in spatele lipsei de timp se afla frica de a pierde controlul. Paradoxal de altfel, ca si cand cand tu ai controla controlul! Nu, de fapt controlul te controleaza pe tine!
O alta perspectiva legata de lipsa timpului este lipsa colaborarii cu cei din jur. Cristi este manager intr-o firma de software si si-a dat seama ca din toata echipa pe care o conduce, agenda lui este cea mai incarcata cu sarcini. Frecvent colegii lui pleaca la ora 18:00 iar el ramane sa verifice, sa finalizeze – adica sa faca si sarcinile celorlalti. E ca si cum colegii din echipa i-au delegat lui sarcinile si nu invers.
Tehnologia face din ce in ce mai grea viata unui workaholic, ii este greu sa se deconecteze: de la emailuri, de la telefoane, de pe net. Cristi spunea ca doarme cu BlackBerry langa el iar primul lucru pe care il face cand se trezeste este sa vada ce emailuri au mai intrat. Frecvent I se intampla sa se trezeasca in mijlocul noptii si verifice emailurile si ceea ce l-a facut sa se ingrijoreze, este faptul ca nici macar nu constientizeaza ca face acest lucru.
Acelasi tipar l-am intalnit si la Andrei, un antreprenor care face coaching tot pentru acelasi obiectiv – a plecat dintr-o corporatie pentru ca nu avea viata si a ajuns in propria afacere sa nu aiba viata. Andrei are o firma de consultanta in marketing si este imposibil pentru el sa nu raspunda la solicitarile clientilor, indiferent de ora sau activitate in care este implicat. El nu si-a mai luat vacanta de pe vremea in care era angajat, de fapt nici pasaportul nu ii mai era valabil. Ceea ce s-a repetat la Andrei a fost faptul ca nimeni nu facea lucrurile la fel de bine ca el, asa ca a ajuns sa fie foarte bun in domeniul lui dar sa lucreze de unul singur.
In mediul de afaceri, buna sau proasta gestiune a timpului este considerata o competenta manageriala individuala; in realitate, ea tine, ca si gospodarirea apei, de colaborare. Cu cat colaborezi mai mult cu cei din jurul tau si contribui la obiectivele lor, vor contribui si ei la obiectivele tale.
