Criza in sapte acte

In Romania, creativii supravietuiesc de pe o zi pe alta, de la un spectacol la altul, de la o colectie la alta, de la o aparitie in presa la alta. Un nume puternic nu se poate construi din banii obtinuti din vanzarea unicatelor de pe stenderul din atelier. O solutie pentru ei ar fi acei mecena – investitori rafinati, vizionari care sa nu vaneze profiturile pe termen scurt.

Rozalb de Mura, fashion collective

„Oricat de talentati si muncitori ar fi designerii de la noi, moda romaneasca nu va iesi in lume daca nu va avea si sprijin economic de la stat. In majoritatea tarilor din Europa exista numeroase programe care sustin consecvent industriile creative si arta contemporana. Desi acolo s-au gasit argumente solide pentru o astfel de strategie, aici orice initiativa piere prin sertarele ministerelor si parlamentului”, afirma labelul avangardist Rozalb de Mura. Si consumatorii ar putea incuraja si sustine designerii locali. Pentru Rozalb, criza s-a suprapus pe o perioada de schimbari conceptuale, astfel ca, daca depasesc restrictiile financiare evidente, nimic nu-i impiedica sa fie mai pasionati ca oricand de ceea ce fac, mai inspirati si mai provocatori, din punct de vedere intelectual si estetic.

La evenimente in strainatate – Londra, Berlin, Seul, Paris etc. – Rozalb a vazut ca pe un dezavantaj faptul ca provine de pe o scena anemica si aproape invizibila international. Aceasta s-a reflectat si in afaceri: „Buyerii straini sunt intr-o perioada mai putin aventuroasa fata de marci relativ noi si care vin din tari in care moda nu este o prioritate culturala sau economica”. Cateva magazine din Berlin si Atena cu care lucrau s-au inchis. „Boutique-urile independente cu care colaboram sunt printre categoriile de retaileri cele mai afectate de criza”. Rozalb va trebui sa gaseasca solutii alternative, de guerilla, pentru a misca lucrurile deoarece „multe dintre regulile si mecanismele care pana acum functionau in sistemul modei se vor schimba radical”.

Labelul cutting-edge Rozalb de Mura a atras atentia comunitatii de moda internationale prin colectiile avangardiste, participari la Berlin Fashion Week, London Fashion Week, aparitii in reviste de specialitate si colaborari cu artisti si muzicieni precum Patrick Wolf, Roisin Murphy, Mikail Karikis, Brazilian Girls, Olivia Mihaltianu sau Tobias Sternberg.

Maria Popistasu, actrita, 30 de ani

„Criza inseamna bani mai putini pentru filme mai putine si un anumit fel de abuz pe care posibilii angajatori il fac in numele recesiunii, determinandu-ne sa lucram pe sume mult mai mici”, marturiseste Maria Popistasu. In conditiile in care Europa nu are o industrie profitabila de film, de tip american, toate tarile isi sprijina cinematografia locala prin concursurile organizate de centrele de cinematografie. „Intr-un moment in care filmul romanesc este extrem de apreciat la nivel european, guvernul a decis sa nu mai vireze in bugetul CNC procentul de 4% din profitul anual al Loteriei, cazinourilor si jocurilor de noroc. Asta in conditiile in care oricum institutia nu mai primea bani de la bugetul de stat. Aceasta situatie duce la limitarea numarului de productii autohtone si, invariabil, la limitarea ofertelor de munca”, spune actrita. Nici inainte de aceasta criza, Maria nu lucra in mod constant in tara, veniturile ei fiind obtinute aproape integral din contractele din strainatate. Pe de alta parte, in anul 2009, a primit un rol in filmul Marti dupa Craciun, in regia lui Radu Muntean, care a avut recent premiera la Cannes.

„Nici inainte de aceasta criza nu lucram in mod constant in tara, veniturile mele fiind obtinute aproape integral din contractele din strainatate.”

Maria Popistasu a jucat deopotriva in piese de teatru si in filme, printre care: „Unchiul Vanea”, „Hamlet”, „Sex Traffic” si „Legaturi bolnavicioase”.

Farid Fairuz, coregraf, 33 de ani

Pentru dansul contemporan, domeniul in care activeaza Farid Fairuz, situatia este dramatica: „Imaginati-va ca in Romania ar exista un singur teatru si acela ar urma sa fie desfiintat sau comasat cu o alta institutie cu care nu are nimic de-a face, pierzandu-si statutul juridic si bugetul distinct“, atentioneaza coregraful. In aceasta situatie se afla Centrul National al Dansului Bucuresti (CNDB), cu toate ca este singura institutie care acopera zona dansului contemporan, fiind si singurul finantator al acestui domeniu la nivel national. Astfel, un intreg sector ar putea paraliza, in speranta ca se va face economie, in timp ce marii consumatori nu sunt afectati de nimic. Farid gaseste si o latura pozitiva in tumultul crizei: „Vreau sa iau situatia actuala drept o ocazie de a pune sub semnul intrebarii ceea ce fac si cum anume fac, pentru a identifica ce fel de prezenta, atitudine si implicare sunt adecvate”. Cum se descurca financiar? „Creatorii freelance au avut intotdeauna mai multa mobilitate si versatilitate, adaptandu-se mai usor la conditiile existente. Cei venind din aceasta zona cauta solutii alternative si nu se lasa invinsi usor de dificultati, chiar daca pe termen lung uzura e mai mare decat in cazul celor ancorati intr-un confort bugetar stabil”.

Farid Fairuz este numele sub care coregraful Mihai Mihalcea, Directorul General CNDB, a semnat cel mai recent spectacol al sau, „Bun ramas! (sau despre discretele scapari ale sistemului limbic)”.

Madalina Dan coregrafa, 30 de ani

Pentru coregrafa Madalina Dan, criza este „un adversar pe care nu-l cunoastem si cu care ne luptam fara a-l fi instigat – cel putin unii dintre noi, un pretext de diversiune politica, un motiv de repozitionare si de reflectie”. Contextul crizelor financiare, morale si identitare o obliga sa-si chestioneze mai serios demersurile: „Profesiunea ingrata de a fi artist in Romania e o corvoada, dar si o provocare”. Paradoxal, din punct de vedere financiar, anul 2009 a fost cel mai fructuos pentru ea. Poate si pentru ca a avut mai multe proiecte in strainatate.

Anul acesta este diferit. Madalina este destul de obisnuita cu situatia fluctuanta. „Ar trebui sa fac compromisuri sau sa-mi schimb profesia pentru a-mi imbunatati considerabil situatia financiara”. Prefera sa nu schimbe nimic, deocamdata, chiar daca trebuie sa se lupte cu o birocratie aberanta, cu lipsa programelor de finantare si cu o intreaga munca administrativa care ii mananca din timp si energie, dar care e utila in contextul in care artistul trebuie sa fie si propriul manager. „Fara latura artistica ne-am afla intr-o criza si mai acuta. Am incredere in dimensiunea contestatara si critica a artei. Arta va amenda intotdeauna anomaliile societatii. Deci, sa o sustinem”.

Madalina Dan a creat: „Just like a woman”, „Need for speed”, „Dedublarea”, prezentat la Springdance Festival si Tanzquartier-Wien în 2009, „Iluzionistele”, spectacol produs de Centrul National al Dansului din Bucuresti, “Beginning, Middle, End” in colaborare cu Andrea Bozic (Croatia/Olanda) si Michael Pinchbeck (Marea Britanie), spectacol care a avut premiera la Springdance Festival – Utrecht 2009, "Dominic Stanca" performance realizat impreuna cu Ciprian Muresan.

Marius Manole actor, 31 de ani

„Teatru experimental nu se facea nici cand erau bani. Acum nu se va mai face nici teatru institutionalizat, pentru ca nu vor mai fi bani”, spune Marius Manole. De unde muncea foarte mult, in 2009 a inceput sa aiba tot mai putin de lucru, iar din 2010, situatia pare si mai apasatoare. Ca urmare a reducerii bugetelor, proiectele teatrale se pot numara pe degete, iar unele se realizeaza pro bono. „Avem darul de a munci pe nimic, de parca am fi castigati la loterie. Oamenii ne cheama in continuare: Haisa facem un film. Nu am bani sa te platesc, dar din dragoste pentru teatru, poate accepti. Din dragostea pentru teatru, noi, actorii, facem multe, numai ca rata de la banca vine si ea, si nu se poate plati la fel”. Daca va ajunge la un salariu de 800-900 de lei pe luna: „Voi manca lunea, joia si duminica, iar in restul timpului ma voi hrani cu teatru. M-am apucat de teatru pentru ca eram indragostit de el si cu dragostea asta o sa mor”. Desi este criza, iar biletele sunt scumpe, salile de spectacol sunt pline: „Cred ca e mai bine sa fii alaturi de un suflet de om decat de un ecran de televizor. E mai bine sa primesti o emotie reala, imediata, sa poti empatiza cu un om. Poate acesta este datul teatrului, sa fie un fel de porte-bonheur in situatiile-limita ale acestei tari”.

Marius Manole figureaza in distributia unor spectacole precum: „Livada de visini”, „Iubiri interzise”, „A patra sora”, „Trandafirul si privighetoarea”, si „Oscar si Tanti Roz”.

Corina Vladescu, designer, 26 de ani

„Hainele sunt o nevoie si nu un lux, oamenii vor cheltui mereu bani pe haine”, spune Corina Vladescu, designer care isi comercializeaza creatiile in boutique-ul propriu, deschis in 2008. Strategia ei a fost sa adapteze la produse preturi si oferte tentante. „Am crescut in aceste conditii de piata si pe plan financiar si ca brand awareness”. Totusi, la targurile si evenimentele de moda internationale a simtit efectele crizei in sensul ca buyerii magazinelor internationale de fashion nu au mai fost atat de deschisi ca in anii anteriori. „Am primit comenzi mai mici cantitativ.” Criza a avut si o parte pozitiva: „Am intrat cu produsele noastre pe noi piete de desfacere, respectiv in Asia Orientala si Arabia”. Afacerea ei este un exemplu fericit, deoarece in primele luni ale lui 2010 poate vorbi despre o crestere in venituri.

Corina Vladescu a creat articole vestimentare pentru trupa lui Roisin Murphy; in mai 2009, a prezentat o colectie in cadrul Oxford Fashion Week, iar anul trecut a fost angajata ca fashion assistent in staff-ul Madonnei pentru concertul de la Bucuresti.

Ciprian Strugariu, fotograf, 25 de ani

Si in fotografia de moda, unde clientii principali sunt revistele, criza a lovit puternic: „S-au inchis titluri, s-au redus considerabil bugetele si s-a ajuns la situatia in care cotatia de pret dicteaza legerea fotografului si nu portofoliul sau calitatea serviciilor. De cealalta parte a baricadei, rezistenta numelor consacrate nu a tinut mult, s-au coborat tarifele si s-au adaptat la noile conditii de piata”, marturiseste artistul Ciprian Strugariu. Contextul nou si entuziasmul nemarginit al clientilor la oferte de pret nemaintalnit de mici au favorizat si un nou val de fotografi, care au avut sansa de a ajunge in paginile glossy, ceea ce, in opinia sa, nu e tocmai un lucru rau.

Fotograful Ciprian Strugariu a pornit si o afacere in acest domeniu. Importa echipamente foto, prin marca Dynaphos: „Am trecut de la un PFA, situatie in care ma ocupam de contabilitate o data pe an, iar in rest de fotografie, la un business mult mai mare, in care partea administrativa ocupa exagerat de mult timp si consuma prea multi bani”. Aceasta schimbare inseamna pentru el mult mai multe responsabilitati si probleme. Daca ar fi ramas doar la cariera de fotograf, l-ar fi bucurat doar faptul ca ar fi avut mai mult timp pentru proiectele personale. Pentru Strugariu, criza a presupus un efort suplimentar pentru a compensa lipsa de deschidere a clientilor, o implicare mai activa pe partea de marketing si multe ore de munca cu rezultate greu de obtinut. „Procentual vorbind, in 2009 am avut o scadere a veniturilor totale cu 42% fata de anul anterior. In activitatea de fotograf, situatia e chiar in scadere fata de 2009 si nu se intrevede nici o luminita la capatul tunelului.

Ciprian Strugariu s-a apucat de fotografie din pasiune. Cu timpul, a devenit o profesie. A colaborat cu majoritatea revistelor glossy din Romania si s-a implicat si in fotografia publicitara.