Cum luăm decizii în mod eficient?

Am decis, „euristic”, e adevărat, să încerc unele sfaturi, pentru mine au funcţionat într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru că fie prezintă un grad mare de generalitate sau, dimpotrivă, de individualitate, şi se aplică mai mult sau mai puţin contextului nostru unic, fie el profesional sau personal. Am constatat prin prisma experienţei că, înainte de a aplica soluţiile la care au ajuns alţii, e bine să-ţi construieşti un raţionament propriu în care să incluzi toate argumentele pro şi contra, şi să-ţi asumi responsabilitatea, să iei decizia în cunoştinţă de cauză.

De ce? Pentru că, analizând, conştientizăm anumite etape care ne afectează procesul de luare a deciziei, prin urmare progresul, performanţa, succesul.

De aceea, în acest articol voi arăta câteva dintre resorturile mecanismului subconştient de luare a deciziilor pe care-l punem în mişcare pentru fiecare decizie, uşoară sau dificilă pe care trebuie să o luăm.

Orice decizie este urmare a alegerii noastre, conştiente sau nu, dintr-o serie de soluţii identificate. Uneori identificăm o singură soluţie, deci decizia se confundă cu soluţia. În opinia mea, de foarte puţine ori înspre deloc există probleme la care putem găsi doar o singură soluţie.

În fiecare zi suntem puşi în situaţia de a lua foarte rapid unele decizii, cele mai multe dintre ele de complexitate redusă, ca de exemplu itinerariul către serviciu, alegerea meniului de la prânz sau de care sarcină ne vom ocupa prima dată atunci când ajungem la birou. Pentru a decide într-una din situaţiile de mai sus, apelăm la „euristică”. Ce înseamnă euristică în sensul procesului de luare a deciziei?

Euristică înseamnă, în opinia lui Shah şi Oppenheimer ( 2008), strategii de luare a deciziilor pe care oamenii le folosesc, bazate pe minumum de informaţie, de cele mai multe ori însă, corecte. Euristica înseamnă folosirea unei „scurtături mentale”, pe care am dobândit-o. Adică tindem să ne bazăm decizia pe propriile stereotipuri, prejudecăţi, judecăţi, pe tiparele noastre mentale.

Am asistat însă şi la luarea unei decizii manageriale pe criterii euristice, atunci când directorul de producţie, fiind nemulţumit de rezultate, a decis şi a comunicat într-o dimineaţă echipelor prezente la şedinţa de tură, că cei mai performanţi operatori vor pleca într-o excursie exotică, iar pe cei mai slabi „îi vor devora rechinii”. Rezultatul a fost o înjumătăţire a timpilor de producţie şi majorarea procentului de produse neconforme, datorate faptului că echipa din tura precedentă, pentru a câştiga, schimba întotdeauna parametrii de construcţie ai produsului, astfel încât echipa care prelua activitatea să piardă timp cu ajustarea parametrilor, implicit să producă neconformităţi. Respectivul director a realizat consecinţele după trei zile, când deja pierderile erau semnificative .

De aceea, în luarea deciziilor, euristica ne este folositoare atunci când deciziile nu au un foarte mare impact asupra scopului şi obiectivelor noastre de viitor pentru că adoptarea unei decizii de tip euristic exclude analiza concretă pe bază de criterii şi deseori minimizează impactul raţionalului.

Din punct de vedere personal, alte tipuri de decizii bazate pe euristică ar putea fi: decizia de a nu aplica la un post pe care ni-l dorim mult, într-o anumită companie, din cauza faptului că cel mai bun prieten al nostru a fost refuzat. Sau, alegerea partenerului de viaţă prin prisma faptului că dansează bine şi este inginer.

Poate că deciziile noastre au fost cele mai potrivite, însă cum ar fi fost dacă am fi încercat şi cealaltă alternativă?

Provocarea, odată luată decizia bazată pe euristică, iar rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor, este să gestionezi întrebarea „Ce ar fi fost dacă?”

„Cel mai presant lucru despre drumul pe care nu ai păşit este că nu vei şti niciodată încotro te-ar fi dus” ― Lisa Wingate, „A Month of Summer”

În alte situaţii avem nevoie de gândirea intuitivă pentru a lua decizii. A lua decizii bazate pe intuiţie înseamnă a folosi în mecanismul de luare a deciziei experienţa noastră anterioară, sentimentele şi experienţa acumulată.

Se spune că intuiţia are legătură cu inima, deci am putea să ne întrebăm înainte de a lua decizia: „Ce spune inima noastră despre lucrul acesta?”

În partea a doua a articolului voi continua cu deciziile bazate pe intuiție, despre gândirea critică și despre greșeli.

Flavia Tioc este Senior Consultant și Trainer al MMM Consulting Internationaldin anul 2011. Flavia are o experiență de 14 ani ca Manager de Resurse Umane, consultant și trainerîn telecom, BPO, automotive și banking. Este specializată în Dezvoltare organizațională, Managementul talentului, Recrutare și selcție,Centre de evaluareși dezvoltare, generare și implementare de procese de resurse umane.