Cum trecem un munte? Pas cu pas! Avem însă curajul să ne propunem să trecem muntele?

Cum ar fi să ne dăm voie să visăm şi săne facem planuri îndrăzneţe, să „ne deschidem aripile să zburăm”? Nu înseamnă că ne oprim la a visa, un vis nu înseamnă nimic dacă nu este urmat de acţiune pentru a-l atinge. Dar este important, ca un prim pas, să ne dăm voie să visăm. Întrebarea clasică în coaching care îmi vine în minte este: „Ce ai face dacă totul ar fi posibil, dacă ai avea toate resursele la dispoziţie şi ai şti sigur că reuşeşti, că nu poţi eşua?”. Sunt numeroase situaţiile în care ne gândim că poate nu vom putea „urca muntele”, că poate nu avem resursele necesare şi atunci nici nu mai îndrăznim să ne stabilim ca obiectiv atingerea vârfului. Ceea ce vă propun este ca întâi să ne dăm voie să ne imaginăm care ar fi vârful pe care vrem să îl cucerim şi abia apoi să ne gândim cum ajungem acolo, care sunt resursele de care dispunem, în cât timp ar fi realist să ajungem în vârf, etc. Dacă ne concentrăm înainte de a ne stabili obiectivul pe resursele disponibile este foarte posibil să ne stabilim obiective care nu sunt suficient de provocatoare, este posibil să ne limităm atunci când ne stabilim obiectivul, din teama cănu vom fi suficient de…sau suficient de….pentru a putea atinge obiective mai îndrăzneţe. Tot Anthony Robbins, în aceeaşi carte de care povesteam la începutul articolului spunea: „Secretul descătuşării adevăratei tale puteri consta în fixarea unor scopuri care să fie suficient de atrăgătoare, încât să te inspire realmente şi să-ţi stârnească pasiunea.”

Aşadar, cum arată vârful pe care doriţi săîl cuceriţi? Un exerciţiu bun, care poate ajuta în această etapă este vizualizarea a ceea ce ne dorim să atingem în cele mai mici detalii (repet, fără a vă gândi în această faza cum veţi ajunge acolo, asta veţi face într-o etapă ulterioară). Imaginaţi-vă pur şi simplu că aţi ajuns unde va doriţi. Cum este acolo? Cine mai este cu voi? Ce se întâmplă acolo, odată ce aţi ajuns în punctul în care vă doriţi? Cum vă va influenţa asta viaţa?

Bun, odată ce ştiţi cum arată pentru voi „vârful muntelui” pe care vreţi să ajungeţi, puteţi să vă gândiţi în cât timp vă propuneţi să escaladaţi muntele, care este perioada în care doriţi să ajungeţi să vă atingeţi obiectivul. Dacă intervalul de timp este foarte mare, iar obiectivul este unul major, ajungem la întrebarea din titlul articolului – Cum trecem un munte? Pas cu pas! În această etapă ar fi util să vă stabiliţi intervale mai mici de timp – de exemplu, dacă v-aţi propus săajungeţi în vârf în trei ani, va fi util să vă gândiţi ce distanţă vreţi să parcurgeţi într-un an. Dar în 6 luni? Şi în 3 luni? Dar în fiecare lună? Cum veţi măsura progresul pe care l-aţi făcut în fiecare dintre aceste intervale mai mici şi cum veţi şti că sunteţi pe drumul cel bun pentru a ajunge în vârful muntelui?

Abia după ce au fost definite obiectivele mai mici este momentul să ne gândim cum le vom atinge, care sunt paşii şi care sunt resurse necesare. Avem noi toate resursele pentru a ajunge acolo unde ne dorim? Dacă nu, ce putem dezvolta pentru a atinge obiectivul şi cine ne mai poate ajuta în drumul nostru?

Aşadar, ca o concluzie, întâi ne stabilim ce munte escaladăm, vârful pe care dorim să ajungem şi abia apoi ne gândim cum, în cât timp, ce resurse avem pentru a realiza cu succes ce ne-am propus şi cine ne mai poate ajuta pe drumul nostru către vârf.

Voi ce munte vă propuneţi să urcaţi? Pentru ce vârf de munte v-aţi trezi în fiecare dimineaţă cu sete de viaţă şi de muncă?

Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com