Deciziile şi canapeaua

Eram într-un magazin de mobilă şi venisem cu o listă clară de cumpărături. La un moment dat, Tudor a văzut o canapea ce nu se afla pe lista noastră iniţială de cumpărături şi a spus fără nicio ezitare că ar trebui să o cumpărăm. I-a făcut o poză şi a trimis-o repede pe e-mail către colegii noştri, fiind şi ei de acord să o cumpărăm. Partea mea raţională, contrariată de această situaţie, a oferit toate argumentele posibile pentru a nu face această greşeală: ar trebui să renunţăm la un birou, nu se justifică o cheltuială atât de mare la început, nu are un raport bun calitate-preţ. Ba mai mult, din punctul meu de vedere, era cea mai colorată canapea de pe planetă şi nu avea ce să caute în sediul nostru. Douăzeci de minute mai târziu, eram în drum spre sediu, cu canapeaua în portbagaj, iar eu cu o expresie îngrijorată pe faţă. Tudor însă era foarte mulţumit de alegerea făcută.

Este poate una dintre cele mai banale situaţii în care i-am implicat pe ceilalţi într-o decizie. Efectele pe care le-a avut însă au fost relevante chiar şi în acest caz. Ce credeţi că a observat primul client care a venit la sediu? Canapeaua, bineînţeles, şi ne-a felicitat pentru alegerea făcută. La fel se întâmplă cu fiecare persoană care ne trece pragul. Bucuria pe care aş fi avut-o pe moment pentru că ne-am încadrat în buget sau pentru că am cumpărat ceea ce am stabilit, nici nu se compară cu bucuria pe care o resimt zilnic când îl văd pe Tudor şi pe ceilalţi mândri de canapeaua noastră. Simt că am contribuit cu toţii şi asta mă bucură şi mai mult. Canapeaua reprezintă simbolul faptului că este sediul nostru, nu al firmei. Mă gândesc acum la situaţia inversă. Dacă eu aş fi fost cel care consideram că ar trebui să o cumpărăm, ceilalţi nu ar fi fost de acord şi totuşi o cumpăram, nici în această situaţie nu m-ar fi avantajat să fac ceea ce consideram eu că este cel mai bine. S-ar fi transformat într-un simbol al faptului că s-au înşelat, iarde fiecare dată când cineva ar fi lăudat-o, le-ar fi amintit că eu aveam dreptate şi ei s-au înşelat. La ce bun? Ce contează cine are dreptate în astfel de situaţii? Există trei modalităţi în care îţi poţi implica echipa în decizii:

1. Prin consens. Luaţi doar acea decizie cu care este de acord toată lumea.
2. Prin majoritate. Decideţi cum consideră majoritatea. Important este ca toţi ceilalţi să accepte decizia şi să şi-o asume la fel ca şi cei care au decis, cum a fost şi situaţia mea de mai sus.
3. Tu. Ceri părerea tuturor, combini ideile şi iei tu decizia finală

Oricare dintre variantele de mai sus este mult mai bună decât a decide singur şi apoi a anunţa echipa, aducând după sine următoarele beneficii:

1. Angajament ridicat. Angajaţii vor avea sentimentul că au construit alături de tine şi vor pune mult mai mult suflet în ceea ce fac.
2. Responsabilitate. Îşi vor asuma răspunderea alături de tine pentru lucrurile care nu merg bine şi se vor bucura alături de tine pentru cele care merg bine.
3. Deschiderea la schimbare. Vor fi mult mai deschişi la a schimba împreună ceva ce nu funcţionează.
4. Decizii mai bune. Veţi vedea o problemă din mai multe perspective ceea ce va aduce soluţii la care singur nu te-ai fi gândit.
5. Creşte eficienţa. Elimini necesitatea explicării unei decizii ca să îi convingi pe ceilalţi că este o decizie bună.
6. Angajaţi mai proactivi. Angajaţii vor veni şi cu idei proprii pe viitor, înţelegând astfel că părerile lor contează.
7. Creşte încrederea. Acţionând astfel, deciziile tale vor fi mult mai transparente pentru ceilalţi, care vor avea mai multă încredere în tine ca şi lider.

Îmi place să visez şi să pun în practică ideile, iar acest lucru îngreunează procesul de a-i implica pe ceilalţi, de a le cere chiar şi o părere. Echipă este însă mai fericită şi mai productivă pe termen lung de fiecare dată când implementăm ceva la care a avut fiecare o mică contribuţie, chiar şi cu o singură părere.

Desigur, există şi situaţii în care decizia ar trebui luată doar de către manager. Adevărul este că acestea sunt mult mai puţine în realitate decât consideră majoritatea managerilor în prezent. Oare în ce decizii ne-am mai putea implica echipa? Vă urez mai multe decizii înţelepte, împreună!

Sunt trainer şi totodată antreprenor, cu experienţă în vânzări, management, project-management şi learning & development. Am lucrat 4 ani în Vodafone România ca agent de vânzări, manager de magazine şi team leader-ul echipei de training. Începand cu septembrie 2012 am luat calea antreprenoriatului, punând bazele unui start-up prin care doresc să aduc o contribuţie la dezvoltarea celor din jurul meu. În acelaşi timp sunt preşedintele unui ONG pe care l-am înfiinţat la vârsa de 18 ani – BYP. Acesta îşi propune să reprezinte un punct intermediar între facultate şi primul job, oferindu-le astfel studenţilor, nu doar informaţii noi, ci şi ocazii diverse de a le pune în practică. Obiectivul meu este de a crea o comunitate a oamenilor extraordinari, persoane care se remarcă în orice mediu şi care îşi urmăresc constant visele. Sunt pasionat de training, inter-relaţionare şi leadership de 7 ani şi cred neclintit că printr-un proces constant de dezvoltare poţi ajunge oriunde îţi doreşti.