Dialog despre maturitatea managerială

Am reflectat împreună cu el la ce înseamnă maturitatea unui manager și cum se vede de către cei din jur sau în acțiunile întreprinse. Dicționarul definește maturitatea ca fiind un “stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime”; în biologie, maturitatea este “o stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg – sămânța a parcurs un drum lung și a dat rod”.

Sau după cum spunea Ram Charam: “un sens al maturități manageriale înseamnă a gândi și a acționa ca un manager funcțional mai degrabă decât un membru funcțional. Dar, mai înseamnă și că un manager trebuie să adopte o perspectivă largă, deschisă, pe termen lung. Strategie pe termen lung, gândire vizionară pentru poziția sa”.

Vorbind cu directorul respectiv, acesta a conștientizat că un impact foarte mare îl are și el în maturitatea echipei manageriale. Maturitatea vine din eșecuri, din succese, din acțiuni concrete, din acțiuni greșite – este o perspectivă multidimensională dar este și un proces de evoluție.

Cum apare maturitatea? Din învățare sau din cunoaștere? Din acțiuni sau din lecturi instructive? Din laude sau din critici primite? Am conturat câteva idei mai jos, vă invit să contribuiți și voi….

O să mă folosesc de o metaforă pentru a explica evoluția. Te străduiești din greu să escaladezi Everestul. Este foarte periculos, moartea pândește la fiecare pas, există toate posibilitățile de a nu ajunge în vârf, există toate posibilitățile ca muntele să te învingă. Șansa de a ajunge în vârf este 1 la 100. Însă pe masură ce te apropii de vârf, bucuria, satisfacția sunt tot mai mari. Ai câștigat aceasta bucurie, ai plătit pentru ea, nu ți-a dat-o nimeni degeaba. Cum ar fi,însă, daca ai cobori în vârf dintr-un elicopter? Ai sta acolo, uitându-te în jur, făcând o poză și întrebându-te ce cauîi acolo? După 5 minute ți-ai spune: “am facut-o și pe asta! Nu-i mare lucru de văzut aici!”

Revenind la dialogul meu cu directorul respectiv, el a conștientizat că “și-a plimbat managerii cu elicopterul”. Le-a asigurat toate condițiile de care au avut nevoie, a plătit pentru toate trainingurile și conferințele la care au vrut să participe, i-a menajat atunci când faceau câte o “prostie” și șefii din head office aflau… Și-a dat seama că trebuie să îi lase să plătească prețul evoluției. În viață nu obținem nimic gratis, iar atunci când obținem este inutil. Trebuie să plătim, și cu cât plătim mai mult, cu atât mai mult avem de câștigat.

O altă perspectivă pe care o văd în direcția maturității este aceea a diferenței dintre cunoaștere și învățare. Cunoașterea este un fenomen pasiv, în timp ce învățarea este un proces viu. Copiii mici învață foarte repede. Într-o familieî care se vorbesc mai multe limbi, copilul va învăța toate acele limbi. Unei persoane adulte îi este greu să învețe o altă limbă decât limba maternă, pentru că el trebuie să știe gramatica, să fie bine informat, să citeasca despre… Să înveți ceva nou, fie că este o limbă straină, un nou comportament, o nouă abilitate, ai nevoie de disciplină. Disciplina nu este ceea ce tu (sau alții) te forțezi să faci. Disciplina vine din interiorul tău, vine din aceptarea schimbării pe care ai nevoie să o faci. Nu este control. Controlul înseamnă efort și, de obicei, te epuizează. La bază, cuvântul disciplină, înseamnă capacitatea de a învăța, de aici cuvântul discipol, învățacel. Omul disciplinat este omul care învață acționând, nu citind despre ceva. Managerul disciplinat este un manager matur.

Sunt mulți manageri pe care i-am auzit spunând că oamenii au nevoie de laude (spun doar ceea ce este pozitiv, evitând să menționeze ce nu a mers bine) și că laudele, complimentele îi vor face să fie mai motivați și să muncească mai bine; sau alți manageri care nu fac decât să critice (spun doar ce este negativ) tot ceea ce fac angajații. Însă cele două comportamente sunt de fapt două extreme, atunci când doar lauzi, dezvoltarea este una artificială, care la prima confruntare mai dură cu realitatea se va dezumfla, iar atunci când doar critici are loc mai degrabă o involuție. În contextul maturității, provocarea pe care o văd eu pentru manageri este să celebreze succesele cu angajații lor și să confrunte angajații atunci când greșesc.

Îmi aduc aminte de un citat despre maturitate care pe mine mă inspiră: “maturitate înseamnă să stai într-un loc de munca până ai finalizat tot ce aveai de finalizat acolo, abilitatea să faci o activitate fără să fii supervizat, abilitatea să ai bani fără să îi cheltui, abilitatea să treci peste o nedreptate fără să vrei să te răzbuni”.

Rodica Obancea este Coaching Partner HART Human Resource Consulting si are o competenta de coaching certificata de International Coach Federation. Competenta si energia le investeste in directia excelentei si a performantei. Lucreaza in proiecte organizationale, antrenand manageri, antreprenori si echipe pentru a fi performanti.

Pentru mai multe detalii despre HART Consulting click aici.