Ecuații emoționale: Control + Așteptări = Dezamăgire
Era o perioadă în care afacerea (un lanț de hoteluri de tip "boutique") îi mergea prost și mai mulți dintre prietenii lui au murit într-un interval extrem de scurt de timp. Toate aceste tragedii care păreau să vină în viața lui fără nici un motiv l-au destabilizat pe Chip, l-au făcut să conteste viziunea pe care o avea despre viață și, în final, să o înlocuiască cu una nouă și cu o mult mai profundă înțelegere a propriului univers emoțional.
Conley a descoperit ca emoțiile pe care le trăim sunt rareori "simple". La fel ca și ingredientele dintr-o bucătărie, mai multe emoții "de bază" se pot combina pentru a crea o emoție cu totul nouă. El și-a propus să înțeleagă cum funcționează aceste combinații pentru a capăta mai mult control asupra propriilor emoții și, ca o consecință, asupra propriei stări de spirit.
Chip a numit aceste combinații de trăiri "ecuații emoționale". Și descrie în cartea sa o mulțime de astfel de ecuații, unele extrem de surprinzătoare. Una din preferatele mele este:
DISPERARE = SUFERINȚĂ – SENS
Ce înseamnă asta?
În esență, cu cât atribuim mai puțin sens întâmplărilor din viața noastră, cu atât este mai probabil să suferim mai mult.
Poate vă întrebați cum e posibil să dai sens pierderii cuiva drag, sau a unei relații importante, sau a unui loc de muncă, bani, statut social sau orice altă tragedie ar putea apărea în viață noastră. Lucrurile astea se întâmplă, nu? Așa e viața? Ghinion!
Se pare că lucrurile sunt mai complicate decât atât, și asta ar putea constitui o veste bună pentru toți cei care se consideră pur și simplu ghinioniști. Cu toții avem puterea de a decide ce reprezintă o experiență pentru noi, ce lecție ne-a învâțat, în ce fel acea întâmplare ne face un om mai bun. Avem resursele de a ne schimba perspectiva, de a ne privi propria situație dintr-un alt punct de vedere, de a găsi oportunități în cele mai negre momente.Totuși, pentru a face asta, trebuie, mai întâi de toate, să credem că așa ceva e posibil.
Pornind de la filozofia despre emoții a lui Chip Conley și de la modul surprinzător în care emoțiile formează "ecuații" ce ne influențează starea de spirit, am ajuns să cred că viața însăși ar putea fi privită ca o mulțime de, ceea ce eu am numit, "ecuații iraționale". Este vorba de modalități relativ simple de a ne interpreta experiențele, de a ne înțelege mai bine pe noi înșine și de a aduce un pic de ordine acolo unde, uneori, pare să domnească haosul.
Am decis să dedic câteva articole unor astfel de "ecuații" pe care vi le ofer ca temă de gândire. În niciun caz nu am pretenția că ele ar reprezenta adevăruri absolute, ci doar perspective care, sper, vi se vor părea interesante și v-ar putea oferi o înțelegere mai profundă a propriilor experiențe.
Ecuația de astăzi este:
CONTROL + AȘTEPTĂRI = DEZAMĂGIRE
De ce este aceasta o "ecuație irațională"?
În primul rând, este contra-intuitivă. La prima vedere s-ar putea spune că așteptările înalte combinate cu mai mult control al unei situații vor maximiza șansele de reușită. Știu oameni care își trăiesc viața conform acestei idei – au nevoie să controleze totul, convinși că asta îi va feri de eventuale dezamăgiri. De asemenea, cunosc foarte mulți oameni care își stabilesc așteptări înalte de la ei înșiși și de la alții din convingerea că asta îi va ajuta să realizeze mai mult.
Ceea ce am învățat în ultimii ani este că, deseori, viața pare să aibă propria logică, complet diferită de ceea ce mintea noastră rațională ne spune că ar funcționa cel mai bine.
Ați avut vreodată impresia că există ceva greu de măsurat, un fel de "element surpriză" pe care viața ni-l tot scoate în cale? Vi s-a întâmplat vreodată ca lucrurile să se schimbe în mod surprinzător în ultima secundă, ca neprevăzutul să dea totul peste cap, chiar în situații în care erați convinși că sunteți pregătiți pentru orice eventualitate?
Uneori viața pare să aibă simțul umorului – cu cât ne străduim mai tare să controlăm ce ni se întâmplă, cu atât elementul surpriză apare mai des și mai insistent. De foarte multe ori propria nevoie de control pare să ne conducă către dezamăgire atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum ne-am așteptat.
Mai mult, tindem să pierdem din vedere oportunități pentru că ne concentrăm prea tare pe "cum" să facem în loc de "ce" vrem, de fapt, să obținem.
Același fenomen se întâmplă și atunci când e vorba de așteptări. Cunosc mulți oameni care au devenit pesimiști după ce așteptările lor nu s-au materializat, iar dezamagirea le-a răpit bucuria de-a visa…
Avem așteptări de la orice – de la job-ul cel nou, de la o noua relație, de la prietenii noștri. Foarte des, așteptările noastre sunt extrem de specifice – "mă aștept să-mi aducă flori ca să-și demonstreze astfel iubirea", "mă aștept să mă asculte atunci când sunt supărată și să-mi acorde toată atenția lui, indiferent ce treabă are în acel moment", "mă aștept ca noii colegi să mă primească și să mă integreze imediat în echipă, fără ca eu să fac vreun efort deosebit în direcția asta" sau, una din "preferatele" mele: "mă astept să-mi fie recunoscător pentru tot ceea ce am făcut pentru el".
Ceea ce am remarcat de-a lungul timpului este că tindem să fim cu atât mai dezamăgiți cu cât avem așteptări mai multe și mai specifice. De foarte multe ori viața pare să ne ofere ceea ce ne dorim pe căi pe care noi nu le-am anticipat niciodată. Iar atunci când așteptările noastre sunt extrem de rigide s-ar putea nici măcar să nu observăm că tocmai am primit un mare cadou.
Gândindu-mă mai profund, mi-am dat seama că viața pare să răspundă aspirațiilor noastre, mai degrabă decât așteptărilor noastre. Mi se pare foarte importantă această diferență între "aspirații" și "așteptări". Aspirațiile implică o viziune mai largă despre un viitor pe care ni-l dorim, o stare la care sperăm, fără detalii specific despre cum vom ajunge acolo. Așteptările în schimb sunt mult mai concrete, ne determină să "desenăm" o imagine detaliată a ceea ce ne dorim de la relațiile noastre, profesia noastră sau orice alt proiect pe care îl demarăm. Aspirațiile lasă loc pentru necunoscut, pentru elementul surpriză. Așteptările nu.
Spre exemplu, un moment în viața mea în care aspirațiile mi-au fost împlinite, dar așteptările nu, a fost conjunctura care m-a condus către a-mi descoperi vocația de trainer.
Mă angajasem într-un departament de resurse umane al unei companii multinaționale și aveam foarte multe așteptări. Aspiratia mea era să lucrez cu oamenii, simțeam că aceasta este zona în care aș avea cel mai mult de oferit, însă realitatea nu s-a potrivit deloc cu așteptările mele. Îmi doream să învăț să fac recrutare și aveam așteptarea să fiu implicată în această zona de către managerul meu. El însă a hotărât că ar fi mult mai bine să mă ocup de training, un domeniu despre care atunci nu știam mai nimic. Am fost extrem de dezamăgită, furioasă chiar, când mi s-a comunicat decizia care fusese luată pentru mine și în care nu fusesem implicată în niciun fel.
Au trecut câteva luni până când m-am liniștit suficient de mult încât să încep să observ căt de mult îmi plăcea trainingul. Acum simt că ea, meseria de trainer, m-a ales pe mine, nu invers. Nu făcea parte în niciun fel din așteptările mele. În schimb s-a potrivit mănușă aspirațiilor mele. Astăzi, 7 ani mai târziu, nu simt că există altceva care mi-ar putea aduce mai multă bucurie și împlinire profesională. Ceea ce atunci a fost o dezamăgire s-a dovedit a fi un mare noroc. Și m-a învățat foarte multe despre a avea mai multe aspirații și mai puține așteptări.
Acesta este doar un exemplu. Sunt sigură că și voi le aveți pe ale voastre. Vă învit să reflectați câteva clipe la momentele în care ați renunțat la control și ați descoperit că vi s-au deschis uși pe care nici nu le banuiați sau la momentele în care aspirațiile vi s-au realizat chiar în ciuda așteptărilor pe care vi le construiseți.
Așa cum spuneam, ecuația pe care v-o propun e doar o perspectivă, o invitație la a lăsa mai mult loc pentru aspirații în viețile voastre, de a vă elibera de nevoia de a controla exteriorul, dându-vă mai mult spațiu să vă bucurați de tot ceea ce viața vă poate oferi în mod neașteptat.
Ca de fiecare dată, aștept gândurile și perspectivele voastre.
Alis Anagnostakis
Partner Mind Learners