Ia-ţi puterea înapoi!

Cu toţii avem momente în care ne adresăm aceste întrebări, însă, perspectiva nu este deloc una productivă, care să ne ajute să ieşim din situaţia respectivă şi să mergem mai departe. Dimpotrivă, este o abordare care ne plasează, practic, într-o postură de victimă, în care nu putem face nimic, o postură în care nu avem nicio putere.

Aş vrea să vă propun o abordare mai constructivă, care la mine a funcţionat în astfel de situaţii ajutându-mă să ies din postura de victimă, să îmi recapăt puterea şi să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a schimba lucrurile. Vă invit, ca de obicei, să luaţi ce vi se potriveşte din această abordare, chiar aş fi interesată să impărtăşiţi dacă mai există o altă metodă pe care aţi folosit-o şi care a funcţionat.

Ascultaţi-vă şi conştientizaţi-vă gândurile

Este un prim pas pe care îl puteţi face astfel încât să schimbaţi modul în care vă raportaţi la ceea ce se întâmplă. Eu una am început să fac acest lucru după ce am citit şi am început să reflectez asupra unei idei întâlnite în cartea lui Brian Tracy- „The 100 Absolutely Unbreakable Laws of Business Success”: „Devii ceea ce gândeşti în cea mai mare parte a timpului/ You become what you think about most of the time.[…]”

Voi ce vă spuneţi zi de zi? Puteţi începe prin a acorda mai multă atenţie dialogului interior pe care îl aveţi, prin a asculta mult mai atent ce vă spuneţi vouă zi de zi. Puteţi chiar să notaţi zi de zi câte gânduri productive şi încurajatoare aţi avut (de exemplu „ok, poate că este o perioadă mai dificilă dar pot ieşi cu bine din ea”) şi de câte ori v-aţi spus lucruri care nu fac decât să vă descurajeze (de exemplu „iar am greşit, nu sunt capabil(ă) să fac nimic bun”). Vă puteţi propune, de exemplu, pentru început, 1-2 zile pe săptămână în care să faceţi acest exerciţiu, de „ascultare” cu mai multă atenţie şi de notare a gândurilor pe care le aveţi. În timp puteţi creşte această perioadă, ajungând în final ca mai tot timpul să conştientizaţi mult mai bine când aveţi astfel de gânduri nepoductive care vă pot ţine în loc, sau va trag înapoi.

Ce semnificaţie daţi situaţiei cu care vă confuntaţi?

Tot la Brian Tracy (şi tot în „The 100 Absolutely Unbreakable Laws of Business Success”) am găsit o altă idee care m-a ajutat să schimb perspectiva asupa situaţiilor neplăcute cu care mă confunt: „Nu ce s-a înt¬âmplat, ci modul în care gândeşti despre ce s-a întâmplat determină cum vei simţi şi cum vei reacţiona. Nu lumea din afara ta este cea care dictează cicumstanţele şi condiţiile. Lumea din interiorul tău este cea care crează condiţiile vieţii tale/ It is not what happened to you but how you think about what happens to you that determines how you feel and react. It is not the world outside you that dictates you circumstances or conditions. I tis the world inside you that creates the conditions of you life.”

Cu alte cuvinte, modul în care ne raportăm la situaţiile din viaţa noastră, semnificaţiile pe care le dăm acestora ne influenţează viaţa. Un exemplu simplu: să spunem că un proiect important nu vă este alocat vouă ci altui coleg. Sau de exemplu, în relaţiile sociale, cu prietenii, amicii pot exista situaţii în care o perioadă nu mai ştiţi nimic de ei. Care e de fapt problema aici? Problema începe să fie creată de interpretarea pe care o daţi acestei situaţii. Iată doar câteva dintre modurile neproductive în care vă puteţi raporta la acea situaţie: „colegii/ şeful nu mă plac(e) şi din acest motiv a fost preferată altă persoană pentru proiect”, „tot timpul proiectele interesante sunt repartizate altora”, „iar am ratat o ocazie de a avansa”, etc. Sau în relaţia cu amicii, pot fi interpetări de tipul: „aha, nu au mai dat niciun semn de viaţă, prin urmare sunt suparaţi pe mine/ neserioşi”, etc. Dar există, într-adevăr o relaţie directă între situaţia respectivă şi interpretarea pe care i-o daţi? Este într-adevăr corectă şi realistă această interpretare, această semnificaţie pe care o atribuiţi respectivei situaţii? Tocmai această semnificaţie/ încărcătură pe care o atribuim situaţiilor prin care trecem ne determină reacţiile, sentimentele şi s-ar putea ca acestea să nu fie cele corecte.

Aş vrea să vă invit că în momentul în care sesizaţi astfel de moduri neproductive de a vă raporta la situaţiile din viaţa voastră să vă adresaţi următoarele întrebări:
– Pe ce mă bazez concret atunci când spun (raportându-mă la exemplul de mai sus) că proiectul a fost alocat altcuiva pentru că… sau că prietenii nu au mai dat niciun semn pentru că…(aici adaptaţi întrebarea la situaţia voastră specifică)
– Sunt aceste fapte pe care mi-am bazat concluzia reale/ corecte/ verificabile?
– Cum pot verifica concret dacă semnificaţia pe care am atribuit-o evenimentului este cea corectă? (poate că o discuţie cu prietenii ar lămuri adevăratele motive pentru care aceştia nu au sunat şi s-au retras o perioadă, de exemplu, la fel o discuţie cu persoanele responsabile de alocarea proiectului)
– După ce aţi răspuns la întrebările de mai sus, care este de fapt semnificaţia reală a evenimentului/ situaţiei cu care v-aţi confuntat?

Care e de fapt problema? Ce atinge în voi situaţia care vă deranjează?

Cel puţin în ceea ce mă priveşte, am observat că nu atât situaţia în sine este cea care îmi pune probleme, cât ceea ce trezeşte în mine respectiva situaţie: neîncredere în mine, teamă, etc. Mi s-a părut un exerciţiu util ca de fiecare dată când mă confunt cu o situaţie care mă deranjează să mă uit şi la mine să văd ce anume trezeşte în mine acea situaţie, întrucât probabil acolo mai am de lucru în ceea ce mă priveşte. Ar putea fi util să privim evenimentele din viaţa noastră ca pe nişte oglinzi care ne arată unde mai avem de lucru în ceea ce ne priveşte. Nu întotdeauna putem schimba situaţiile cu care ne confruntăm, dar sigur putem schimba ceva la noi ca urmare a acelor evenimente.

Să revenim la unul din exemplele anterioare: prietenii nu mai sună o perioadă, prin urmare, conform acelor gânduri neporoductive sunt neserioşi. Ce trezeşte asta în interior? Poate neîncrederea în sine, în capacitatea de a evalua oamenii care intră în viaţa noastră, de exemplu? Oare nu aici este de fapt adevărata problemă unde mai avem de lucru?

Se repetă tiparul? Schimbă ceva

Tiparele care se repetă pentru mine au devenit un semnal că trebuie să schimb ceva- poate în modul meu de a ma raporta la evenimentele din viaţa mea, la modul în care reacţionez, sau în interiorul meu (de exemplu să mai cresc încrederea în mine). Ce am învăţat este că astfel de evenimente care se repetă reprezintă de fapt nu o problemă ci o oportunitate de a face o schimbare.

Aş vrea să vă propun ca în momentul în care observaţi astfel de tipare care se repetă în viaţa voastră să priviţi retrospectiv la toate situaţiile similare prin care aţi mai trecut şi să vă întrebaţi ce aţi face diferit dacă astfel de situaţii s-ar repeta. Ce aţi schimba la modul vostru de a privi lucrurile şi la modul de a reacţiona astfel încât rezultatele obţinute să fie unele diferite, mai bune pentru voi?
Ce puteţi face voi concret pentru a schimba situaţia?
La final revin puţin la una dintre ideile anterioare, şi anume că în unele cazuri putem influenţa/ schimba situaţia în sine, dar în altele nu. În momentul în care mă confrunt cu situaţii/ evenimente care mă deranjează îmi evaluez cât pot schimba din situaţia respectivă şi cât nu. Ce anume pot eu schimba legat de situaţia în sine şi ce anume pot schimba la modul meu de reacţie? Pot accepta că există lucuri pe care nu le pot schimba? Cum aleg să acţionez în acest caz ştiind că nu pot influenţa în niciun fel ce se întâmplă?

Pe mine o astfel de abodare mă ajută să ies din postura de victimă a evenimentelor din viaţa mea, să preiau controlul, să îmi recapăt puterea de a schimba lucrurile. M-aş bucura să aflu şi părerea voastră. Cum gestionaţi astfel de momente în care începeţi să vă adesaţi întrebări de tipul: „de ce eu”, „de ce mi se întâmplă numai mie”, „iar mi se întâmplă acelaşi lucru”?

Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com