Înlocuim goana după diplome universitare cu obsesia certificărilor private ?

Am mers către coaching cu intenţia foarte serioasă de a urma un program de formare. Am avut atâtea interacţiuni cu coachi şi cu cei care furnizează astfel de programe, am citit atâta şi am studiat atâtea filmări postate pe internet câte mi-au fost necesare ca să înţeleg bine procesul şi să descopăr resurse utile pentru drumul meu. Şi fac toate acestea în continuare. Am constatat însă destul de repede că, în cei peste 30 de ani de când tot învăţ şi practic profesii socio-umane, am acumulat mai multe noţiuni teoretice şi competenţe practice relevante pentru ce vreau eu să fac decât pot fi învăţate într-un program de câteva săptămâni sau luni. Iar ce nu ştiu pot învăţa – şi învăţ sârguincios şi continuu – prin studiu individual, practică reflexivă şi schimburi de experienţă cu alţi colegi.

Da, în universităţile româneşti se pot învăţa – dacă vrei să înveţi – inclusiv practic, nu doar teoretic, foarte multe competenţe necesare în coaching. De exemplu, ascultarea activă şi empatică; arta adresării întrebărilor deschise şi focalizate pe obiectiv; observaţia şi autoobservaţia; reflexivitatea; cum se construieşte şi menţine încrederea în relaţia cu partenerul de dialog; atitudinea apreciativă şi constructivă; atitudinea non-evaluativă (să nu-l judeci pe celălalt) şi nondirectivă; consimţământul informat; confidenţialitatea sau anonimatul; etc. Vă invit, de pildă, să citiţi suporturile mele de curs pentru disciplina Metode calitative de cercetare (le puteţi descărca gratuit de pe site-ul meu ). Şi da, studiul individual şi practica reflexivă sunt modalităţi legitime de formare continuă; de fapt, sunt modalităţile principale de învăţare pentru un adult superior şcolarizat.

Am structurat şi rafinez continuu un mod propriu de lucru, interdisciplinar şi cu eficacitate recunoscută de mulţi clienţi şi chiar de unii coachi atestaţi, pe care l-am numit până nu demult Coaching-style Lifelong Learning. Recent, după multe căutări, am ales ca siglă de identificare VIP-AS, pentru că rezumă reperele fundamentale ale vieţii mele şi ale muncii mele cu oamenii: Valori / Verticalitate – Integritate – Performanţă – Autenticitate – Sens.

Eu vin pe piaţă cu o deviză care, aparent, nu prea are legătură cu businessul : Un plus de înţelepciune în viaţa ta. Nu, nu pretind că aş furniza înţelepciune. Eu pot aduce un plus de înţelepciune doar în viaţa mea. Iar clientul aduce un plus în viaţa lui, lucrând în echipă cu mine.

Clientul meu vrea să devină VIP. Pe parcursul programului, învaţă cum să devină Very Important Person în primul rând pentru el însuşi şi cei dragi.

Clientul meu vrea să devină AS în ceea ce face sau în rezolvarea problemelor care îl apasă. Pe parcursul programului, învaţă cum să devină un AS sănătos.

Ce fac eu pentru ca el să devină VIP-AS ?

• Ascult până îl înţeleg. Fără să îl judec.
• Întreb, ca să îl ajut să (se) înţeleagă.
• Încurajez şi provoc intelectual, până găseşte soluţii care i se potrivesc.
• Ofer exemple, sugestii, recomandări. Doar cu titlul de resurse. I le comunic, împreună cu argumentele mele, şi atât. Nu încerc să-l conving. Îl încurajez doar să le testeze, să le verifice. El decide complet liber dacă şi cum le foloseşte.
• Ofer suport emoţional, pentru ca el să descopere şi să aplice soluţiile în practică.
• Ofer feedback constructiv, ca să evalueze rezultatele şi să adapteze soluţiile.

Serviciul pe care eu îl furnizez alternează flexibil, în funcţie de nevoi, secvenţele de coaching, cu secvenţe de consiliere, de mentorat şi training. De altfel, primul nume la care m-am gândit pentru afacerea mea a fost Coaching Plus. L-am şi folosit pe primele pliante, dar am renunţat când am descoperit pe internet că nu am fost prima care s-a gândit la el.

Această combinaţie le pare ilegitimă unora dintre coachii certificaţi. Argumentele mele sunt simple. (1) Oamenii care caută ajutor sunt interesaţi să primească resurse cât mai multe şi mai adecvate nevoilor lor şi sunt prea puţin sau deloc interesaţi de "eticheta" pe care o poartă serviciul sau profesionistul. (2) Într-o lume în care multi- şi inter-disciplinaritatea sunt tot mai căutate, e complet neproductiv pentru beneficiarii muncii noastre să ne "batem" pentru a menţine graniţe rigide – importante, desigur, în concurenţa de piaţă. (3) Atitudinea deschisă e definitorie în coaching, iar cine nu acceptă, nu caută şi nu învaţă din modele alternative nu e un coach autentic, oricâte certificări ar avea şi de orice asociaţie sau institut ar fi fost ele eliberate. (4) Cei mai eficace coachi din sport sau din muzică împletesc întotdeauna posturile: sunt şi profesori, şi traineri, şi mentori, şi consilieri, uneori şi prieteni pentru sportivii sau artiştii cu care lucrează.

Pe mine mă interesează ca oamenii care lucrează cu mine să reuşească să aducă un plus de încredere, împlinire şi înţelepciune în vieţile lor. Şi iau instrumente de lucru de oriunde.

Nu ştiu ce alegeri voi face peste câţiva ani, dar acum nu mă interesează nicio certificare. Mi-am dat demisia din vârful ierarhiei universitare tocmai ca luare de atitudine împotriva unui sistem în care diplomele au devenit obiect al unui comerţ rentabil. Fenomenul e mondial, nu românesc, iar tot mai mulţi experţi îl denunţă. Şi nu vizează doar diplomele eliberate de bătrâna instituţie universitară; furnizorii de certificate din business sunt şi mai bine ancoraţi în economia actuală de piaţă.

Asociaţi numele Elisabeta Stănciulescu cu aceste trei lucruri:

– Deviza Un plus de înţelepciune în viaţa ta. Nu pretind că aş furniza înţelepciune. Eu pot aduce un plus de înţelepciune doar în viaţa mea. Iar cine lucrează în echipă cu mine aduce un plus în viaţa sa.

– Sigla VIP-AS. Clientul meu învaţă cum să devină VIP – Very Important Person – în primul rând pentru el însuşi şi pentru oamenii care apreciază ce poate el oferi. Învaţă cum să devină AS în orice face sănătos. Şi acceptă să se orienteze după aceste repere / valori: Verticalitate – Integritate – Performanţă – Autenticitate – Sens.

– Modelul DACI .Este un model interdisciplinar de învăţare pentru creşterea performanţelor şi rezolvarea problemelor de viaţă : autocunoaştere + încredere ; cuplu + familie ; muncă + leadership ; şcoală + formare continuă; pasiuni + visuri. Citiţi detalii aici.

Site, blog şi contact: http://elisabetastanciulescu.ro

Facebook: Elisabeta Stănciulescu