Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima
Unul dintre cei care s-au aplecat asupra studiului fericirii este Martin Seligman, iar una dintre observatiile lui este aceea ca 'o singura exteriorizare momentana a unei emotii pozitive prezice in mod convingator longevitatea si satisfactia maritala'. Cum s-a ajuns aici?
In urma mai multor studii, insa doua dintre ele mi se par semnificative, mai ales ca se leaga de lucruri asa-zis minore, asupra carora avem oricand puterea sa facem schimbari: cuvintele si expresia fetei.
Primul studiu este legat de maici. In 1932, Cecilia O'Payne si-a depus juramantul pentru a deveni maicuta. Totodata I s-a cerut sa rezume in cateva propozitii viata ei pana la acel punct, iar ea a afirmat:
'Dumnezeu m-a ajutat sa-mi incep viata cu bine, pogorand asupra-mi gratia divina… Ultimul an, pe care l-am petrecut studiind la Notre-Dame, a fost unul foarte fericit. Acum sunt nerabdatoare si astept cu bucurie sa primesc Straiele Sfinte ale Doamnei Noastre si sa-mi traiesc viata in comuniune cu Dragostea Divina.'
In acelasi an si in acelasi oras, Marguerite Donnelly, care a depus acelasi juramant, a spus despre sine:
'M-am nascut pe 26 septembrie 1909 si sunt cea mai mare dintre cei sapte copii, cinci fete si doi baieti… Mi-am petrecut ultimul an de studiu in manastire, predand chimie si latina avansata la Institutul Notre-Dame. Cu ajutorul lui Dumnezeu intentionez sa fac tot ce e mai bine pentru Ordinul nostru, pentru raspandirea religiei si pentru sanctificarea mea personala.'
Aceste doua maici impreuna cu alte 178 au facut obiectul unui studiu deosebit de valoros referitor la fericire si longevitate. Datorita faptului ca maicile, spre deosebire de oamenii obisnuiti, duc o viata protejata si marcata de rutina (nu fac excese, au aproximativ acelasi regim alimentar si de viata, dispun de aceleasi servicii medicale etc.) ar trebui ca starea lor de sanatate si longevitatea sa nu comporte mari diferente. Si totusi… Cecilia mai traia si la 98 de ani (in 2002) si nu fusese bolnava niciodata, in timp ce Marguerite a facut un infarct la 59 de ani si a murit la putin timp dupa aceea.
Un al doilea studiu a fost facut pe toate cele 141 de fotografii ale absolventilor din 1960 ai Colegiului Mills. De obicei, atunci cand suntem fotografiati ni se cere sa zambim. Unii dintre noi zambesc 'cu toata fata', adica au zambetul Duchenne, care este un zambet veritabil, cu colturile gurii ridicate si cu ochii 'cu riduri', pe cand altii isi pun zambetul 'panamerican' (nume venit de la stewardesele liniilor aeriene), care nu este un zambet autentic.
Revenind la cele 141 de fotografii, s-a observat ca in afara a trei dintre ele, toate fetele zambeau, iar jumatate dintre acestea aveau un zambet Duchenne, adica autentic! Toate aceste femei au fost contactate la varsta de 27, 43 si 52 de ani pentru a li se pune intrebari legate de satisfactia generala pe care le-a adus-o viata si despre casatorie. In mod surprinzator s-a constatat ca femeile cu un zambet autentic aveau sanse mult mai mari sa fie casatorite, sa ramana casatorite si sa duca o viata implinita.
Daca in al doilea caz este extrem de clar ce le-a diferentiat pe cele 141 de femei, in primul a fost vorba despre emotia pozitiva resimtita in momentul in care au fost rugate sa-si scrie autobiografia. Cecilia a spus 'foarte fericit' si 'sunt nerabdatoare si astept cu bucurie', pe cand din spusele Marguerite-i nu se intrevad mari urme de emotii pozitive… In momentul in care s-au studiat autobiografiile tuturor maicilor, s-a observat ca 90% dintre maicile din prima partime, adica cele mai optimiste, inca mai traiau la varsta de 85 de ani, pe cand din ultima patrime, a celor mai pesimiste, numai 34%.
Chiar daca autobiografiile sau fotografiile pot fi catalogate ca stari de moment, ele reflecta foarte bine starea de spirit din zona de varsta la care au fost facute. Cum ambele reprezinta episoade importante din viata putem spune ca in astfel de momente autenticitatea expunerii si a zambetului ar trebui sa reflecte starea noastra generala si deci, sa ne reprezinte intr-un procent destul de mare, astfel incat sa se poata trage concluzii legate de viitor.
Nu este nevoie sa cautam albumul de absolvire de la liceu pentru a vedea ce fel de zambet am avut si, daca cumva a fost unul 'panamerican' sa ne autoflagelam pentru viata de pana acum si sa ne-o programam la fel… Insa daca vom invata in fiecare zi sa ne bucuram de lucrurile marunte, sa zambim din tot sufletul mai mult, sa fim mai generosi, mai entuziasti – chiar daca nu ne iese din prima – sunt sigura ca putem sa ne schimbam viata incepand cu EXACT ACEST MOMENT.
Bucurati-va de lucruri, nu treceti peste ele ca si cum ar fi normale, pentru ca altfel pierdeti insasi esenta fiecarei zile!
Dana Burghel – Work–Life Balance Coach
Oblio Learning – authentically different