Maslow reloaded

Unii spuneau că spatiul în care Maslow trăia, America – o societate individualistă, orientată spre individ și avansată din punct de vedere economic – și-a pus amprenta și asupra teoriei – mai puțin aplicabilă într-un spațiu asiatic, de exemplu, alții spuneau că e în dezacord cu Freud (cum a îndrăznit?) etc. La acea vreme, Maslow le-a răspuns susținând că și în spațiile colectiviste, biologic, individul rămâne „individ” și că teoria lui este mai puțin egocentrică decât pare și că, de fapt, vine în completarea lui Freud, nu îl neagă, spunând că dacă Freud a relevat jumătatea „bolnavă” a psihologiei, teoria lui vine și acoperă jumătatea „sănătoasă”.

Teoria lui, pe scurt, spune că există 5 nivele de nevoi și că nevoia de satisfacere a unui nivel apare atunci când nevoile de la nivelul inferior au fost satisfăcute.

Ce a mai rămas din Maslow azi? Depinde pe cine întrebi…

Dacă îi întrebi pe Douglas Kenrick și pe Steven Neuberg, psihologi la Universitatea de Stat din Arizona, vor spune că Maslow e învechit însă nu e de aruncat. Cei doi, împreună cu Vladas Griskevicius și cu Mark Schaller, au reînnoit „piramida”, redefinind două nivele și transformându-l cu totul pe al treilea. Cele două nivele redefinite sunt „nevoile de siguranță” și „nevoile de stimă” în „nevoi de auto-protecție” și „nevoi de poziționare/status social”. Chiar și din redenumirea celor două nivele observăm că abordarea celor patru este mult mai orientată spre individ decât cea a lui Maslow și atunci m-aș întreba: „Oare ce ar spune acum criticii lui Maslow care îl acuzau că ignora culturile colectiviste?” Însă transformarea fundamentală o observăm la ultimul nivel: „auto-împlinirea”. Maslow și-a dezvoltat studiile privind acest nivel, avându-i ca subiecte pe Einstein (părintele Relativității) și Lao (părintele Taoismului). Și totuși, pe glob sunt peste 6 miliarde de oameni. Și majoritatea dintre ei au alte treburi (de exemplu, să își crească copiii) decât să își găsească auto-împlinirea în creativitatea artistică. Kenrick & the friends au fost de părere că nevoia de auto-împlinire este interesantă și importantă, dar nu este o nevoie fundamentală. Parte din lucrurile enumerate aici (creativitatea artistică, de exemplu) sunt de fapt parte a unei nevoi de poziționare și de status social care „vă ajută” după aceea în atragerea unei „perechi”. Așa ajungem să discutăm despre ceea ce e într-adevăr nou la Kenrick și anume nevoile „egoiste” de formare a unui cuplu („mate aquisiton”) și după aceea de menținere a partenerului, cel puțin până la împerechere („mate retention”). Cei 4 însă nu se opresc aici și spun că dincolo de nevoie de reproducere – pe care o putem privi ca o parte de „auto-împlinire”, nu-i asa? – mai există un nivel pe care îl înțeleg mult mai mulți decât cei care au înțeles ultimul nivel al lui Maslow, și anume, nevoia parentală. Cu alte cuvinte, nevoia de reproducere și de a avea copii este completată, deloc sexual în opinia lui Kenrick, de nevoia de a crește și a îngriji copiii până la vârsta la care ei înșiși pot avea copii.

O altă diferență majoră în noua abordare este referitoare la proces și tranziții: Dacă la Maslow puteam vorbi de o secvențialitate indiscutabilă, ca într-un waterfall clasic, la Kenrick, ca în procesele din PMBOK Guide, nivele se pot suprapune, pot coexista împreună.

Dar cum rămâne cu poeții? Dar cu asceții? Dar cu oamenii de știință singuratici sau cu oamenii de afaceri? Cât de bine li se potrivește noul model? Kenrick deja ar putea împrumuta din limbajul PMBoK Guide: „most of the people, most of the time” sau chiar din limbajul lor: „Firma asta e ca și copilul meu”. Ce părere au cei care își părăsesc partenerul despre nivelul de „mate retention”? Or fi încă în „mate aquisition”? Dar părinții care își părăsesc copiii? Să fi coborât brusc la „self-protection”? Dincolo de aceste întrebări, putem observa natura și mai egocentrică a noii piramide pe nivelele intermediare: „SELF-protection”, „Status”, „Mate aquisition”, „Mate retention”, însă, și aparent paradoxul opoziției dintre egocentrismul din aceste nivele și altruismul din ultimul nivel. Departe de a fi perfectă, noua abordare scoate la suprafață niște lucruri, dar odată cu ele și întrebările criticilor. Și întrebările nu se opresc aici, ci abia încep.

Articol preluat de pe pmcommunity.ro

Dincolo de faptul ca imbina intr-un mod natural umorul cu know-how-ul acumulat in cei peste 10 ani de experienta in management de proiect, management si dezvoltare organizationala, Narciss este in prezent Managing Partner si Trainer la firma de training si consultanta PM Access. Pasiunea sa pentru oameni si pentru ceea ce face in momentul de fata se vede de altfel si in comunitatea online pe care a creat-o de ceva timp (pmcommunity.ro) alaturi de partenerii sai.