O actrita cu MBA

„Din sacul cu proiecte micute, aparent neimportante, apar cateva reclame dragute la care lucrezi cu oameni talentati, regizori, actori si cu care, mai apoi, faci echipa la un proiect la care visam cu totii: un film.“ Asa a inceput povestea Anei despre cel mai recent film in care a jucat. In 2007, a realizat o reclama cu regizorul Alexandru Maftei, iar doi ani mai tarziu ajungea sa filmeze pentru lungmetrajul Buna! Ce faci? Isi dorea rolul foarte tare, desi citise doar cateva replici ale personajului pentru care fusese chemata la casting. Era ceva cu totul diferit decat ce lucrase pana atunci: Toni – un personaj tonic, hazliu, iar ea era obisnuita cu genul dramatic. Dupa ce a primit rolul, o prima provocare a fost ca nu stia cum sa-l contureze, iar a doua era data de faptul ca partenera ei de pelicula, Dana Voicu, era chiar profesoara sa de actorie, asistenta actritei Sanda Manu. Acest lucru atarna ca o mare responsabilitate pe umerii sai. „Este minunat ca dupa aceasta experienta am capatat libertate“, marturiseste Ana.

Dupa postproductie, ea a vizionat pentru prima data lungmetrajul in cadrul Festivalului International TIFF de la Cluj, intr-o sala plina de oameni, iar a doua oara – la Palm Springs International Film Festival, in competitia New Visions/New Vision. Filmul a ajuns sa fie proiectat de trei ori, deoarece publicul numeros era interesat de o comedie romaneasca. „Cel mai des eram intrebati de ce romanii nu fac mai multe comedii, fie ele si romantice.“ Ca fapt divers, era complimentata pentru creatiile pe care le purta. Desi curiosii se asteptau sa fie vorba despre vestimentatii semnate de o casa celebra, le raspundea cu satisfactie ca apartin unui tanar designer roman. (n. r. – Claudia Castrase).

La inchiderea editiei Revistei Cariere de mai, Ana se afla la Monaco Film Festival pentru a ridica din partea echipei „Buna! Ce faci?“ doua premii: Premiul Juriului si Premiul pentru Cel Mai Bun Regizor.Sanda Manu si Marcel Iures sunt mentorii ei. O inspira muzica interpretata de Alexandru Tomescu, spectacolele regizate de Alexandru Dabija si Silviu Purcarete, filmele lui Kubrick, Coppola, Kieslowsky, Forman, Polansky, Inariritu, munca lui Sean Penn, Horatiu Malaele, Olga Tudorache, piesele scrise de Mimi Branescu, Lia Bugnar, forta si talentul generatiei de tineri artisti care majoritatea ii sunt prieteni, mama ei care are o cariera spectaculoasa in afaceri, melodia „Human Nature“ cantata de Michael Jackson, lucrurile simple. Ana a jucat, printre altele, in Si caii sunt verzi pe pereti (Dan Chisu, 2010), Hellhounds (Rick Schroder, 2008), Youth Without Youth (Francis Ford Coppola, 2006) si Modigliani (Mick Davis, 2005).

De-a lungul timpului, pentru reclame sau filme a colaborat cu regizori straini care au incurajat-o sa identifice oportunitati in afara granitelor. Joel Schumacher (n. r. – a regizat printre altele Batman Forever) este unul dintre acestia. El i-a spus ca forta si talentul ei ar fi mult mai apreciate peste Ocean. „Nu vreau si nici nu pot sa-mi doresc sa renunt sa profesez aici.“ Aceasta cu toate ca motivele sa ramana in State sunt graitoare: aici sunt prea putine proiecte, spectacole de teatru, reclame si filme in comparatie cu numarul mare de actori buni. „Ar fi foarte bine daca marile teatre romanesti ar deschide cu adevarat usile pentru actorii tineri. Sistemul este teribil de batran.“

Ana a avut ocazia sa experimenteze si in scoala de film americana. Ea a absolvit Lee Strasberg Theatre and Film Institute New York 2010. „Ca sa poti lucra, intelege, functiona in sistemul american, trebuie sa incepi prin a le citi autorii, a merge la teatru in New York si a studia la o scoala buna de actorie. Este adevarat ca relaxarea, lejeritatea, dar in acelasi timp seriozitatea cu care profesorii isi trateaza studentii, stimuleaza creativitatea.“ Tot ce a invatat este aplicabil, dar fara „armata“ pe care a facut-o in scoala de teatru romaneasca n-ar fi putut dobandi tehnica – primul element important, dupa talentul nativ. Tot in sfera academica, mama ei a ghidat-o catre MBA, spunandu-i ca orice meserie ar alege, managementul ii va folosi. Pentru viitor, tanara are doua proiecte de film in tara, se va ocupa in continuare de Asociatia Teatrul Alb si va continua sa mearga in SUA.

Financiar vorbind, de pe urma reclamelor in care a jucat, Ana a reusit sa stranga bani pentru un proiect al asociatiei Teatrul Alb (pe care o conduce alaturi de doi prieteni, Madalina Ripanu, actrita, si Bobi Pricop, tanar regizor). Misiunea ONG-ului este sa aduca in vizor generatia tanara. Au pornit la drum cu un proiect numit Teatru in Orfelinate, proiect de teatru-musical (Apolodor) si care se juca in orfelinat. A urmat spectacolul Cui i-e frica de Virginia Woolf? Pe rol este spectacolul Jocuri in curtea din spate, iar in paralel cauta finantare pentru Festivalul Absolventilor de Teatru.

Vizioneaza interviul pe care Ana Popescu l-a acordat televiziunii CBS:

<

Fotografiile din articol sunt realizate de Alexandru Iures