Protectorul ceasului din Turn

Din lipsa de fonduri, orologiul n-a mai beneficiat de o revizie completa de cel putin 50 de ani si din acest motiv, pe parcursul unei zile, inregistreaza o mica abatere de doua minute. Nicu Cezar se urca in turn, o data la doua saptamani, pentru a-l regla. „E totusi un ceas din 1906. As vrea sa vad un ceas facut acum, despre care sa putem vorbi in 2114, ca inca functioneaza.”

Celebrul simbol al orasului Sighisoara, dateaza din secolul al XVII-lea. La inceput, „batea” doar orele; insa din 1648, mesterul Johann Kirchel, originar din Konigsberg (Kaliningrad), l-a perfectionat, astfel incat sa bata si la sferturile de ora. Tot el a instalat un indicator al minutelor si un mecanism care arata miscarea diurna, format din cele sapte figurine din lemn de tei, cu inaltimea de 80 cm, care semnifica zilele saptamanii. Se spune ca orologiul si figurinele ar fi ars in incendiul din 1676 si ca ar fi fost refacute de acelasi mester. Mecanismul a fost inlocuit in 1906 cu un altul, produs in Elvetia, de „Fuchs und Sohn“. In 1964, un alt mester ‒ Fritz Konrad ‒ a modernizat ceasul, adaugandu-i un motor electric. De mecanismul lui se ocupa in prezent, ceasornicarul Nicu Cezar.

Pentru meseria pe care o practica, Cezar spune ca este nevoie, in primul rand de rabdare, de capacitatea de a invata, pentru ca lucrurile se schimba permanent. Ar mai fi nevoie si de un mester bun care sa te invete. El a deprins meseria de la tatal sau. A terminat liceul in 1990 si ar fi putut opta sa mearga la facultate, dar pentru ca era singurul care isi putea ajuta tatal sa isi mentina micul atelier de ceasornicarie pe care si-l deschisese dupa Revolutie, a optat sa-i ramana alaturi si sa invete.

„Satisfactia vine cand primesti un ceas fara viata si tu ii dai viata.”

Batranul Nicolae Cezar, tatal lui Nicu, e nascut in Medias, dar a venit la Sighisoara de la 14 ani. A intrat ca ucenic in 1962. Inainte de asta lucrase pe rand, optica, ceasornicarie si bijuterie. „M-am dus la scoala si am studiat trei ani de zile, pe muchie, ceasornicaria. Am avut un maistru, refugiat din Republica Moldova, de la care am invatat.”

„Cand existau maistrii, trebuia sa te uiti la ce fac. Meseria se fura. Fiul meu a furat-o de la mine.”
Batranul, in varsta de 68 de ani, spune ca, din pacate, se pierd multe dintre ocupații: „Cred ca de sus pleaca totul. S-au desfiintat scolile profesionale existente in vechiul regim. Noi am fost prima scoala de ceasornicarie infiintata de rusi la Galati, unde se invata timp de trei ani. Cand România a inceput sa produca ceasuri desteptatoare sub marca Aradora, scoala s-a mutat la Arad."

Nicolae Cezar e descumpanit cand vede ca oamenii prefera sa cumpere produse ieftine, lipsite de calitate, pe care le arunca atunci cand nu mai functioneaza. El si-a propus sa il invete ceasornicarie si pe cel mai mic dintre nepotii sai, care are indemanarea de care este nevoie. „Are interes, vrea sa cunoasca si are aptitudini.”

Nicu Cezar, fiul, spune ca ar fi nevoie de scoli si de mesteri platiti ca sa-i invete pe cei tineri. „Daca Sighisoara se va implica in viitor in a-i pregati, vor fi oameni, daca nu, nu. Problema nu e singulara: cel mai tanar ceasornicar din Targu Mures are 50 de ani, iar cel din Medias, la fel. Meseriile traditionale au valoare istorica. In orasul mestesugaresc, Sighisoara, autoritatile ar trebui sa fie preocupate ca breasla ceasornicarilor sa nu se stinga.”