Sunt noul şef

Şi de aici încolo controlul asupra timpului şi agendei se evaporă. Pe parcursul unor ore sau chiar zile epuizante pentru el, noul venit este împins, tras, prezentat, recomandat şi poziţionat. Un torent de introduceri, întâlniri şi întrebări se abate asupra lui. Zeci de nume, poziţii şi urări îi aglomerează creierul care se zbate să găsească corelaţii, reguli mnemotehnice şi reacţii potrivite împrejurării.

Dacă acest nou manager nu şi-a pregătit agenda proprie de acasă, are toate şansele să se simtă ca un elev emoţionat în clasa întâi. Ceilalţi îi vor desena programul, îi vor defini priorităţile şi îl vor modela după nevoile şi interesele proprii. Va întâlni entuziasm neînţeles, reţineri absconse, invitaţii sau respingeri în egală măsură greu de elucidat de vreme ce toate acestea sunt patronate de ierarhia informală necunoscută lui.

Pentru a prelua managementul poziţiei lui de manager cu lista de activităţi esenţiale pentru supravieţuire şi performanţă pe orice termen, noul dirijor trebuie să se insereze cât mai rapid, corect şi eficient în orchestra necunoscută.

În primul rând, el trebuie să afle şi nu să ghicească aşteptările superiorilor ierarhici. Conversaţiile avute în timpul recrutării au fost, din motive cvasi-normale, diplomatice şi generice. Acum este momentul ca detaliile să devină preponderente şi orice cantitate de energie necesară clarificării responsabilităţilor şi criteriilor de performanţă este o investiţie foarte recomandabilă.

În paralel el trebuie să îşi concentreze atenţia către subordonaţi, acei parteneri care îl pot ajuta sau distruge. Nevoile, interesele, atitudinea, modul de colaborare şi lucru în echipă, stratificarea formală şi informală, istoria fostului manager comentată de cei rămaşi – toate sunt informaţii delicate, uneori emoţionale şi deci necuantificabile, dar extrem de importante în viitor. Este nevoie ca şi noul manager să îşi explice poziţia, stilul de management, aşteptările şi eventuale direcţii de acţiune. Toate aceste întâlniri, deşi foarte delicate, trebuie să aibă un caracter profesionist stabilind astfel regulile jocului pe toată durata mandatului.

Printre picături noul manager va trebui să-şi găsească timp pentru a discuta cu alţi manageri. Propriul său departament, indiferent de importanţa sa, nu este singurul. În lumea corporatistă din ce în ce mai complicată, este periculos să mai consideri că ai la dispoziţie toate atuurile succesului. Foarte multe dintre ele se află în posesia partenerilor şi pentru aceste atuuri de închiriat se derulează un joc perpetuu ale negocierii “mutual avantajoase”.

Şi toate aceste demersuri implicând oameni, reguli şi cerinţe noi fac parte din agenda solitară a celui ce îşi doreşte ca tranziţia spre propria zonă de confort să aibă cât mai puţine obstacole. Pentru a putea dovedi celor mulţi şi noi că este MANAGER.