Tânăr. European. Alegeri. Europene.

Şi dacă tot vorbim de Europa sau Uniunea Europeană ce e de înţeles din asta, zici tu? S-a rezolvat acum vreo 50 de ani şi mai bine cu pacea pe continent, aşa ai învăţat din cărţile de istorie, iar acum ceva birocraţi la Bruxelles impun legi şi reguli ţărilor membre pentru anumite chestiuni tehnice care chiar că nu te interesează.

Dar să nu fim în totalitate negativi, ai auzit că anumite decizii de la Bruxelles au făcut ca preţul convorbirilor telefonice internaţionale să scadă mult, şi bine că s-a întâmplat aşa. Ai mai auzit iar de ceva burse europene, Erasmus parcă le zicea, prin care unii prieteni de-ai tăi studiază în alte ţări europene. Că şi-au făcut prieteni pe afară asta e bine, că poate acum reuşesc să găsească un job, e iar bine pentru ei. Dar parcă era doar pentru studenţi, deci iar nu vezi ce să faci tu cu chestia asta.

Nu vrei nimic special de la viaţă, dar parcă prea e complicat totul. E globalizare şi astea sunt consecinţele. E tehnologia care ne împinge să fim mai pragmatici, poate prea pragmatici, cu noi şi în relaţiile interumane. Şi nu ţi se pare că UE rezolvă ceva. Nu îţi dă nimeni stagii remunerate să te formezi, nu vrea nimeni să te angajeze că e criză. Încerci ceva afacere cu doi prieteni, dar parcă nu există bănci dispuse să îţi împrumute bani de un start-up. Şi te gândeşti să pleci în Statele Unite ale Americii că acolo ai auzit că se pot face mult mai multe chestii interesante. Idei sunt, dar cine să ţi le asculte.

Îţi place totuşi Europa şi parcă te simţi acasă aici, deci la bază nu e rea ideea cu Uniunea Europeană. Şi, dacă e să fii puţin filosof, încerci să vezi de ce nu te captează cu adevărat proiectul european. E complex, fără cap şi coadă, deci cu siguranţă trebuie schimbat ceva.

Te simţi frustrat, pari mic şi neputincios, nimic nu poţi să schimbi. Un sistem în care tu, unul dintre cele 500 milioane de europeni, eşti pierdut fără speranţă. Iar pentru a nu cădea psihic, te izolezi în colţul tău, refuzând interacţiunea cu mesaje la care nu le vezi utilitatea.Şi nu eşti singurul tânăr sau tânără din Europa care gândeşte la fel!

Alegeri europene!? Activiştii partidelor vor intra din nou în scenă, ca de fiecare dată într-o confruntare electorală. Aceleaşi feţe, cu ceva nume noi poate, dacă ai noroc. Dar prea puţini de fapt cu un mesaj nou. Promisiuni, vorbe, chestii minore pe care nici ei nu le cred. Politica, asta e. Dar nu vezi şi nu auzi ceva concret. Nu găseşti răspunsuri la întrebările tale. Te întrebi, încotro se îndreptă acest colos european? Nu înţelege nimeni că birocratizând proiectul uităm chiar scopul în sine! Ți se pare că nimeni nu vorbeşte cu oamenii simpli, să auda ce vor ei de fapt de la Europa.

Ridici vocea. „Trezirea, oameni buni! Vă rog coboraţi din elicopterele cunoaşterii până nu e târziu. Aveţi în mână un proiect cu potenţial fantastic şi vă bateţi joc de el”. Chiar crezi că se poate face ceva concret pentru tine, ca tânăr, mai mult decât trimiterea ta la un site web cu propagandă. Crezi cu adevărat că poți să fii ajutat să ai un job şi să te integrezi plăcut în mediul în care trăieşti.

Le spui să nu mai dea vina unii pe alţii. „Că nu e de competenţa Uniunii, că ţările membre decid, că acum nu ştiu ce partid e la putere în nu ştiu ce ţară, că priorităţile sunt altele”. Nu mai vrei scuze. Vrei lideri, nu propagandişti transformaţi în politicieni.

Da, le simţi frica de populiştii care vin cu mesaje antisistem şi care e posibil să le ia locul. „Dar cine, doamnelor şi domnilor, le-a dat acestor populişti ocazia să se ridice, îi întrebi?”

Crezi că Uniunea e scuturată din temelii, iar ei îşi pun ochelari de cal. Că nu au curajul să se înhame la noul proiect european real. Nu vezi adevaraţii lideri naţionali şi europeni să iasă public, să se expună, să abordeze şi subiectele delicate, grele, ce vin din realitatea pe care o trăim cu toţii.

Şi atunci ei îţi cer votul în mai – şi strigi: „Faceţi-mă să simt că votul meu contează! Acum şi peste 5 ani! Întodeauna…”

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles de 16 ani. Predă cursul de „Tehnici de comunicare în UE” la universităţi din Bucureşti, Bruxelles şi Gorizia (Italia). Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Încă din 2007 a lansat blogul www.casaeuropei.blogspot.com, cu obiectivul declarat: „Este un blog de opinie despre Uniunea Europeană şi despre modul cum românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane”.