Ți-ar plăcea de tine dacă ai fi șeful copiilor tăi?
Eu la serviciu nu mă enervez mai niciodată. Așa că nu sunt în situația în care să duc seara acasă dracii de peste zi sau să mă străduiesc să-i las la birou atunci când plec. Cu ceva vreme în urmă am decis împreună cu partenerii mei că business-ul nostru nu va fi unul care să producă profit cu orice preț. Am decis să nu pierdem bani, firește, dar am acceptat ideea că nu ne interesează să ne îmbogațim dacă asta înseamnă să renunțăm la stilul în care muncim. Am mai decis că a-i face pe oameni să se simtă liberi, implicați, răspunzători, ajutați și provocați să se dezvolte este mai important decât să ne asiguram că am obținut maxim de profit în lună sau în an. E o alegere și îmi respect tare mult partenerii pentru susținerea pe care mi-au acordat-o în a încerca construirea, alături de colegii mei, a unui Small Giant. Cred că dorința asta de mai mult și mai mult, cu orice consecințe și aproximativ prin orice mijloace, face mult rău. Mai cred că nu sunt mulți cei care-și permit să facă alegeri în această privintă. Din păcate. Iar cei care mă cunosc știu că nu am un moment de rătăcire sau depresie. Nici nu e business-ul în groapă și acum încerc să găsesc justificări de genul “lumea e rea”. Sunt doar sincer.
La serviciu am avut ocazia să învăț o gramadă de lecții. De la clienți, de la colegi și de la mine însumi. E foarte mișto să lucrezi în business-ul ăsta de training și consultanță pentru că ai acces la foarte multă informație, ești pus în situații foarte diferite, te întâlnești cu oameni foarte mulți și foarte diferiți. Unii dintre ei sunt oameni mișto pe care încerc să-i cunosc și înțeleg, pentru că au valori frumoase, propovăduiesc binele și îl fac celor din jur. Alții sunt în căutări și nu realizează întotdeauna impactul pe care-l au asupra celor din jur. Alții sunt greșiți și încerc să învăț cum să nu fac sau să nu fiu ca ei, după care îi evit.
Acasă le povestesc câteodată copiilor mei despre oamenii pe care-i întâlnesc și ce am învățat de la ei. Una dintre cele mai importante lecții de business pe care am dus-o acasă a fost despre “Întrece-te doar cu tine însuți”. Știu că e greu de înghițit asta în România, unde locul doi e bun doar pentru dușmani, dar competitivitatea așa cum o înțelegem noi nu e folositoare nimănui. Băiatul meu Radu a făcut pentru 6 ani judo de performanță. Eu am fost foarte competitiv de felul meu (și recunosc că din când în când încă mă bântuie demonii) așa că i-am insuflat și lui acest spirit. Înainte de campionatul național din 2005 i-am ținut următorul discurs de motivare: „Tată, mâine vei avea ocazia să dovedești că te-ai antrenat bine și că ești un adevărat judoka. Concentrează-te și aplică ce ai învățat la antrenament. Fii mai combativ decât adversarii tăi și luptă ca să câștigi. Nimeni nu are voie să te pună la pământ pentru că ești mai bun decât ei. Locul I este tot ce contează”. Vă sună cunoscut? Atâta doar că în 2005 Radu avea 6 ani. Vedeți cât eram de dus cu capu’? Nu știu exact ce rol a jucat discursul meu, dar Radu a terminat concursul pe locul 4. După concurs i-am ținut discursul de re-motivare: „Tată, a fost primul tău concurs. Ai terminat pe locul 4, dar te-ai străduit. Ce trebuie să înveți din această experientă este că poate nu te-ai antrenat suficient și de acum încolo trebuie să dai mai mult la antrenament. Dacă e nevoie ne vom antrena suplimentar acasă. Ai la dispoziție un an ca să te pregătești și să le arăți tuturor că ce s-a întâmplat azi nu a fost decât un accident”. În 2006 Radu a terminat pe locul 7. Înainte de campionatul din 2007 Radu “s-a îmbolnăvit de burtă”. Pentru că atunci când nu poți să câștigi, dar ești foarte competitiv, mai bine nu participi. În 2008 am învățat că nu fac bine ce fac. De atunci mă străduiesc să repar răul pe care l-am făcut și să-mi fac copiii să concureze cu ei înșiși. Doar cu ei înșiși. Să fie azi mai buni decât cei care au fost ieri. Încă primesc răspunsuri de genul “Am luat un 7 azi, dar să știi ca a fost cea mai mare notă din clasă”, dar sunt convins că în timp, cu răbdare, vor înțelege că satisfacția e infinit mai mare atunci când ai sentimentul progresului.
Recunosc că se întâmplă să-mi fie frică câteodată pentru copiii mei, gândindu-mă că pot ajunge să lucreze cu sau pentru oamenii greșiți. Și eu, cu lecțiile astea, nu prea îi pregătesc pentru asta. Dar îmi spun că vor știi să aleagă. Sau poate vor schimba mediul de business care numai Dumnezeu știe cum va arăta peste 12 ani. Poate va fi plin numai de oameni mișto.
Dan Berteanu este Partner al companiei de consultanţă AchieveGlobal CEE (Cehia, Polonia, Romania, Serbia).
