Tinerii care vor să schimbe lumea
Prima săptămână din august mi-am petrecut-o într-un loc desprins parcă dintr-o carte de povești. Plaiul Foii este o oază de verdeață la poalele Pietrei Craiului. Se ajunge acolo cu mașina, pe un drum pietruit și destul de "neprietenos". Tocmai drumul ăsta face ca locul să rămână, încă, neatins de marele flux turistic și, în conscință, cu atât mai pitoresc. Aici a avut loc, pentru al treilea an consecutiv, o tabără cu totul specială – CROS Camp.
CROS – Centrul de Resurse pentru Organizații Studențești – este un ONG fondat de o mână de tineri care vor, de-a dreptul, să schimbe lumea. Mai concret, ei și-au propus să fie promotorii unei adevărate revoluții în educație. Anul viitor vor face marele pas – lansarea primei universități alternative din România. Visul lor este o educație pentru secolul XXI, o universitate în care studenții să fie liberi să se exprime și să-si valorifice potențialul, și un sistem de învățare bazat pe relaționare, colaborare, autonomie și, nu în ultimul rând, joacă.
În ultimii câțiva ani tinerii de la CROS au pus cărămidă peste cărămidă la temelia visului lor și au organizat programe alternative de învățare pentru membrii organizațiilor studențești. La CROS tinerii au putut alege să învețe comunicare, HR, dezvoltare organizațională – tot ce i-ar putea ajuta să dezvolte, la rândul lor, organizațiile din care fac parte și să promoveze idealul unei educații "altfel".
În fiecare an CROS primește noi studenți. Și, de 3 ani încoace, anul "școlar" este lansat printr-o tabără de 7 zile la Plaiul Foii. Aici noii studenți intră în atmosfera CROS, îi cunosc pe cei mai vechi și interacționează cu o mulțime de coachi, traineri și oameni de business care vin să îi invețe și să învețe alături de ei.
De fiecare dată când încerc să aștern pe hârtie ce înseamnă CROS Camp simt frustrare, pentru că foaia albă răpește, inevitabil, din savoarea experienței trăite. Totuși o să încerc să "pictez" pentru voi, în cuvinte, ce au însemnat aceste 7 zile pentru mine.
Rețeta pare destul de simplă: iei 100 de tineri plini de energie, entuziasm și poftă de învățare și îi aduci la cabana de poveste dintre munți. Îi împarți apoi în "case" – fiecare cu numele, valorile, misiunea și steagul ei. "Casele" își vor păstra componența pe tot parcursul anului, iar prieteniile care se vor lega în cadrul lor au rolul de a susține studenții pe tot parcursul lor de învățare. Grupului de tineri îi mai adaugi și un grup de aproximativ 20 de profesioniști din companii sau antreprenori care au în comun încrederea în conceptul CROS și aspirația către un altfel de viitor în educație. Fiecărei case i se adaugă și câte unul, doi "seniori" care au, concomitent, rol de membri și mentori. Acestui mare grup "colorat" îi oferi apoi o mulțime de oportunități de interacțiune, învățare și reflecție. În fiecare zi există o altă temă:
- Relaționare (o zi întreagă în care ne cunoaștem, descoperim câte avem în comun, iar "casele" își definesc identitatea)
- Învățare (o zi plină cu discursuri inspiraționale și workshop-uri pe teme care mai de care mai interesante – de la "iubire și neuroștiință" până la "marketing online")
- Joc (o zi întreagă în care învățăm jucându-ne – cărți, înălțat zmee, pictură, șotron și orice altceva mai visează copilul din fiecare)
- Împărtășire (o zi în care toți învață de la toți – unii sunt "cărți vii" și povestesc altora "capitole semnificative" din viețile lor, pentru ca apoi cu toții să se adune și să-și impărtășească preocupările comune într-o conferință "altfel").
- Visarea este a 5-a temă, cea care încheie "călătoria". Este o zi în care grupul urcă în tăcere în Piatra Craiului și, odată ajunși pe vârf de munte, fiecare își construiește visele pentru anul care vine, vise care apoi se vor transforma în planuri și acțiuni concrete.
Am fost extrem de fericită să trăiesc, o săptămână întreagă, printre oameni care cred sincer că orice este posibil. Le-am împărtășit experiențele mele și am învățat enorm din ale lor. Le-am admirat frumusețea interioară, puterea de-a visa, curajul de a-și transforma visele în realitate și refuzul de a se conforma sau mulțumi cu puțin.
Cred din tot sufletul că ceea ce am trăit la Plaiul Foii nu este o utopie, nu este doar o "bulă de săpun", ci este o "bulă de visare", o "sămânță" din care ar putea răsări un altfel de viitor. În tabăra de la poalele Pietrei Craiului am zărit o altfel de realitate pe care am putea-o construi dacă am fi deschiși și suficient
de curajoși încât să recunoaștem că majoritatea nu are întotdeauna dreptate, că există și alte lucruri importante pe lume în afară de bani și mult mai multe definiții ale succesului decât cele general acceptate. M-am întors plină de speranță, știind că mai există oameni dispuși să lupte pentru idealurile lor, în ciuda a ceea ce alții le spun că este "corect" sau "rezonabil".
Sper ca povestea CROS să ne inspire pe cât mai mulți dintre noi să pășim în această "bulă de visare", aducând mai mult zâmbet în viețile noastre, luându-ne mai puțin în serios, acordându-ne mai mult timp ca să privim în interior și să descoperim cine suntem și ce ne dorim cu adevărat, punându-ne mai multe întrebări și fiind mai puțin convinși că avem deja toate răspunsurile.
Sigur că e nevoie de multă muncă și mult curaj, sigur că există o mulțime de obstacole, însă ceea ce mi-am amintit în cele 7 zile alături de tinerii care vor să schimbe lumea a fost că visarea adevărată nu înseamă să trăiești cu "capul în nori" și să aștepți să "ai noroc". Adevărata visare înseamnă să crezi în visele tale, să fii dispus să muncești și să lupți pentru a le face să devină realitate.
Voi ce faceți cu visurile voastre?
Alis Anagnostakis
Partner Mind Learners