Tu cu ce riglă te măsori?

Mi s-a întȃmplat de nenumărate ori să mă compar foarte mult cu ceilalţi pȃnă cȃnd mi-am dat seama că un astfel de proces însoţit de un asemenea dialog intern este unul dintre cele mai dăunătoare pe care le-aș putea avea. Asta pentru că nu vom fi niciodată„la fel de…” precum este colegul, prietenul, vecinul, nu pentru că noi nu suntem suficient de inteligenţi sau de pregătiţi, ci pur şi simplu pentru că vorbim de cu totul altă persoană, cu alte abilităţi, cunoştinţe, istorie personală, context în care acţionează. Prin urmare o comparaţie de acest fel nu va fi niciodată una realistă sau corectă faţă de noi înşine. Dimpotrivă, este poate una din căile pentru a ajunge să fim dezamăgiţi de noi înşine, să nu mai avem încredere în noi şi în abilităţile proprii. Nu spun că trebuie să ne autoevaluăm având în vedere strict o referinţă internă, nu suntem noi singuri în lumea noastră, o astfel de evaluare ar fi şi mai nerealistă, am ajunge poate în situaţia în care considerăm cănoi suntem perfecţi şi cei din jurul nostru au probleme. Spun cătrebuie să găsim combinaţia potrivită pentru noi între referinţa externă şi un sistem intern de autoevaluare.

Care sunt motivele pentru care ne comparăm cu ceilalţi? Pot fi multiple- pot fi, de exemplu, idei preluate din copilărie, atunci cȃnd ne comparam cu ceilalţi din clasă cȃnd luăm o notă mai mare sau mai mică, idei care în timp duc la acest obicei constant de a lua drept etalon (uneori exclusiv) persoanele din jurul nostru.

Am avut acest obicei o perioadă lungă de timp, să mă raportez foarte mult (aproape exclusiv) la ceilalţi atunci când mă autoevaluez şi o tendinţă pe care am observat-o a fost aceea de a pune foarte mult accent pe minusurile mele şi plusurile celeilalte persoane, ajungȃnd nu mă mai implic în diferite proiecte de teamă că nu voi fi suficient de bună ca X sau Y. Nu cred că vă doriţi să ajungeţi în această situaţie.

OK, STOP!

Pȃnă la un punct comparaţia cu alte persoane poate fi utilă, putȃnd acţiona într-o oarecare măsură şi ca un factor motivaţional- ne dorim să atingem şi noi performanţele atinse de alţii. Problema apare însă cȃnd această comparaţie acţionează în defavoarea noastră. Te-ai întrebat cum ar putea arăta un sistem de referinţă pentru autoevaluare care îmbină elemente externe cu referinţa internă? Aş vrea să îţi propun un set de întrebări ce te pot ajuta în stabilirea unui astfel de sistem:

• Ce elemente externe îţi pot fi de ajutor în autoevaluare (de exemplu: feedback-ul clienților, al şefului, etc.)?
• De cȃte astfel de elemente ai nevoie pentru evaluare (câte feedback-uri de la clienţi, de exemplu)?
• Cȃt de relevante sunt aceste elemente externe pentru autoevaluare (sunt aceste elemente externe un etalon real)?
• Ce pondere au în rezultatul final al autoevaluării aceste repere externe (clienţi care oferăfeedback, etc)
• Cum poţi, intern, să evaluezi cȃt de mulţumit eşti de modul în care ai acţionat într-o anumită situaţie (ce repere interne te pot ajuta- de exemplu o stare de linişte, de mulţumire, sau dimpotrivă, de nelinişte, un dialog intern prezent în cazul în care eşti mulţumit/ nemulţumit, etc)?
• Cȃte astfel de repere interne îţi sunt necesare pentru evaluare?
• Ce pondere au în rezultatul final al autoevaluării reperele interne?
• Care sunt experienţele/ abilităţile/ cunoştinţele tale unice, care te diferenţiazăde alte persoane şi te-au ajutat în situația specificăevaluată, pe care le poți utiliza în continuare?

Ca de obicei, aşvrea săînchei cu o întrebare: „cum s-a modificat şi cum arată în acest moment sistemul tău de evaluare?”

Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com