A avea un MBA nu este un privilegiu, ci o responsabilitate!
Prin specificul muncii dv., va trec nenumarate destine si CV-uri prin maini. In multe dintre ele apare o mentiune la loc de cinste: MBA. Caracterizati pe scurt evolutia acestei forme superioare de pregatire. MBA-ul este un factor de consolidare a pregatirii profesionale, o foarte utila forma de educatie. Depinde cu ce unitate de valoare masuram. Daca privim in ansamblu tot domeniul educatiei MBA, sunt doua curente principale: unul este cel american, de unde a plecat fenomenul MBA, iar celalalt este cel european, cu o ramura mica in Asia-Pacific. In ultima perioada, la nivel global, fenomenul s-a devalorizat intr-o oarecare masura si a devenit o activitate comerciala. Scolile isi promoveaza serviciile catre piata, devenind business-uri. Se promoveaza sosirea in programele MBA a studentilor care de-abia au terminat facultatea. Cand iei un tanar de aproape 25 de ani care a studiat 17 ani si-l mai bagi inca doi intr-o scoala, nu-i adaugi decat o foarte mica valoare. MBA-ul devine, in acest context un fel de aditie la sistemul educational traditional, care este – mai peste tot, mai mult sau mai putin – fara legatura cu realitatea, cu lumea economica. Va spun din propria mea experienta. Acum 10 ani am intrat intr-un MBA, la Rotterdam, unde 70-80% dintre colegi erau oameni care de-abia terminasera facultatea. Veneau din 34 de tari, vreo 140 de oameni. Am observat mari diferente intre mentalitatea americana si cea europeana, intre senior executives si tineri, intre corpul de profesori care venea din sistemul universitar olandez si corpul de profesori care venea din lumea afacerilor. De aceea, se justifica intrebarea: Cine este "in control"? Cel care ofera serviciile de educatie sau cel care le utilizeaza. In cea mai mare parte a cazurilor, din pacate, cei care sunt "in control" sunt educatorii, care printr-un efort de marketing bine pus la punct reusesc sa convinga potentialii utilizatori ai acelor servicii sa le cumpere, cu o mai mica sau mai mare promisiune. In Financial Times si nu numai, in fiecare an, se fac statistici, clasamente pentru a vedea cati dintre studentii care au terminat MBA au fost angajati si cu ce salarii. In mod deliberat, se face trimiterea catre gradul de eficienta al acestei pregatiri, din perspectiva gasirii unui loc de munca dupa teminarea MBA-ului desi, pe de alta parte, nu sunt convins ca asa ar trebui evaluata valoarea adaugata produsa de un MBA intr-o cariera.
Ce se intampla in Romania?
In Romania, din pacate, nu se fac astfel de analize. Tinerii care se duc sa faca un MBA, se duc acolo nu pentru ca ei stiu ceva si vor sa consolideze ceea ce stiu, ci mai ales pentru diploma, considerata un fel de cheie universala pentru deschis usi catre oportunitati ulterioare de cariera. Vreau ca cei care se duc spre o astfel de pregatire sa fie "in control", sa-si puna intrebarea ce castiga din efortul extraordinar pe care il depun, din sacrificiile pe care le fac. Ei trebuie sa-si poata spune: "Merita efortul acesta pentru ca la iesirea din el voi fi mai <
La inceputul anilor ’90, cand au aparut primele scoli de afaceri in Romania, efortul a fost mai mult decat laudabil. Intre timp insa, din perspectiva mea, acel efort s-a diluat. Depinde care sunt standardele calitative, normele respectivelor scoli pe care si le impun in procesul de selectie a studentilor. E ca in business: daca am ca obiectiv sa fac bani, atunci imi organizez munca, astfel incat sa-mi ating obiectivul, asumandu-mi obligativitatea de a face compromisuri de calitate. Daca insa, am ambitia de a face produsul muncii atat de bine, incat banul sa devina o consecinta a acelui lucru, e cu totul altceva. Nu sunt convins ca scolile de business din Romania au dimensiunea aceasta de factor stimulator al calitatii profesionale. Si asta o vad aici, la masa asta, in ochii celor care vin si-mi pun in fata un CV cu mentiunea ca au terminat un MBA sau altul. Marea lor majoritate sunt foarte mandri. Chiar prea mandri; se asteapta ca MBA-ul sa fie o dovada deja obtinuta, drept pentru care ei nu trebuie sa mai dovedeasca nimic. Gresit! Eu vreau sa vad MBA-ul in felul in care interactioneaza cu mine, in felul in care pun sau nu pun intrebari, ma intrerup sau nu, tac sau vorbesc. Nu faptul ca este de exemplu, Marketing Director la o companie mare ma emotioneaza. In situatiile reale, ei trebuie sa convinga ca sunt oameni de omenie, ca au niste valori umane foarte solide, in primul rand. Apoi, ca au experienta profesionala care a crescut pe fundatia asta de etica in mod natural, ca urmare a efortului pe care l-au depus. Deci fenomenul erodarii il vad in calitatea prezentei celor care au un MBA in Romania.
Ce atarna mai mult, o experienta de munca semnificativa sau un MBA?
Nici una, nici alta. Discutia are rost in contextul unei oportunitati profesionale. Sa ne imaginam mai multe scenarii: de la cineva care nu are nici una dintre cele doua, la cineva care le are pe amandoua. De exemplu, eu am un proiect pentru o pozitie de CEO. Nu pot jura ca cel care le are pe amandoua va lua job-ul de CEO in dauna celui care nu are nici una dintre ele si spun asta cu toata raspunderea mea profesionala. Regulile sunt facute de noi, nu sunt venite din alta parte. Deci, nimic nu e garantat. Acestea fiind spuse, intre cele doua variante, in mod clar, experienta profesionala este cea care conteaza. MBA-ul devine o confirmare la un moment dat. O diploma de MBA de la London School of Economics ma face sa spun initial: "Interesant! Ia sa vad!" Mi se starneste curiozitatea. Daca ii pun intrebari de genul: "Ce inseamna pentru dv. responsabilitate profesionala?" si nu stie sa-mi dea un raspuns, diploma nu valoreaza nimic. Daca nu are diploma de MBA de la London School of Economics, dar vorbeste cu pasiune despre viata lui, despre universul lui in care munca se integreaza armonios, daca vrea sa ia parca muntii pe umerii lui, vrea sa isi asume responsabilitati tot mai multe, "Jos palaria!". Chiar fara MBA, nu vad nici o diferenta in felul in care persoana respectiva e evaluata.
Piata romaneasca este in stare sa-i valorifice pe acesti oameni, pe absolventii de MBA?
O sa incerc sa sumarizez printr-un lucru foarte important pe care l-am invatat chiar in MBA. La un curs de International Financial Risk Management, un profesor care vorbea despre piata de produse financiare sofisticate a scris pe tabla cu litere foarte mari: "The market is allways right!". Acesta este un adevar imens pe care l-am consolidat in timp si este raspunsul la intrebarea dv. Romania nu numai ca are nevoie de ei, are nevoie de ei ca de aer. Pe cei incapabili sa-i aprecieze pe absolventii MBA, piata ii va elimina cu timpul, fara nici un dubiu, pentru ca incompetenta lor este nivelul maxim la care vor ajunge (si pot sa) ajunga. Pot sa-l opreasca pe unul, pe doi, pe trei sa intre, dar realitatea economica il va forta pana la urma sa-i accepte, sau il va elimina pe el. Dar repet, numai diploma nu va rezolva problemele companiei care l-a trimis la studii.
Este justificata parcurgerea unei astfel de etape in viata?
Categoric. Daca este facuta in momentul care trebuie, in contextul care trebuie si cu cine trebuie.
Cum poti verifica acest "cu cine trebuie"?
Niciodata nu scap ocazia sa-i sfatuiesc pe clientii mei sa evalueze mai multe scoli de afaceri. Calitatea unei scoli de afaceri este data in principal de trei dimensiuni. Pe locul intai, de departe, este calitatea colegilor pe care ii vei avea acolo. Pe locul doi e calitatea corpului profesoral, iar pe trei este calitatea curriculum-ului, adica a continutului educational.
Cei care vor sa aleaga un MBA au toate aceste date la dispozitie?
De multe ori, nu au toate informatiile necesare pentru a se putea decide. In plus, mai apar conditionari financiare sau propriile bariere psihologice pe care trecutul le induce: din start, nici nu se gandesc sa se duca acolo. Toti acesti factori trebuie sa dea o rezultanta a deciziei. Am zis ca MBA-ul trebuie facut la momentul potrivit. Ce inseamna asta? Daca se duc la terminarea facultatii sa faca un MBA, nu merita. Trebuie sa aiba intre cinci si sapte ani de experienta ca sa stie cu ce se mananca economia, sa aiba concluziile trase din acesti ani de activitate, pe care sa le valideze sau nu in timpul studiilor, impreuna cu colegii.
Solutia cea mai buna in alegerea unui MBA depinde de domeniul unde urmeaza sa lucreze. Daca vine, de exemplu, din sectorul de stat, chiar cu o experienta de cinci ani, cred nu e un lucru bun nici pentru el, nici pentru compania unde se va intoarce. De ce? Pentru ca sistemul unei companii de stat in momentul de fata in Romania se ghideaza dupa cu totul alte valori decat cele ale economiei private. Eu cred ca sectorul de stat ar trebui sa fie o piata semnificativa pentru scolile de afaceri, daca procesul de selectie a potentialilor candidati ar fi unul "fair". Pentru ca asa s-ar insanatosi economia de stat.
Ce alternative are un candidat?
Un MBA este o scoala care creste viitori conducatori. Dar scolile nu filtreaza aplicantii dupa calitatile de leadership pe care le au. Un MBA este un lucru foarte bun pentru o persoana aflata la un nivel, cel mult doua sub nivelul de "total responsability". Il pregateste pentru nivelul acela, ii da capacitatea de esentializare, de stabilire a prioritatilor, a elementelor deciziei, chiar de luare a deciziei, de interrelationare cu riscul, de exemplu, il invata sa vada lucrurile "de sus". Daca cineva nu are astfel de calitati, atunci e o pierdere de timp. Noi suntem pasionati in munca noastra de construirea de astfel de alternative, impreuna cu scolile de afaceri din strainatate. Este o judecata de valoare pe care trebuie s-o fac din responsabilitatea mea de presedinte al firmei. Eu trebuie sa ofer clientilor mei un continut calitativ pe masura preturilor pe care le cer. Daca nu sunt exigent cu mine insumi si cu ceea ce ofer clientilor mei, o sa fie piata exigenta cu mine. Ceea ce vreau sa construiesc pentru clientii mei sunt programe alternative, mult mai bine tintite catre o anumita zona de competenta si care sa adauge o masa critica peste cea medie pe care un program "One side fits all" il poate livra. De exemplu: daca un Controlling Director intr-un mare grup are obiectivul clar de a deveni CEO undeva, ii recomand un MBA. Aceluiasi director de controlling care spune ca nu e sigur ca vrea sa conduca o companie, ii recomand un program adiacent. Ii fac o radiografie a ceea ce este in momentul de fata si a ceea ce va trebui sa fie in viitor. Partile lipsa le adaugam, prin programe scurte, specializate in domeniul respectiv. Principiul de baza in meseria mea este sa ajut clientul sa obtina maximumul din ceea ce poate el da. Adica sa ajunga sa faca ceea ce-i place. Munca i se va parea ceva natural, ca respiratia.
Puteti recunoaste un individ care a facut un MBA? Se distinge prin ceva?
Oamenilor adevarati, MBA-ul le aduce implinirea. Nu ii face satisfacuti cu ei insisi, dar mai constienti de puterile lor si de responsabilitatile lor. A avea un MBA nu e un privilegiu, e o responsabilitate: trebuie sa-l dovedesti in fiecare moment in care interactionezi cu colegii tai, cu compania cu care lucrezi, cu partenerii tai.
Care sunt tendintele in Occident in ceea ce priveste scoala de afaceri?
Eu cred ca s-a depasit momentul de stagnare de acum 3-4 ani. A avut loc o repozitionare. Se fractioneaza continutul invatamantului in directia a ceea ce am spus mai sus. Uitati-va pe site-urile scolilor occidentale si o sa vedeti bogatia de produse (tipuri de educatie) pe care le ofera. Acesta este drumul viitor. O diversificare a produsului. Se pleaca de la conceptul foarte solid, la nivel mondial, sa ofere ceea ce ii trebuie clientului. E mult mai "client oriented" decat a fost la inceput.
Absolvirea cursurilor MBA se recomanda indiferent de domeniul in care lucreaza candidatii?
Se poate gasi o utilitate pentru un MBA, din orice domeniu ar veni persoana respectiva, pentru ca ii da un inteles al economiei, al procesului economic. "Common sense" – simplitatea lucrurilor adevarate – este limbajul comun al tuturor meseriilor. Nu ne apucam noi sa reinventam mersul pe jos sau apa calda! Ideea e cum sa revii la esenta lucrurilor si sa le pui intr-o forma logica, solida, benefica pentru organizatia in care iti desfasori activitatea, fie ca este o casa de copii, un spital sau un mare conglomerat de business. In avalansa de informatii, de schimbare in tehnologie, in metodologie, in limbaj, noi nu mai suntem capabili sa asimilam totul cu eficienta. Cu cat ajungi mai sus, cu atat mai mult trebuie sa recunosti ca nu le poti asimila pe toate. Trebuie sa gasesti in tine talentul de a esentializa, de a lua lucrurile cele mai importante si a le structura dupa o anumita scara de prioritati, in functie de situatie. Tinta trebuie sa fie ceea ce le place sa faca. Un MBA iti da mandrie, nu aroganta, iti da certitudinea ca esti pe picioarele tale, competent si poti sa argumentezi fiecare decizie pe care o iei.
Eu sper sa creasca rezultanta competentei profesionale a efortului educational din MBA-urile romanesti. Si trebuie sa se plece neaparat de la inceputuri, de la scop. Bani sau oameni buni? Ofertantii de MBA trebuie sa fie exigenti cu ei insisi in primul rand, cu cei care aspira la studiile respective, cu corpul profesoral, cu metodologia si chiar cu mediul de studiu pe care il ofera.