Cifre si vise
Iata marea dilema a acestor zile. Aceasta pentru ca dilema constructiva, din pacate, nu intra in calcul. Nu discutam despre variante de planuri, despre stimuli fiscali sau economici, despre actiune guvernamentala, care ar fi mai buna, care ar fi mai oportuna. Am ramas, in aceste conditii, doar cu cifrele si sperantele. Problema este ca cifrele nu indreptatesc sperantele. Trimestrul 1 al anului acesta a consemnat cea mai dramatica scadere de PIB din istoria ultimilor zece ani. Cifrele sunt mai proaste decat toate estimarile si trebuie vazut, in aceste conditii, ce se intampla cu sperantele?
Paradoxul este ca sperantele prospera. Guvernatorul Isarescu, poate unul dintre cei mai lucizi oameni in ceea ce priveste economia, nu le cultiva pe deplin. El spune ca economia a reactionat bine in perioada de criza. Ce inseamna bine cand scazi cu 6 la suta fata de acum un an? Premierul este la randul sau incantat, pentru ca in luna aprilie au aparut semne bune: incasari mai mari, stabilizarea economiei etc. In cifre relative. Ce facem cu optimistii atunci cand cifrele nu sustin aceasta stare?
Problema cifrelor este ca ele reflecta o stare trecuta. Fac o fotografie a realitatii deja depasite. Nu stim ce urmeaza apoi. Nu stim cum evolueaza filmul crizei si atunci explicatiile sau, mai bine spus, sperantele pe care le arunca oficialii au loc sa infloreasca. "Speranta moare ultima" dar nu stiu daca vrem sa vedem un film SF despre economia romaneasca si nu unul realist. Ce stim acum, ca vor sau nu oficialitatile sa recunoasca, este ca in martie economia noastra ajunsese la cel mai de jos nivel istoric al ultimilor ani si nu avem nici un indiciu ca a incetat coborarea, ca am ajuns la fundul gropii. Si nici oficialitatile nu au de unde sa stie daca suntem la sfarsitul perioadei sau aceasta va continua. Faptul ca estimarile initiale legate de primul trimestru nu s-au potrivit deloc cu estimarile, ne arata ca suntem complet nepregatiti fata de ce ne asteapta viitorul.
Nu putem face prognoze si nici profetii. Nu stim ce ne rezerva viitorul. Pentru mine, cel putin, a nu putea sa te bazezi pe ceva este cea mai ingrozitoare senzatie posibila.
Mi-ar trebui o doza enorma de optimism sa pot inghiti sperantele oficialilor, mai ales acum, dupa primele trei luni ale anului si cifrele lor negre.
Incerc sa-i inteleg si sa consider replicile lor doar atributii de serviciu. In fond, asta si sunt. Daca si guvernatorul si premierul ar spune "da, suntem intr-o scadere dramatica si nu stim in ce directie ne indreptam" (cum cred ca ar trebui sa sune de fapt mesajele realiste), impactul asupra economiei ar fi mult mai dur.
Economia este domeniul profetiilor autoinduse atunci cand sunt facute de decidenti. Daca responsabilii ar miza pe scaderi, pe cifre proaste, nu ar face decat sa indemne agentii economici la scepticism: cifrele ar scadea spre cele indicate, chiar daca in alte conditii nu am fi avut aceasta evolutie. De aceea, nu ne ramane decat sa speram ca sperantele lor nu vor fi desarte.