Comportamente strategice, între moartea caprei vecinului și satisfacția autodepășirii
Sursa foto: unsplash.com
Trăim într-o societate dominată de zicala: „Să moară și capra vecinului”. O societate în care, atunci când copilul vine acasă cu o notă mai mică de zece, oricare ar fi ea, părinții, în loc să discute cu el ce pot face împreună pentru rezultate viitoare mai bune, îl întreabă răstit: „De ce colegul X a luat mai mult ca tine?”. O societate în care profesorii îi învață pe elevi să-și păzească cu strășnicie foaia de teză, sau de extemporal, ca nu cumva să copieze vecinii de bancă. Acești copii, o dată ce devin șefi, practică perfecționismul, competitivitatea, dorința de putere și spiritul de contradicție, comportamente agresive cu care-și gonesc oamenii buni la alți angajatori, în țară și, mai rău, în străinătate. Iar dacă unii angajați nu pleacă, pentru că probabil nu au curajul să o facă, sunt inerți, defensivi, neproductivi.
Cele de mai sus se întâmplă într-o epocă în care, la nivel mondial, tehnologia schimbă paradigma concurenței, când în industrii se formează ecosisteme, iar competiția este tot mai mult înlocuită de „coopetiție”. Trăim vremuri când apar platforme pe care cei mai aprigi concurenți cooperează pentru a inova radical. Climatul mondial este recunoscut a fi volatil, nesigur, complex și ambiguu – se vorbește tot mai des despre VUCA world.
În lumea VUCA, spiritul antreprenorial și comportamentul strategic devin esențiale. Doar inconștienții își mai tratează oamenii ca pe niște automate menite exclusiv să execute ordine, iar această inconștiență duce la eșec. În companiile performante, conduse de lideri autentici și nu de șefi obtuzi, s-a înțeles că procesul de luare a deciziilor trebuie să coboare din vârful piramidei organizaționale spre baza ei, pentru că informațiile de piață sunt prea multe și prea complexe ca să mai fie monopolizate de așa zisele elite. În astfel de companii, se știe că managerii de la baza organizației sunt cel mai aproape de clienți și că sugestiile lor de îmbunătățire a activității, sau de creștere a agilității față de solicitările pieței, sunt esențiale. De aceea, li se furnizează informații legate de strategia și de situația financiară a firmei, sunt învățați cum să le analizeze și împuterniciți să le utilizeze și să ia decizii pe bază de reflecție, și nu de reflex.
Comportamentul strategic – esențial în lumea VUCA
Crește deci puterea, dar și responsabilitatea tuturor managerilor din organizații, iar comportamentul strategic devine un factor determinant pentru succesul în carieră și pentru performanța companiilor.
Din fericire, comportamentul strategic se învață, poate fi exersat și dezvoltat, dacă oamenii vor, sunt lăsați și știu cum să se ridice deasupra activității rutiniere. Dacă li se explică ce presupune și că e necesar să fie productivi și nu să fie ocupați.
Oamenii pot învăța să se gândească și să se comporte strategic atunci când reușesc să reducă procentul timpului pe care-l petrec în ședințe inutile, sau răspunzând la e-mailuri și telefoane minore și își alocă timp ca să reflecteze mai mult la lucrurile importante. Astfel pot observa schimbările fără precedent care au loc la nivelul industriei, concurenților, clienților și își dau seama că ceea ce a funcționat în trecut nu mai neapărat valabil azi. Că status-quo-ul e de multe ori mai periculos decât schimbările riscante. Și mai pot pune întrebări, pentru a înțelege ce au de făcut, de exemplu: Care sunt viziunea și obiectivele noastre? Cum se aliniază strategia HR cu strategia organizației? Cine sunt stakeholderii? Cum analizăm situația companiei? Care este promisiunea noastră de valoare? Ce putem face astfel ca organizația să se dezvolte?
Ca oamenii să gândească și să se comporte strategic, este necesar să se uite în jur plini de curiozitate, atât în organizație cât în afara ei, să culeagă informații, să înțeleagă care sunt tendințele din mediu, care le e misiunea, deci de ce fac ceea ce fac și cum se aliniază misiunea lor la cea a companiei, ce rezultate au de obținut. Înțelegerea trebuie urmată de inițiative și acțiuni utile și hotărâte. Gândirea critică, buna cunoaștere a domeniului de activitate și a practicilor de management sunt aptitudini importante. Buna comunicare cu șefii, omologii și subalternii, în organizație sau în industrie, este esențială, pentru a afla și a împărtăși în mod structurat informații relevante. Comportamente precum dezbaterea ideilor contrare, concentrarea asupra problemelor sensibile de rezolvat cu grija de a păstra bunele relații cu cei din jur, sunt fundamentale.
Pentru că resursele – timpul, fondurile, resursele în general, sunt limitate, comportamentul strategic presupune și capacitatea de a face alegeri potrivite atunci când informațiile sunt imperfecte. Este necesar ca acestea să pornească de la o serie de întrebări: De ce trebuie schimbată situația actuală? De ce e necesar să luăm o anumită decizie și ce se întâmplă dacă nu o luăm? Ce rezultate urmărim, pentru cine sunt importante pe termen mediu și lung acestea și de ce? Decizia luată va avea un impact negativ asupra cuiva? Care ar putea fi cel mai mare pericol, dacă decizia se va materializa? Există alte opțiuni? Care?
De ce merită exersat comportamentul strategic
Procesul de a deveni strategic, prin gândire și acțiuni, este dificil. Foarte multe persoane ajunse în poziții manageriale continuă să desfășoare activități sub acest nivel, din cel puțin două motive. Fie lucrează în culturi toxice, care recompensează obediența și reactivitatea, descurajând gândirea critică și asumarea de inițiative. Fie li se pare dificil să înlocuiască rutina de a face ceea ce li se spune cu curiozitatea și asumarea de responsabilități. Efortul merită însă făcut, pentru că satisfacția dată de sentimentul utilității precum și de conștiința auto-depășirii este foarte mare și aduce sentimentul de împlinire profesională.
Ce trebuie făcut pentru a gândi și a acționa strategic
Mai întâi este necesar ca managerii să înțeleagă cerințele strategice ale postului. Observ că acest lucru de multe ori nu se întâmplă, de vreme ce multora le e greu să formuleze într-un fel clar și atractiv ce arie de cuprindere, obiective și avantaje are activitatea pe care o conduc. Este și mai dificil atunci când li se cere să vorbească despre strategia companiei. Mulți nici nu știu ce înseamnă toate acestea.
După ce-și clarifică rolul strategic, este necesar să atragă și să pună în funcțiune resursele necesare activității pe care o conduc. Și acest lucru e dificil, când managerii s-au obișnuit doar să reacționeze la ordinele șefilor. De aceea fac de multe ori greșeli, alocând oameni și resurse materiale la întâmplare, pe activități, fără a pleca de la analize și priorități și fără a ține seama de oportunități și riscuri.
Nu în ultimul rând, managerii au de învățat să utilizeze cu măiestrie aptitudinile sociale, pentru că reușita strategică presupune munca în colectiv. Să-i facă pe oameni să înțeleagă ce au de făcut și de ce e important. Și să le trezească încrederea. În acest scop, au nevoie să-și construiască argumente solide, cu care să convingă, dar în același timp să fie receptivi la sfaturi, critici, schimbări.
În acest context, comportamentele agresive, despre care vorbeam la începutul articolului, sunt dăunătoare. Dar la fel de dăunătoare sunt și cele defensive: aprobarea oricărui ordin, evitarea, dependența, conservatorismul excesiv. Toate acestea trebuie înlocuite cu orientarea spre rezultate, dorința de auto depășire, dorința de a-i ajuta pe ceilalți și de a împărtăși informațiile, precum și cu disponibilitatea de a lucra în echipă. În acest fel compania va putea fi eficientă și eficace, se va dezvolta, iar oamenii se vor simți împliniți, satisfăcându-și cele două nevoi superioare: cea de contribuție și cea de autodepășire.
Articol preluat din numărul 262, noiembrie 2019, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
