Cultura de organizaţie. Un duş rece, deocamdată
Acum, o dată ajuns pe lista directorului de resurse umane rămâne de văzut dacă reprezintă sau nu o prioritate. Până la urmă cultura se poate face şi la anu’ sau putem cere de la corporate câteva „guidelines” în cazul în care lucrăm în multinaţională.
Aceasta este soarta şi karma cea mai vitregă a subiectului „cultura de organizaţie”.
Cu paşi mici, mici, mici
Culmea este că subiectul „cultură de organizaţie” este de fapt un mod de a fi, nu un subiect de pus în agendă. Este ca şi cum ne-am gândi în fiecare seară că trebuie să facem duş de parcă am avea şi varianta în care nu am face, ca stil de viaţă. Sau ca şi cum ne-am dori să fim sănătoşi şi performanţi dar am pune asta în agenda partenerilor noştri de viaţă.
La fel şi în cazul culturii. În particular, uitându-mă cu zece ani în urmă când abia introduceam în mediul organizaţional românesc acest concept, pot spune că suntem foarte departe, nesperat de departe. Dar încă nu suficient de aproape încât să avem în rutină preocuparea activă şi asertivă pentru ceea ce înseamnă cultură de organizaţie.
Ca şi când după ce s-a inventat duşul ca mijloc de întreţinere a igienei şi la început era doar privilegiul unora, acum facem duș cu toții, indiferent de profesie sau de vocaţie, cam aşa stă treaba şi cu cultura de organziaţie: indiferent de rolul în organizaţie, fiecare angajat este responsabil de cultura acelei companii din care face parte şi are implicit datoria de a participa activ la generarea unei culturi care să susţină performanţa.
Diferenţa este că a face duş este o acţiune extrem de precisă şi uşor de efectuat, pe când a te comporta aliniat cu un sistem de valori implicite (pentru că asta este cultura de organizaţie) presupune mai degrabă antrenamente dure de voinţă.
Dar vestea bună este că…
Există know-how transferabil care ajută fabulos organizaţiile în gestionarea culturii, dar probabil că în următorii 4-5 ani nu va exista încă o preocupare aşa cum ne-am dori noi, cei care ne preocupăm de acest subiect. Ca o comparaţie, noi suntem cei care au inventat sau descoperit duşul şi tot mergem să facem demo-uri pe la oameni prin case, dar oamenilor încă li se pare în regulă să mai folosească apa care se adună în căldare, de la ploaie, şi care este încălzită de soare.
După ce lumea va descoperi confortul duşului din casă, vom putem şi noi să trecem la lucrurile sofisticate, care ţin de design, de temperatura apei, de butoane de comandă…
Citiţi articolul integral pe hrmanageronline.ro.