De la investigaţii jurnalistice, la investigaţii medicale
Am abordat, în numărul 220 al Revistei Cariere, Schimbarea. Cu S mare, pentru că vorbim despre acea cotitură în meserie care, la modul ideal, ar trebui să se producă înainte să rămâi ancorat într-un domeniu care nu te satisface pe deplin. Și l-am găsit pe jurnalistul - medic - antreprenor Răzvan Vintilescu. Student la Medicină fiind, s-a apucat și de Științe Politice. Iar în timpul liber, lucra ca jurnalist de investigații. Sună a scenariu de film, dar e pură realitate: astăzi, Răzvan Vintilescu nu a intrat în politică și nici nu mai demască afaceriști veroși, ci conduce o clinică medicală în care și el profesează.
În 2007, era jurnalistul Răzvan Vintilescu. Acum, în fața numelui citim cuvântul medic, iar după nume, manager Klinica Doamna Ghica şi Laboratorul Ixia Medica. Era în anul III la Medicină când a aflat că la Facultatea de Științe Politice se învață lucruri bune, iar profesorii sunt numai unul și unul. „Auzisem de Cristian Preda, de Stelian Tănase, auzisem că e relaxare și că citești cărți mișto. Am învățat o săptămână și am luat examenul. Nici nu era greu ‒ volumul de studiu de acolo era mult mai mic față de Medicină. Mediul era perfect, te încuraja să gândești, erau două medii complet opuse.”
Primul job, prima dezamăgire şi inorogul roz
În 2005, se angaja la Cotidianul, ca reporter de investigații. Au fost patru ani care au început romantic, cu oameni mulțumiți de ceea ce fac pentru ziar. S-a încheiat trist și brusc, într-o atmosferă de tăieri dramatice de salarii, de concedieri colective și, mai ales, de lipsă de respect profund pentru meseria de jurnalist. „A fost foarte urât, o crimă cu premeditare. Echipa redacțională era tânără, destul de ușor de manipulat… înghițeam. Eram niște copii.”
În acest timp, facultatea își urma cursul. Și la Medicină, și la Științe Politice. Pe prima a absolvit-o în 2007, pe a doua în 2008, iar în 2009 a urmat plecarea de la Cotidianul. Examenul de rezidențiat nu l-a dat niciodată: nu crede că un singur concurs, desfășurat o singură dată, poate fi reprezentativ pentru acest domeniu. „Nu m-am dus, pur și simplu. Am preferat să fac bani cu ceea ce gândesc.” Ce-i drept, a încercat să învețe pentru examen, la un an după ieșirea din presă. A descoperit serii întregi de greșeli, precum „injurii ale inimii” sau indicații de a suna la numărul de urgență „911”. „Erau chestii traduse cu picioarele, dintr-o carte din SUA, nici măcar recentă”, își amintește Răzvan.
Lăsând dezamăgirea deoparte, experiența acumulată în presă l-a ajutat enorm. Pe lângă premiile acumulate de la Clubul Român de Presă, Bursele Carter, Tânărul Jurnalist al Anului (de la Freedom House) sau Jurnalistul Anului (de la Comisia Europeană), mai erau și lucrurile mai puțin palpabile, dar mult mai importante. „Cunoscusem niște oameni, interacționasem cu persoane din companii, din multinaționale. Mi-era și mult mai ușor să vorbesc cu ei. Ca jurnalist, nu mai ai trac, autocenzură inutilă, le poți explica pe înțelesul lor.” Erau aptitudini de care avea nevoie, odată ieșit din presă și fără serviciu. S-a gândit că e capabil de mult mai mult. „M-am gândit logic: ce să fac? Parcă așteptam un inorog roz. Nu de alta, dar am văzut oameni care au stat acasă cu anii, așteptând. Așa că am decis să mă întorc la ceea ce știu să fac și am căutat modele de business care să funcționeze pe partea medicală.”
Prima afacere, prima reușită
Ceea ce a găsit nu era roz și nu purta nici corn în frunte. În august 2009, realiza un plan de business pentru o bancă de celule stem. A contactat investitori, i-a și găsit, iar după șase luni, start-up-ul FreezeLife era pe roate. Până în 2013, când afacerea a fost preluată chiar de către cel mai mare client, Biogenis, Răzvan a avut numai de învățat. Bune și rele.
Din cauza aglomerării pe nișă, „la un an de la deschidere, piața a început să pice. Dar lecțiile au fost neprețuite. Cu ocazia asta, am testat și experiența de jurnalist – acum eram de partea cealaltă. Așa am realizat că multe dintre lucrurile scrise în presă nu sunt relevante pentru cei ce le citesc. Cum sunt, de exemplu, problemele de pe piața muncii.” Pentru un post disponibil, de exemplu, trebuia să lucrezi cu Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, unde a dat piept cu statul românesc „în toată gloria sa”. „Timp de două luni, am avut doar candidați care veneau doar pentru ștampila aceea care atesta că își caută activ de lucru… Nici o școală de business nu te învață să gestionezi situații de genul ăsta.”
Cât privește preluarea FreezeLife de către Biogenis, explicația e simplă: „În domeniul ăsta, îți trebuie o investiție foarte mare ca să reziști. La un moment dat, nu mai poți face față ca întreprindere mică”, spune Răzvan.
Prima experiență de management, de la zero
Următorul pas în carieră a luat direcția cartierului bucureștean Colentina: din 2013, fostul jurnalist și antreprenor a fost recrutat pentru a conduce Klinica Doamna Ghica și Laboratorul Ixia Medica. „Când am ajuns, erau aici doar un medic și două asistente, dar și un laborator perfect funcțional. Prioritatea mea a fost să aduc pacienții din zonă. Am creat o echipă de medici tineri; 90% mi-au fost colegi, medici la care și eu m-aș duce. Apoi am încercat să acopăr, pe specialități, afecțiunile cele mai frecvente pe grupele de vârstă ale locuitorilor din zonă. Astăzi, avem zece medici și zece asistente. E un model de business grevat comunității.”
Tocmai acest lucru îl face să nu își dorească să se bată cu clinicile mari: „Vreau să fiu cel mai bun din Doamna Ghica, Colentina.” Și nu e greu. Alta e situația pe nișa laboratoarelor de analize, de care Capitala este plină: sunt 150 la număr, în total, în tot orașul. Laboratorul Ixia Medica aduce mai mulți bani decât clinica, dar a fost și mai mult de muncă.
Secretul succesului: încrederea
Până să ajungă la aceste rezultate, în primele trei luni a documentat integral situația clinicii și a laboratorului, apoi a venit cu un plan de business. De acceptarea lui de către acţionari depindea și decizia sa de a rămâne definitiv la cârma afacerii. „Fără compromisuri! Acționarii au ales să investească și să aibă încredere în domeniul medical, unde nu se câștigă pe termen scurt și mediu. Pacienții au nevoie de timp ca să capete încredere în clinică, și nu poți obține asta în jumătate de an. Aici nu vinzi portocale. Poți să ai tu cel mai mic preț din lume. Dacă nu au încredere în tine, e degeaba.”
Răzvan Vintilescu profesează și el, în ozonoterapie, o specialitate care nu presupune să ai rezidențiatul. „Mă pasionează pentru că e o metodă fără efecte adverse și care nu dă dependență”, spune Răzvan, deși, când a auzit despre ea prima dată, a fost sceptic. „Nu avea legătură cu medicina așa cum o înțelegeam la momentul respectiv, nici nu o luam în considerare. Dar nu poți contrazice rezultatele.” Așa că acum își dorește să facă din Klinica un centru de excelență în ozonoterapie, unde, în mare măsură, a integrat deja specialitatea cu medicina tradițională.
O a doua provocare pe termen mediu pentru Răzvan este să aducă promovarea clinicii în online în proporție de 80%, prin cea de-a doua versiune a site-ului klinica.ro. Este încă o piesă din acel angrenaj al capitalului de încredere pe care îl construiește.
Și pentru că acest scop este atât de complex, Răzvan se implică personal și în rarele situații în care apar conflicte în relația cu clienții. „Nu pot pune presiune pe umerii colegilor mei, pentru că în facultate nu sunt învățați să comunice cu pacienții. Dacă am reușit într-un an să umplem listele de programări, trebuie să ne asigurăm că ei au încredere în medici. Dacă nu, pacientul nu își va lua pastilele, nu va urma tratamentul și, în final, va da vina tot pe medic.”
„De când am migrat din presă cred că am scris mult mai mult. Proiecte, business-planuri, site-uri! Ăsta e modul în care pot comunica tot ce am de făcut.”