N-ar fi mai bine un MBA part-time?
Acestea sunt programe care dureaza intre unul si doi ani si care, spre deosebire de MBA-urile full-time, nu-ti cer sa-ti intrerupi cariera pe perioada studiilor. Asa incat, daca ai peste 30 de ani, o slujba care-ti place si in care vezi sanse bune de promovare si dezvoltare profesionala si personala, sau ai poate chiar propria ta afacere, daca ai o familie pe care nu vrei s-o parasesti pentru un an sau doi si care nu te poate urma intr-o tara straina, si daca, pe langa toate astea, iti doresti sa inveti si sa te perfectionezi in administrarea afacerilor, atunci PTMBA-urile si EMBA-urile sunt pentru tine.
Programele PTMBA presupun cursuri serale in fiecare vineri si cursuri de zi (uneori chiar 8 ore!) in fiecare sambata. Desi numarul cursurilor este mai redus decat in cazul MBA-urilor full-time, programele PTMBA pretind din partea cursantului o mare capacitate de autodisciplinare, iar din partea familiei acestuia, multa intelegere, caci materia care nu se acopera in sala de clasa trebuie asimilata de cursant in timpul sau liber. Localizarea scolii de afaceri e esentiala: intrucat vei avea cursuri in fiecare saptamana, e important sa alegi o scoala aflata la distanta relativ scurta de locuinta sau biroul tau. Un PTMBA intr-o tara straina nu e imposibil, dar iti va cere eforturi considerabile. Programele EMBA reprezinta o combinatie de PTMBA si cursuri la distanta si se adreseaza acelor manageri care au ajuns deja in functii de conducere si care au, din acest motiv, constrangeri de timp mult mai severe. Cursurile EMBA sunt condensate in module "rezidentiale" de una sau doua saptamani, la intervale de trei sau patru luni fiecare. Aceste doua saptamani sunt petrecute intr-un campus universitar sau intr-un hotel de 4 -5 stele, dotat cu sali de conferinta si cu facilitati de comunicare adecvate, si se concentreaza in special pe studii de caz efectuate in grup si mai putin pe prelegeri. Asimilarea bazelor teoretice ale cursurilor e lasata exclusiv la latitudinea cursantului. Interactiunea cu profesorii si colegii e limitata si, in afara modulelor de curs intensiv, se desfasoara in mod "virtual" (e-mail, telefon).
Primul PTMBA a fost lansat de Chicago University, in 1943. In prezent, aproximativ 200 de universitati si scoli de afaceri, inclusiv cele aflate in topul clasamentelor, ofera programe PTMBA si EMBA. O exceptie notabila o constituie Universitatea Stanford, care considera ca este imposibil sa obtii o educatie MBA solida intr-o alta forma decat aceea a cursurilor full-time. De aceea, programul EMBA al Universitatii Stanford este un full-time prescurtat, durand un an in loc de doi.
Parerea generala e ca MBA-urile serioase sunt cele full-time. Si, ca sa vedeti cat de mult conteaza aceasta imagine in evaluarea programelor MBA, am sa dau doar exemplul Colegiului de Management Henley, care pana acum cativa ani avea numai programe PTMBA si EMBA; dupa ce si-a transformat EMBA-ul in full-time MBA, a urcat cateva locuri bune in clasamente.
In afara de frecventa cursurilor, ce altceva mai deosebeste programele PTMBA si EMBA de clasicele full-time? Un element important ar fi selectia candidatilor care, in cazul PTMBA-urilor si EMBA-urilor, e mai putin dura decat in cazul programelor full-time: experienta profesionala si capacitatea candidatului de a demonstra ca s-a aflat pe o pozitie de conducere in ierarhia organizatiei sale atarna mai greu in balanta decat rezultatele la testele GMAT si TOEFL (nu inseamna ca rezultatele acestor teste nu conteaza deloc, inseamna doar ca nu ai nevoie decat de scoruri care sa fie deasupra unui minimum acceptat de scoala de afaceri). Daca, in cazul programelor full-time de prestigiu concurenta e de 6 – 10 candidati pe loc, in cazul celor mai renumite PTMBA si EMBA, concurenta tinde sa fie de 2 – 3 candidati pe loc.
Un alt element ar fi costul, mult mai ridicat in cazul EMBA-urilor, decat in cazul traditionalelor full-time. In majoritatea cazurilor, taxele de scolarizare incep de la un minimum de 70.000 de dolari SUA, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca transportul si cazarea pe parcursul saptamanilor rezidentiale sunt platite tot de student. De ce aceasta diferenta? Foarte simplu: pentru ca, pe de o parte, segmentul caruia aceste programe i se adreseaza e format din manageri care au ajuns deja la un anumit statut profesional si financiar pe care-l vor pastra pe durata programului, iar pe de alta, pentru ca, in multe cazuri, taxele de scolarizare sunt acoperite, partial sau total, de companiile la care candidatii lucreaza.
Programa de studiu prezinta si ea anumite elemente specifice. Cursurile PTMBA si EMBA se concentreaza pe strategie de afaceri si pe aspecte legate de managementul resurselor umane si acorda mai putina atentie "miezului" tipic programelor full-time (contabilitate, economie etc.). Aceasta pentru ca participantii la programe PTMBA si EMBA sunt preocupati mai mult de sistematizarea propriilor cunostinte, decat de acumularea unora noi. Pana nu de mult, programele PTMBA si EMBA se aflau in umbra celor full-time. Astazi, situatia s-a schimbat: un studiu din 2004 efectuat de General Management Admission Council (GMAC) arata ca, numai in ultimul an, numarul candidatilor EMBA a crescut cu 53%. Aceasta pentru ca recesiunea economica la nivel global din ultimii ani i-a determinat pe cei mai multi candidati sa reconsidere decizia de a-si abandona cariera si de a-si asuma riscul somajului dupa MBA. Imaginea PTMBA-urilor si a EMBA-urilor in randurile echipelor de conducere si ale managerilor de resurse umane din marile companii s-a schimbat si ea radical. Recunoscand valoarea profesionala a absolventilor MBA recrutati, tot mai multe companii hotarasc sa-si trimita cei mai promitatori angajati la studii de administrare a afacerilor. Mai mult, faptul ca nu putine scoli de afaceri invita reprezentanti ai unor mari corporatii sa faca parte din consiliile lor de administratie face ca programele PTMBA si EMBA sa fie construite in asa fel incat sa raspunda cerintelor educationale specifice respectivelor corporatii. Toate acestea duc la crearea unei legaturi stranse intre lumea afacerilor si lumea scolilor de afaceri.
Acelasi studiu GMAC, efectuat pe un esantion de 541 de companii internationale, arata ca, in ciuda recesiunii economice, 75% dintre ele s-au aratat dispuse sa finanteze programe PTMBA si EMBA pentru angajatii lor. Mesajul ar fi ca, in mod paradoxal, intr-o lume in care cererea de forta de munca s-a redus, iar oferta a crescut, e totusi dificil sa gasesti oameni cu pregatire si experienta adecvate; daca i-ai gasit, pastreaza-i, nu-i lasa sa plece, ofera-le conditii de dezvoltare profesionala si personala in cadrul companiei, iar avantajele vor fi de ambele parti.
Asadar: MBA full-time, PTMBA sau EMBA? Raspunsul depinde, din nou, de obiectivele pe care le urmaresti, de situatia profesionala si personala, de gradul de risc pe care esti dispus sa ti-l asumi, de mijloacele financiare de care dispui s.a.m.d.
Si, in sfarsit, cateva cuvinte despre MBA la distanta (DLMBA). Parerea mea e ca acestui tip de educatie, desi de departe cel mai convenabil (caci il urmezi asezat confortabil in fata tastaturii si a monitorului, neavand nevoie decat de conectare la Internet si de un cont de e-mail), cel mai ieftin (doar cateva mii de dolari SUA) si cu gradul cel mai scazut de risc (caci nu-ti cere sa-ti intrerupi cariera si nici macar sa-ti iei un concediu de doua saptamani la fiecare 3 -4 luni), ii lipsesc elementele esentiale care dau valoare unui MBA: interactiunea directa, umana, cu cadrele didactice si cu colegii, lucrul in echipa si posibilitatea dezvoltarii contactelor de afaceri (care totusi exista, dar intr-o masura extrem de redusa). DLMBA-urile iti ofera un set de cunostinte culese din carti si reviste – texte importante, de valoare. Dar, doar prin simpla lor parcurgere, nu vei putea niciodata sa ajungi la intelegerea fenomenelor organizationale. Valoarea unui curs MBA vine din caracterul sau interactiv, din impartasirea unor experiente pe care n-o sa le gasesti niciodata descrise in carti si din sansa de a invata sa te integrezi in echipe multiculturale. Daca vrei, a face un DLMBA e ca si cum invatacelul din textele clasice, in loc sa petreaca sapte ani in satul indepartat al maestrului, indeplinind cu curaj si rabdare toate muncile, insusindu-si toate tehnicile si implinind toate ritualurile, s-ar multumi sa primeasca instructiunile acestuia prin mesageri.