Românii care își iau un an liber de la job, ca să se reinventeze

Marea diferență dintre un concediu obișnuit, pe care îl are fiecare dintre noi, și anul sabatic este că ultimul nu înseamnă doar o simplă vacanță de deconectare și reîncărcare a bateriilor, ci are un obiectiv mai îndrăzneț: redescoperirea și dezvoltarea propriei persoane. Până acum doi-trei ani, această noțiune nu era deloc populară printre angajații români, dar lucrurile tind încet-încet să se schimbe.

„Un studiu realizat recent de MyHRLab arată că aproximativ 70% dintre românii cu job ar vrea să aibă parte acest beneficiu, indiferent dacă ar fi plătit sau nu de către companie. Totuși, numărul românilor care chiar fac acest pas nu este deocamdată la fel de mare ca în alte țări”, explică Mihaela Joian, HR Manager la Cegeka România.

Dar există o vârstă la care ești mai tentat să îți iei un an liber? Psihoterapeutul Andreea Stroe-Mățăuan spune că nu. „Vârsta variază destul de mult, în funcție de doi factori esențiali: angajatul să negocieze cu angajatorul astfel încât să își reia serviciul după anul de pauză și să își permită să plătească pentru experiențele din acest an, în condițiile în care nu va mai avea venit”, afirmă ea. Cu alte cuvinte, nu contează că ai 25 sau 45 de ani, important e să te simți pregătit, atât psihologic, cât mai ales financiar.

De ce pleacă românii în concediu de un an?

Dacă scopul unanim este să te redescoperi, motivele care declanșează plecarea diferă de la o persoană la alta. „Necesitatea unui an sabatic vine, de regulă, din două direcții: fie angajatul simte că nu mai reușește să ofere atât de mult pe cât ar putea la locul de muncă și ar vrea mai mult de la sine, fie are nevoie de o perioadă mai lungă de absență pentru a încerca experiențe noi sau a-și dezvolta alte abilități”, explică Andreea Stroe-Mățăuan.

Ștefana Badiu lucra într-o multinațională unde făcea muncă de analiză și de raportare. Când a demisionat, în urmă cu patru ani, făcuse deja trei ani la facultatea de actorie – marele său vis încă de la 18 ani. Însă nu avea o direcție clară. Voia să își ia un an liber ca să vadă dacă poate trăi decent din pasiunea ei. „Aveam 33 de ani când am rămas fără job și a fost destul de înspăimântător. Mă gândeam cu groază dacă o să rezist, dacă o să am din ce să mă întrețin și dacă nu cumva voi fi nevoită să revin la statutul de angajat cu salariu fix, sub papucul unui șef”, povestește ea.

Adriana Beștea, care lucra în creație și management, a decis să-și ia un an sabatic cu opt luni înainte să împlinească 30 de ani. „A fost un cadou de la mine pentru mine. Atunci eram în plină agitație declanșată de întrebări existențiale amestecate cu presiuni sociale. Nu știam dacă îmi doresc cu adevărat să-mi fac bagajul și să fug în lume sau doar îmi place ideea. Mi-am zis să nu mă gândesc prea mult și am plecat.”

În schimb, Ana Aioanei, patroana unei ceainării din București, s-a hotărât că-i momentul pentru o pauză de la muncă din cauza unui eveniment neplăcut, care a făcut-o
să-și pună nenumărate întrebări. „«Cine sunt și care-i scopul meu în această viață?» «Care-mi sunt adevăratele nevoi?» «Care-mi sunt pasiunile?» «Ce mi-ar plăcea să fac dacă mi-aş dedica un an?» Am găsit atâtea lucruri pe care mi le doream, încât am realizat că un an nu e de-ajuns”, rememorează Ana.

Cum reacționează șefii, colegii și apropiații?

Ea spune că cei din familia sa au reacționat destul de bine când au primit vestea, mai ales că erau obișnuiți cu firea ei spontană. „Bineînțeles, au fost și câteva încercări de a mă face să mă răzgândesc – pe motiv că voi avea probleme cu banii –, dar i-am asigurat pe toți că voi fi bine.” Însă nu toți cunoscuții au înțeles-o, așa că a fost obligată să renunțe la câțiva prieteni.

„Colegii și apropiații au crezut că glumesc. Majoritatea habar n-aveau că de mică îmi doream să fiu actriță și că îmi înăbușisem acest vis ca să fiu pragmatică într-o lume care spune: «O să mori de foame cu actoria!»”, își amintește Ștefana despre reacțiile apropiaților. Părinții și prietenii au vrut s-o oprească și au întrebat-o de ce dă cu piciorul unui loc de muncă așa bun. „«Ai înnebunit? Nu ai idee câți ar vrea să aibă jobul ăsta». Așa mi-au spus”, completează ea.

În schimb, colaboratorii și cunoscuții Adrianei au fost uimiți. S-au bucurat și s-au întristat în același timp. Unii au fost chiar un pic invidioși. „Faptul că lucram pe cont propriu, adică eram propriul meu șef, mi-a oferit cumva libertatea și curajul să transform anul meu sabatic din ceva teoretic în ceva palpabil. Habar n-am cum ar fi fost dacă eram angajată full-time la o companie”, adaugă ea.

Câți bani să ai puși deoparte înainte să-ți dai demisia?

Înainte să-ți scrii demisia și să te urci în primul avion spre țările calde, trebuie să știi că ai nevoie de ceva bani puși deoparte pentru asta. Iar dacă n-ai strâns suficienţi, o să te vezi obligat să-ți schimbi stilul de viață. Așa a făcut Ștefana Badiu, care economisise echivalentul a trei salarii, când s-a decis să plece de la job. „Ăștia erau toți banii mei. I-am chivernisit destul de bine și pe parcurs am mai câștigat din atelierele și cursurile pe care începusem să le țin. A fost greu, dar mi-am redus cheltuielile și mi-am schimbat puțin stilul de viață. Am renunțat la vacanțele costisitoare, la ieșitul în localuri de fițe, la cosmetice, parfumuri, accesorii și haine scumpe. Am început să mănânc mai mult pe-acasă și să mă descurc cu strictul necesar”, spune ea.

Ana Aioanei a stat ceva mai bine din acest punct de vedere. Ea a alocat anului ei sabatic suma de 10.000 de euro, bani care să acopere cheltuielile cu transport, cazare, asigurare și mâncare în Tenerife, precum și pentru diverse cursuri acreditate. „Nu mi-a fost afectat stilul de viață, însă am descoperit care sunt lucrurile în care merită să investesc. Pe deasupra, am învățat să negociez prețurile și să le caut pe cele mai convenabile”, spune ea.

„Și eu, și partenerul meu am strâns banii câștigați în cele opt luni de dinaintea plecării. Asta a fost strategia. Mai aveam și ceva economii, dar nu prea multe. Am avut noroc că, în perioada aceea, am lucrat la două proiecte mari cu clienți străini, pe strategie creativă și consultanță de management”, își aduce aminte Adriana, care și-a mai rotunjit veniturile și în timpul vacanței de un an. „Am lucrat la câteva mici proiecte, cât să nu ruginesc. Stilul meu de viață a fost diferit, însă nu neapărat pentru a reduce cheltuielile, ci pentru a experimenta lucruri noi”, completează ea.

Așteptări vs realitate

Adriana mărturisește că cel mai mult și-a dorit spontaneitate de la anul ei liber. Și-a propus doar să nu-și planifice. Nu i-a ieșit mereu. „Am descoperit că nevoile mele de disciplină, de a avea un plan și o rutină se zbat în mine constant. Oricum, într-o călătorie de un an, există mari șanse să nu se întâmple ce-ți propui”, explică ea. Spune că în perioada ei sabatică și-a încărcat bateriile pentru mulți ani și, pe deasupra, s-a îmbogățit cultural, emoțional și vizual, chiar dacă nu a avut cine știe ce activități inedite.
„N-am sărit cu parașute, corzi sau altele asemănătoare, n-am hrănit rechini în larg sau crocodili în mlaștină, n-am mâncat fetus de rață și nici n-am spălat pui de elefant în râu, cu localnicii. În schimb, am frecat o oră, cu ceară, setul de bețișoare făcut cu mâna mea, în Japonia. Așa am descoperit cât de pretențioși sunt niponii cu fiecare lucru care le iese din mână.”

Ștefana a folosit anul sabatic ca să-și termine facultatea. Și-a luat licența în actorie și a început să joace în spectacole de teatru independent. A făcut și reclame, ba chiar a jucat în miniseria Valea mută, de la HBO, însă și-a dat seama că tot îi e greu să se întrețină. Așa că s-a reorientat. „Am cunoscut două fete la un eveniment și împreună am înființat o școală de actorie, pentru oameni care, indiferent de vârstă, vor să aibă mai multă dezinvoltură. Să iasă din zona de confort, să fie mai creativi, mai liberi. Pe scurt, pentru persoane care își doresc mai mult de la viață”, povestește ea.

Dintre cele trei fete, Ana e singura care încă nu și-a încheiat vacanța de un an. A pornit cu gândul să experimenteze culturi diferite, să învețe o limbă nouă, să urmeze cursuri intensive în diverse domenii și, dacă se poate, să-și descopere o pasiune ascunsă sau o înclinație spre ceva anume. „Anul meu sabatic e la jumătate, dar lista deja a suferit ușoare modificări. Am înlocuit unele lucruri, iar pe altele le-am amânat. Până acum, am descoperit că oamenii nu sunt atât de binevoitori cum am auzit, iar birocrație, poate chiar mai mare ca în România, există și în
Spania. Altfel, am devenit mai flexibilă, mai sociabilă și mai liniștită. Mi-am încetinit un pic ritmul nebunesc în care trăiam”, punctează Ana.

Ce se întâmplă după un an de pauză profesională?

Dar ce se întâmplă când vrei să te reîntorci în piața muncii după un an de pauză? Mihaela Joian consideră că depinde atât de angajat, cât și de HR. „Inițiativa anului sabatic demonstrează mult curaj, însă e esențial ca perioada respectivă să vizeze și dobândirea de noi competențe, pentru ca întoarcerea la activitatea profesională să nu fie puternic afectată. Din ce în ce mai multe companii descoperă că o astfel de pauză poate să însemne un beneficiu pe termen lung și pentru companie. Spre exemplu, dacă angajatul învață o limbă străină în acel an, aduce un plus în firmă”, spune ea.

Adriana Beștea, spre exemplu, recunoaște că, după ce s-a întors din anul sabatic a resimțit un gap din punct de vedere profesional. „Dacă nu ești constant în atenția oamenilor, ei te înlocuiesc destul de repede”, remarcă ea. Acum, e în faza în care își reconstruiește rețeaua și știe c-o să mai dureze o vreme până la reapariția proiectelor de lucru. Pe deasupra, Adriana a resimțit schimbări și pe plan personal. „Reacomodarea poate fi ciudată. Mi-a luat două săptămâni să mă reobișnuiesc cu ideea că am și alte haine, nu doar pe cele din rucsacul mic care mi-a servit simultan drept dulap, trusă cosmetică și birou.”

Psihoterapeutul Andreea Stroe-Mățăuan spune că, după un an liber, oamenii se întorc mai motivați la activitățile lor profesionale. „În plus, îmbunătățirile psihice din anul sabatic își vor pune amprenta asupra calității muncii prestate de angajat. Va comunica mai eficient, va avea abilități mai bune de leadership și un nivel de inteligență emoțională crescut”, încheie ea.

Sfaturi pentru cei care vor să-şi ia un an sabatic

„Să fie sinceri cu ei înşişi. Anul sabatic poate avea un uşor efect de bumerang, pentru că aşteptările sunt atât de mari. Oamenii sunt dispuşi să-şi pună la bătaie toată speranţa, toată energia şi toate resursele, în ideea că vor avea o revelaţie, că se vor regăsi. Iar rezultatul poate fi cu totul altul. Cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu un an prin lume nu se găsesc răspunsurile şi rezolvările la «cum să viaţă»”
Adriana Beştea

„Nu spun că oamenii nu ar mai trebui să lucreze în corporaţii, sunt multe persoane fericite cu joburile lor în multinaţionale. Dar cred că fiecare om merită măcar să-şi ia o pauză de la viaţa de corporatist şi să exploreze universul său interior, ca să vadă dacă e într-adevăr pe drumul potrivit. Dacă se va întoarce apoi la traiul de corporaţie, măcar s-o facă asumat şi conştient”
Ştefana Badiu

„Cred că toţi ar trebui să facem asta măcar o dată la zece ani.
E ca o trecere în revistă a ceea ce ai făcut până atunci. Ieşi în afara zonei tale de confort! Pune-ţi întrebări, caută soluţii!”
Ana Aioanei

CITEŞTE ŞI:

• Compania din România unde se lucrează (doar) de marți până vineri

• Tinerii români nu mai stau opt ore la birou și devin freelanceri

Articol preluat din numărul 239/iulie – august 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.