Românii încă mai cred în mitul artistului flămând

Românii iubesc arta, dar de la distanță. Peste 7 din 10 adulți români regretă că nu și-au dezvoltat pasiunile artistice din copilărie, deși consideră că ar fi putut să le transforme într-o meserie, conform unui studiu național realizat pe un eșantion reprezentativ de peste 1.400 de persoane. Motivul care i-a determinat să renunțe la pasiunea lor este de natură financiară.

Lipsa banilor, motiv de abandon

În topul pasiunilor pe care românii regretă că nu le-au cultivat în adolescență se află: muzica (28%), sportul (27%), dansul (22%), fotografia (21%) și pictura (20%). Principalele motivele care i-au făcut să renunțe au fost: lipsa sprijinului financiar pentru pregătire (34,26%) și cea a sprijinului părinților sau a prietenilor (19,6%). De asemenea, o bună parte dintre respondenți (19,41%) spun că au fost descurajați și de faptul că nu au avut suficientă încredere în sine dar nici oportunitatea de a găsi un profesor îndrumător capabil sau să urmeze cursurile unei școli de artă.

A fi artist = lipsuri financiare

Majoritatea românilor crede că este greu să devii artist, iar principalul motiv invocat este că sunt de părere că nu ar câștiga suficienți bani, astfel că ar fi nevoie de un loc de muncă suplimentar, pentru a se întreține. 43% dintre respondenți provin din familii în care li s-a spus că meseria de artist nu este una de viitor. Cu toate acestea, participanții la studiu sunt de părere că, pentru a deveni artist, ai nevoie, în special, de: noroc (25%), talent (20%) și suport financiar (16%).

Studiul a fost realizat în contextul în care Școala de Valori dă startul înscrierilor la cea de-a cincea ediție a Burselor stART, un program dezvoltat în parteneriat cu Provident, cu sprijinul Ministerul Educaţiei Naţionale.

Mitul artistului flămând

Românii încă cred în mitul artistului flămând, cu toate că realitatea ne arată că interesul pentru opere artistice, sub orice formă, este în creștere. În plus, există mulți oameni care creează și au succes fără să trăiască exclusiv din arta lor.

Scriitoarea Elizabeth Gilbert mărturisește în cartea Big Magic că a făcut un pact cu creativitatea: ”tu vei continua să mă inspiri să fac ceea ce îmi place și mă împlinește, iar eu mă voi asigura că vom avea din ce trăi”. Altfel spus, ea nu a condiționat trăirea creativă de traiul per se. A scris și când avea un job de chelneriță, și când era jurnalistă la The New York Times și GQ. Manuscrisele sale au fost respinse mult timp de edituri, dar asta nu a oprit-o din a scrie.

Similar, Doru Trăscău, solistul formației The Mono Jacks, a lucrat mulți ani ca graphic designer și în paralel a făcut muzică. Abia de curând și-a lăsat jobul pentru a trăi exclusiv din arta lui.

”Este un mit atât de puternic că am ajuns sa îl credem cu toții, acela că artiștii care sunt morți de foame și, în general, nefericiți, livrează cele mai bune lucrări. Eu am scris și când eram, la propriu, rupt de foame și atunci când îmi era bine. Drept urmare, nu cred în mitul flămândului.

Tocmai de aceea, am ales să-mi caut un job atunci când muzica nu mi-a putut oferi siguranța unui trai decent. Am descoperit meseria de graphic designer și vreme de aproape 15 ani asta m-a ajutat foarte mult. Am avut șansa să lucrez în multinaționale de unde am învățat o mulțime de lucruri mișto și unde am cunoscut oameni faini. În tot acest timp, însă, am avut un singur vis. Să ajung să trăiesc din muzică. În iulie 2018 mi-am dat demisia și de-atunci îmi trăiesc visul”, ne-a povestit Doru Trăscău.

Citește interviul complet cu solistul The Mono Jacks în ediția de septembrie a Revistei CARIERE.