Teorie. De la distanța psihologică, la conducerea inspirată

Teoria nivelului teoretic (CLT) este o teorie în psihologia socială. Care descrie relația dintre distanța psihologică și măsura în care gândirea oamenilor (de exemplu, despre obiecte și evenimente) este abstractă sau concretă.

În CLT, distanța psihologică este definită pe mai multe dimensiuni – distanță temporală, spațială, socială și ipotetică. Deși există largi dezbateri între psihologii sociali cu privire la alte dimensiuni cum ar fi: distanța informațională, experiențială sau afectivă.

Oricum ar fi, ideea și teoria este aceea că psihologii au identificat o constantă. Comună situațiilor în care stăpânirea de sine se face remarcată. Și aceasta este „distanța psihologică“. Se pare ca oamenilor le este mai ușor să dea dovadă de autocontrol când iau decizii. Cu privire la evenimente îndepărtate. Sau legate de un proiect. De asemenea, potrivit specialiștilor, sunt mai siguri pe ei. Atunci când iau decizii care îi privesc mai degrabă pe alții decât pe ei înșiși.

Spre exemplu. Negociezi un contract cu un client important al cărui buget este restrâns. Dar șeful tău spune să mărești “marjele”. Cum închei înțelegerea?

În mod surprinzător, provocarea care stă la baza unei asemenea situații este aceeași. Succesul depinde etichetarea distanței psihologice Negocierea vă impune să luați în considerare nu numai propriile interese, ci și cele ale altor părți, după cum notează și Harvard Business Rewiev. Gestionarea eficientă a timpului înseamnă prezicerea exactă a angajamentelor care vor fi cele mai presante în viitor (distanță temporală).

Conducerea inspirată implică nu numai încorporarea obiectivelor diferitelor persoane, ci și anticiparea modului în care se vor schimba în timp (distanță socială și temporală).

Gestionarea profitabilă înseamnă utilizarea informațiilor imperfecte pentru a afla cum să răspundă nevoilor în schimbare ale clienților îndepărtați! Și vorbim despre distanțe sociale, temporale, spațiale și experiențiale. Ca idee generală, este de dorit să ne concentram asupra obiectivului final. Și să judecăm de fiecare dată dacă decizia pe care o luăm contribuie sau nu la atingerea obiectivului.