Un business japonez prinde culoare la București
De unde izvorăşte pasiunea pentru limba şi cultura japoneză?
Pasiunea pentru limba şi cultura japoneză vine de la soţul meu, Cristian Liviu Jidiuc care este şi directorul Şcolii Japoneze Sakura. Pasiunea lui izvorăşte din adolescenţă, când a mers la cursuri de vară la Cambridge, în Anglia. S-a împrietenit cu câţiva japonezi, veniţi pentru a studia limba engleză. Reîntors în ţară, s-a decis să urmeze cursurile de limbă japoneză la sala Dales, ale Universității Populare de Artă. După un an, pentru că învăţa japoneza foarte bine, a plecat la studii în Japonia, la şcoala din Nagoya, reuşind să aprofundeze limba. Reîntors în ţară, a urmat cursurile Universităţii din Bucureşti, secţia de limbă japoneză.
Totul a început cu o activitate din domeniul turismului, adresată în special japonezilor, iar în urmă cu 3 ani am pus bazele școlii.
Ce v-a deteminat să păşiţi într-o lume atât de diferiă de a noastră, cu obiceiuri, tradiţii diferite?
Atât eu, cât şi soţul meu suntem avizi spiritului de noutate. Întorşi de curând din Japonia, am observat cât de ofertantă este cultura lor şi cât de greu este să te fascineze altceva după ce cunoşti Japonia. Complexitatea ce o regăsim în această limbă ne-a făcut să o aducem şi în România.
Credeaţi vreodată că veţi contribui la înfiinţarea unei şcoli japoneze?
Dacă aş fi fost întrebată acum 4 ani, răspunsul era nu. Visul meu, de mică, a fost să devin profesoară. Mama mea este profesoară şi, de aceea, doream şi eu să fac același lucru. Acum, situaţia este diferită, nu ştiu ce altceva m-ar putea face să mă simt împlinită. Deşi recompensa financiară nu este cea pe care toţi o aşteaptă, din punct de vedere spiritual mă simt împlinită.
În afară de Sakura, ce alte preocupări mai aveţi?
Şcoala îmi ocupă tot timpul, face parte din viaţa de zi cu zi.
De ce aţi considerat necesar înfiinţarea unei școli japoneze în România?
Japonia este extrem de complexă şi ofertantă pentru tinerii din ziua de astăzi. Dorinţa lor de a fi diferiţi, de a avea o şansă în plus pe piaţa muncii pot fi atinse cu ajutorul caracteristicilor culturii japoneze.
Care a fost valoarea investiţiei? De unde au provenit banii? Fonduri personale, împrumuturi bancare?
Iniţial, valoarea investiţiei a fost de aproximativ 15.000 euro, proveniţi din fonduri personale ale soţului meu. A fost sprijit și de familie, care a crezut în visul lui. În ultimii doi ani am investit în şcoală, deoarece într-un business în educaţie trebuie să se investească permanent, până prinde o formă finală.
Cum credeţi că îl poate ajuta pe un student cunoaşterea limbii, implicit a culturii japoneze?
Piaţa muncii a devenit extrem de competitivă, iar pentru a fi cu un pas înaintea celorlalţi ai nevoie de ceva nou, diferit. Până să ajung să trăiesc această experienţă, am lucrat 9 ani în Resurse Umane şi am întâlnit oameni cu CV-uri asemănătoare, dar şi persoane cu un nivel înalt, ce doreau să aducă un plus CV-ului, dorind altceva, mai bun. Limba japoneză se adresează tinerilor, oamenilor cu un potențial ridicat. Astfel, au acces la o cultură vastă, din care au de învăţat atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional.
De ce vor românii să studieze limba japoneză?
Cel mai mic elev are 4 ani, iar cel mai mare peste 60 ani. Unii tineri vin pentru că sunt pasionaţi de anime-urile japoneze şi cărţilor de manga pe care le citesc şi vor să înţeleagă ce spun personajele lor preferate. Reprezintă o categorie destul de mare şi în creştere.
Mai există și categoria copilul îndemnat de părinţi, care consideră că limba engleză şi germană sunt cunoscute de prea multi, şi astfel au vrut să investească într-un viitor promiţător al acestuia.
Sunt cei care vor să urmeze o facultate de limbi străine, secţia japoneză, şi se pregătesc, mai întâi, cu ajutorul nostru.
Adulţii, persoane peste 30 de ani, majoritatea corporatişti, constituie a doua mare categorie. Doresc să se reinventeze după ce au avut parte de vreun eşec sau au trecut printr-o perioadă dificilă. Pe scurt, limba japoneză te reinvetează.
Ce planuri de viitor aveți?
Pe viitor dorim să înfiinţăm un centrul cultural japonez, avem deja o identitate pe piaţă. În cadrul şcolii avem ateliere de ceremonie a ceaiului, origami, kirigami, manga, gastronomie. În luna august, atât eu cât şi soţul meu plecăm 3 săptămâni la formare în Japonia, la o şcoală asemănătoare cu a noastră. Vrem să ne perfecţionăm cât mai mult, pentru a aduce Japonia tot mai aproape de noi.