Dana Ilieș: Copiii Generației Alpha au nevoie de părinți care să iasă din capcana conformității și să depășească frica de a nu ține pasul
Înainte să își ia zborul, un copil trebuie să stea bine cu picioarele pe pământ.
Înainte să vadă că poate, trebuie să creadă că poate.
Cum încurajăm copiii să-și urmeze visurile și să rămână motivați, în ciuda piedicilor pe care le întâmpină? Cum îi învățăm să nu se compare cu ceilalți și să se concentreze pe forțele proprii? Cum îi educăm să gândească pozitiv și să creadă cu tărie în capacitatea lor de a face lucruri deosebite?
Convinsă că fiecare copil vine pe lume cu un potențial și atunci când el descoperă acest potențial, îl aduce la suprafață și îl șlefuiește, va avea succes și va fi fericit, acestea sunt cele mai importante întrebări la care, prin munca sa, răspunde Dana Ilieș, Life coach și Mentor pentru copii și adolescenți, metoda SoulKids, un program creat în Singapore, care a primit numeroase premii și are o largă recunoaștere internațională. După certificare, timp de 2 ani, Dana a lucrat în Singapore cu sute de copii din toată lumea. Apoi, în 2018, s-a întors în țară și de atunci lucrează cu copiii din România pe mai multe module, prin care îi ajută să dobândească abilități de viață esențiale cum ar fi încrederea în sine, gândirea pozitivă, răbdarea, perseverența sau lucrul în echipă. Două dintre modulele de succes sunt: De la o Minte Deschisă la Bucuria de a învăța și Educație cu Rost.
Exact despre rostul și plusvaloarea pe care o aduce vieții o bună educație vom vorbi în cel de-al doilea articol din seria ”De la Alpha la Z”, cel mai nou proiect educațional marca Revista CARIERE. O călătorie profundă, un drum inițiatic spre incredibila și încă insuficient cunoscuta lume a copiilor noștri, în care partener ne este ALPHA BANK.
Dana, lucrezi mult cu copiii și un punct fierbinte al discuției voastre este, categoric, subiectul ȘCOALA. Cum simți tu astăzi școala românească privită prin ochii lor?
Este o mare bucurie pentru mine să lucrez cu copiii și din interacțiunea asta nu numai ei învață de la mine, și eu învăț foarte multe de la ei. În discuțiile cu ei, subiectul școală este, bineînțeles, prezent în mod constant și părerile lor sunt și divergente, și convergente într-un oarecare fel. Unii văd școala ca fiind utilă în sensul clasic, care a funcționat și pentru mulți dintre noi: să intru la un liceu bun, să merg la o facultate bună. Alții sunt motivați de validarea dascălului sau aprobarea părinților. Ei sunt copiii care se străduiesc să obțină rezultatele, dar care se și simt în competiție cu ceilalți. Apoi sunt copiii de la extrema cealaltă, care văd școala ca fiind ceva absolut inutil și care nu are legătură cu realitatea. Ei sunt aceia care se află într-o luptă constantă cu sistemul și cu părinții, și care găsesc fiecare portiță de evitare a orice ține de școală. Am întâlnit copii care stăteau ore în șir să facă temele de la școală, pentru a evita astfel să primească exerciții suplimentare de la părinți. Între aceste extreme sunt și nuanțe de gri, copii care se află mai aproape de o parte sau alta a spectrului. Ceea ce le este însă comun tuturor este că motivația de a învăța – sau nu – este extrinsecă. Pentru unii școala este un mijloc de a obține un rezultat, pentru alții este o experiență neplăcută, de care vor să stea cât mai departe. Ceea ce văd foarte rar sau aproape deloc este dorința profundă de cunoaștere, curiozitatea, creativitatea, imaginația, tot ceea ce stă la baza motivației intrinseci. Einstein spunea: ”Creativity is intelligence having fun”, copiii noștri nu mai găsesc bucurie la școală, ei merg acolo din obligație. Și asta este valabil pentru aproape toți… din păcate.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că școala nu este ”fun” pentru ei. Dacă pentru noi învățatul clasic, unidirecțional de chestii fixe pe care să le redăm exact așa cum ne-au fost predate a funcționat, pentru ei nu mai funcționează. Asta deoarece copiii generației Alpha s-au născut într-o lume complet diferită decât cea în care ne-am născut noi. Pentru că, dacă noi am învățat tehnologia pe măsură ce ea s-a diversificat, ei s-au născut cu tehnologia. Este ca și diferența dintre un vorbitor nativ și unul care a învățat o limbă. Oricât de bine ai fi învățat, nu vei avea aceeași ușurință a unui nativ. Un copil din generația Alpha a văzut videoclipuri pe YouTube înainte să învețe să citească povești, ritmul vieții lui este complet diferit.
Școala, din păcate, nu ține pasul cu vremurile, ea funcționează după tipare care au fost valabile acum 150 de ani, dar care astăzi nu mai sunt în acord cu realitatea. Dacă în secolul 19 obiectivul școlii era să pregătească oameni care lucrează în fabrici și soldați care să lupte în războaie, a căror valoare stătea în disciplină și conformitate, în secolul 21 școala ar trebui să pregătească oameni capabili să gândească cu mintea lor, creativi, care să găsească soluții la problemele extrem de complexe ale viitorului.
Care sunt diferențele majore între ceea ce ei își doresc și, în realitate, primesc de la școală?
Copiii generației Alpha au toată inteligența lumii la un click distanță. Ce le trebuie lor acum este să dea sens și să pună într-un context experiențele lor, să învețe cum funcționează lumea, să știe cum să-și înțeleagă propriile gânduri, senzații și emoții și cum să se raporteze la ceilalți. Să dezvolte mult mai mult decât inteligența măsurată de testele IQ (am citit de curând că chatGPT a reușit un scor de 150 la un astfel de test). Dacă inteligența artificială are toate răspunsurile, cel mai bun skill pe care îl pot dezvolta ei acum este să știe cum să formuleze cele mai bune întrebări. Dar ca să pui întrebări, trebuie să ai curiozitate și dorință de cunoaștere.
Ce face școala? Școala îi vede pe copii așa ca pe un computer, la input egal, output egal. Copiii sunt în situația de a învăța anumite lucruri fixe, pe care să le redea prin intermediul unor teste care au răspunsuri fixe. Copilul care nu răspunde standardului, care nu se încadrează în normă, este considerat slab și suferă consecințe.
Școala pune mare accent pe teste care măsoară inteligența apreciată de standardele IQ, și anume cât de repede pot fi rezolvate niște probleme (lipsite de relevanță practică), fără să faci greșeli.
În realitate, fiecare copil s-a născut unic și special, și fiecare experiență de viață pe care o are este unică lui. Este mult prea simplist să privim lucrurile în cod binar de 0 și 1 și este păcat să consumăm atâta energie încercând să scoatem din ecuație potențialul lui pentru a-l forța să se încadreze în standard.
Ca să-și atingă scopul și să-i stimuleze pe copiii generației Alpha, școala ar trebui să-i învețe în ce fel să rezolve probleme reale și care au relevanță pentru ei, făcând toate greșelile necesare, fără să se țină seama de timp.
Temelia succesului unui copil este susținută însă de trei piloni importanți: școala, familia și societatea. Cât de puternic ori șubred crezi că este, astăzi, pilonul școală?
Școala, după cum am spus, este încremenită în timp. Ea îi pregătește pe copiii noștri în cel mai bun caz pentru prezent și nicidecum pentru viitor. Imaginați-vă că un copil din generația Alpha, care începe școala să zicem în 2023, va ieși la pensie în 2090. Cum credeți că va arăta lumea atunci? Care va fi parcursul profesional al acestui copil?
Școala însă nu are cum să se schimbe atâta timp cât viziunea despre ce este de valoare pentru școală nu se schimbă. Atâta timp cât vor exista teste care să primească răspunsuri fixe și aceste teste decid în mare măsură viitorul unui copil, nu ai cum să ieși din această paradigmă.
Școala îi pregătește pe copii pentru teste, părinții investesc resurse importante ca să-i pregătească suplimentar pe copii pentru teste și copiii învață pentru teste. Toți cei implicați sunt motivați extrinsec de rezultatul de la test, iar învățarea este doar un mijloc pentru a obține acest rezultat, nu este un scop în sine.
Ce ar trebui de urgență schimbat astfel încât tânăra generație, pe lângă educația academică pe care o primește, extrem de importantă, să fie pregătită și pentru viața de adult, acea educație psiho-emoțională, comportamente și abilități care să-i asigure o viață împlinită și fericită?
Pentru a se schimba cu adevărat ceva în sistem, ar trebui să se schimbe valorile pe care le apreciază acest sistem. Și sigur că poate fi foarte greu să schimbi rapid ceva atât de complex, nu ai avea cum să înlocuiești de pe o zi pe alta testele. Ce se poate face foarte rapid este să adaugi valori pe care sistemul să le asimileze și să le aprecieze, cum ar fi empatia sau gândirea critică. Să evaluezi empatia copiilor. Să evaluezi capacitatea de a gândi critic și de a rezolva probleme reale din viața de zi cu zi. Să dai importanță și greutate acestor valori, incluzându-le în procesul de evaluare, testare, admitere. Empatia și creativitatea sunt abilități pe care eu le văd esențiale în Secolul 21, dar pe care puțini din sistemul de educație sau din societate le văd ca fiind importante.
Cu cât problemele lumii sunt mai complexe, cu atât mai mare ar trebui să fie capacitatea copiilor noștri de a găsi soluții. Viitorul va fi decis de creativitatea copiilor noștri, care ar trebui să învețe să-și folosească imaginația, empatia și gândirea critică pentru a rezolva problemele lumii.
Ce ”forțe” ar trebui să susțină pilonul familie astfel încât să suplinească eficient ceea ce școala românească ignoră (sau îi acordă prea puțină importanță)? Practic, astăzi, care este marea provocare pentru părinți?
Marea provocare pe care o văd pentru părinți este ca ei să iasă din capcana conformității și să depășească frica de a nu ține pasul. Dacă școala nu ține pasul cu vremurile și copiii noștri învață acum, noi ca părinți ar trebui să avem în vedere că prioritară este perspectiva copilului, nu perspectiva școlii.
Aici îmi vin în minte cele trei motive pentru care copiii noștri nu reușesc să-și atingă potențialul. Sunt din cartea lui Sir Ken Robinson ”Find your element”:
1. Cu toții ne-am născut cu capacități extraordinare cum ar fi imaginație, inteligență, emoție, intuiție, abilități fizice și senzoriale, dar nu învățăm să folosim decât o mică parte dintre ele. Pe celelalte le ignorăm și asta ne duce la o înțelegere greșită a propriilor puteri.
2. Nu înțelegem că aceste capacități lucrează împreună. Credem că mintea, corpul, simțurile și emoțiile operează independent. Nu înțelegem existența noastră holistică, organică.
3. Nu înțelegem că, oriunde ne-am afla în viața noastră, există potențial de creștere. Viața nu este liniară și întotdeauna există potențial pentru reînnoire și creștere.
Și atunci, pe ce ar trebui să-și concentreze atenția părinții copiilor Alpha?
Copiii generației Alpha au nevoie să aibă niște părinți care țin pasul cu vremurile, care sunt pozitivi și entuziaști și care se folosesc de mijloace de învățare adaptate copiilor. Părinți care îi ajută să-și mențină dorința naturală de a învăța și curiozitatea, facilitând discuții și experiențe interesante. Care îi ajută să înțeleagă empatia și importanța colaborării cu ceilalți. Care îi ajută să experimenteze medii diferite față de ceea ce văd la școală, în care empatia și creativitatea sunt încurajate, lipsite de judecată și clasificări, și unde ei să se simtă liberi să se exprime. Care îi ajută să vadă posibilități, nu limitări. Dar, mai ales, au nevoie de părinți care să-i încurajeze să fie independenți și să gândească cu mintea lor.
În vremuri atât de tulburi, cu o scară de valori tot mai instabilă și cu modele discutabile, cum să-i vorbești unui copil și să-l convingi despre rostul și plusvaloarea pe care o aduce vieții o bună educație?
Orice vremuri vin cu plusurile și minusurile lor. Există și modele foarte bune, există și modele discutabile. Există și riscuri, există și oportunități. Depinde în ce parte ne uităm. E drept că școala nu este de natură să creeze spațiul care să le cultive copiilor dorința de cunoaștere și curiozitatea. Este cu atât mai mult în sarcina noastră, a părinților, să facem asta. Pe mulți dintre noi schimbările aduse de viață ne-au pus în situația de a lăsa în urmă ce știam pentru a învăța ceva nou. Învățarea continuă este parte din viața noastră de zi cu zi. Noi putem modela asta pentru copiii noștri. Ei pot înțelege că procesul de învățare este continuu și nu se întâmplă numai la școală. Ajutați-i să vadă că pot învăța lecții din natură, ascultând o poveste, un podcast sau citind o carte interesantă. Ajutați-i să înțeleagă că nota de la școală este o consecință a cunoașterii și nu scopul învățării, astfel ca motivația lor de a învăța să fie una intrinsecă.
Categoric, este din ce în ce mai provocator să fii părinte și tot categoric, nimeni nu a reușit să descopere o rețetă perfectă care să-ți ușureze misiunea. Ar fi de folos însă ”o porție” de sfaturi.
Am să spun așa: chiar dacă școala nu ține pasul cu vremurile, copiii voștri învață acum. Vă sfătuiesc, așadar, să luați tot ce e mai bun din ce dobândesc copiii voștri la școală și să completați în afara școlii ce lipsește. Fiți implicați în ceea ce se întâmplă la școală și interveniți atunci când interesul copiilor voștri nu este luat în considerare. Încercați să legați ceea ce învață copiii la școală de interesele lor și de realitate. Încurajați-i să pună întrebări.
Fiți creativi! CREATIV și REACTIV sunt două cuvinte care conțin aceleași litere, dar care au sensuri total diferite. Când sunt REACTIV, cad victimă circumstanțelor, când sunt CREATIV, creez circumstanțe favorabile.
Viitorul este al oamenilor CREATIVI!
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 284
Pentru abonare, click aici
