M-am întrebat dacă este normal ca de fiecare când greşeşti să ai un sentiment negativ care durează două-trei zile. Nu mi-a luat mult să-mi dau seama că răspunsul este un categoric nu. De fapt, nu ar trebui să simţi nimic. Orice om care conduce o echipă trebuie să aibă atitudinea potrivită faţă de greşeală, altfel, îşi construieşte singur drumul către mediocritate. Şi o spun cu atâta îndârjire pentru că mult timp nu am fost de această părere, iar acum mă uit în urmă şi mă simt de parcă am fost legat la ochi.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Nu voi uita niciodată când mi-am luat primul meu costum. Aveam 12 ani, iar tatăl meu m-a dus la un magazin de pe strada 18 din New York. Am fost foarte încântat, aceasta a fost trecerea la sentimentul de maturitate. O reală piatră de hotar. Urma să am un costum ca toți oameni maturi pe care i-am cunoscut.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Nu cu mult timp în urmă, faptul că un manager ocupa “biroul de pe colţ” era un semn că ajunsese pe culmea statutului pe care-l poate avea cineva într-o organizaţie. Numai că, între timp, dormitorul liber de acasă transformat în birou de lucru a uzurpat, în tăcere, locul deţinut de “biroul de pe colţ” în topul poziţiilor râvnite într-o organizaţie, pe măsură ce faptul că un manager sau angajat munceşte din ce în ce mai mult de acasă a ajuns să semnaleze faptul că această persoană deţine o mai mare putere şi autonomie în organizaţia în care lucrează.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Ai auzit feedback-ul de la managerul tău şi bombănelile oamenilor din echipa ta: eşti văzut drept un micromanager care e înclinat să intre prea mult în detalii şi să rămână încurcat în detalii. Obţii rezultate foarte bune, dar cei din senior management te văd doar ca pe un manager bun în chestiuni operaţionale şi pun sub semnul întrebării capacitatea ta de a renunţa la control şi a fi în stare să operezi la nivel strategic. Ia stai un pic, te gândeşti tu. Delegarea sună foarte bine pe hârtie, numai că tu eşti responsabil de nişte proiecte foarte importante, iar managementul se aşteaptă ca execuţia lor să fie impecabilă. Cum vor să le aibă pe amândouă?
„Morcovul şi băţul“ sunt din secolul trecut, spune Daniel Pink în Drive. La fel este şi opinia încă predominantă că motivaţia externă e totul şi că oamenii pot fi întorşi cu cheia de un HR dibaci şi făcuţi să producă eficient, dacă recompensa e ok (salariul şi celelalte beneficii), iar comportamentele neconforme sunt atent monitorizate şi sancţionate. Acestea sunt, explică Pink, coordonatele Motivaţiei 2.0 (cu varianta 2.1, îndulcită cu program de lucru flexibil, cod vestimentar mai relaxat, o anumită autonomie şi elemente de dezvoltare personală).
Ori de cate ori oamenii si-au adresat aceasta intrebare de-a lungul timpului si au avut optiunea sa aleaga, raspunsul intr-o majoritate covarsitoare a fost autonomie. Avem tiparita in adancul nostru dorinta de a fi autonomi, de a lua decizii legate de aspectele importante din viata noastra.
