Ministrul-delegat pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri și Turism, Florin Jianu, și-a început și anul și mandatul în forță odată cu anunțul înființării Comitetului Consultativ pentru Antreprenoriat. Scopul comitetului este de a întări parteneriatul public-privat, de a creşte gradul de transparenţă a deciziilor administraţiei publice şi de a asigura o consultare şi participare activă a tuturor partenerilor. Antreprenorii români nu spun „Nu” noului proiect, dar nici nu se arată extrem de entuziaști.

Antreprenoriatul este o alegere foarte aparte de carieră. Să lucrezi pentru o companie sau pentru propria companie presupune un cu totul alt tip de efort. În cazul în care chiar acum cântărești dacă să pleci sau să rămâi angajat în firma pentru care lucrezi, ar fi bine să știi care sunt argumentele pro și contra antreprenoriat.

Deși e simplu să critici, consecințele sunt, adesea, disproporționat de mari. Subalternii ezită să își critice șefii de teama de a nu spune ceva neadecvat, iar șefii sunt atât de convinși de propria lor judecată încât critica lor e, cel mai adesea, lipsită de menajamente. De ce critica spune mai multe despre cel care critică decât despre cel criticat și cum se ajunge de aici în situația de a aștepta mereu aprobarea celorlalți?

Teama că avansul tehnologic va genera șomaj în masă nu e nouă. În cei două sute de ani care s-au scurs de la începuturile erei industriale a existat permanent îngrijorarea că ritmul schimbărilor tehnologice este atât de rapid încât mulți se vor afla în imposibilitatea de a se adapta, că oamenii vor deveni uşor de înlocuit de roboți. Dar locuri de muncă s-au găsit, chiar dacă oamenii s-au văzut nevoiți să treacă prin perioade dure de adaptare. Așadar, cine se mai teme de tehnologie? 

Pe de o parte, un mediu competițional la serviciu te poate motiva să-ți îmbunătățești munca, pentru că rezultatele obținute de colegi au un efect stimulativ: îți dau și ție sentimentul că se poate! Pe de altă parte, prea multă competiție poate să transforme locul de muncă într-o groapă cu lei – o atmosferă încărcată de tensiune în care înfloresc comportamentele pasiv-agresive. Efectul unui mediu de lucru hipercompetitiv asupra angajaților e ca sabia lui Damocles care atârnă deasupra capului.

Puterea vine din abilitatea de a-i influența pe alții fără a te lăsa la rândul tău influenţat sau din controlul asupra diferitelor tipuri de resurse, de exemplu, cele financiare. Putere poate să îţi dea nu doar statutul, dar şi experienţa acumulată într-un domeniu – o formă de putere de care se bucură, de regulă, specialiştii. Unii au putere, chiar dacă nu au un statut ierarhic ridicat. Colegul de la IT, să zicem, e singurul care îţi controlează calculatorul – iar aceasta este o resursă-cheie, de care depinde munca ta şi a altora.

Decenii la rând, cercetătorii au cântărit această ipoteză: e în natura umană să îți dorești să fii cineva în cercul tău social, în branșa în care lucrezi sau în societate? Este nevoia de a avea un statut o preocupare fundamentală? Unii susțin că e o nevoie înnăscută de prestigiu și de reputație. Alții pun la îndoială ideea că ar avea vreo legătură cu starea de bine sau cu stima de sine. 

Ediția de octombrie a Revistei CARIERE le este dedicată investițiilor care dau rod. La vremea culesului vă prezentăm în cover story câteva dintre afacerile cu vin care încep să prindă contur și pe câțiva dintre oamenii care au pariat pe restabilirea reputației vinului românesc.

Oameni toxici sunt peste tot. Nu doar în presă, unde gazetarii împroașcă pe toată lumea cu noroi, fără să își verifice sursele. Nu doar la televiziune, unde realizatorii de talk-show-uri își asmut invitații, iar realizatorii declamă știrile pe un ton sentențios, nu doar în Parlament unde aleșii lansează atacuri la persoană. Mă refer la toți cei care caută nod în papură și te fac să te simți stânjenit fără motiv. La cei care, în ședințe, fac genul de comentarii la care toată lumea amuțește. Îți lasă impresia că foștii bătăuși ai clasei și-au găsit un loc de muncă.

Autoritatea și răspunderea merg, teoretic, mână în mână. E normal ca oamenii aflați în posturi de conducere să aibă mai multe responsabilități care vin odată cu puterea. Autoritatea vine la pachet cu aptitudini speciale, cunoaștere și experiență, asta când nu e dată de vârstă și de nivelul de educație pe care respectiva persoană și l-a însușit. Așa cum în familie părinții au autoritatea de a lua decizii pentru copiii lor până când se maturizează suficient pentru a lua hotărâri singuri, tot așa, într-o instituție, angajații-seniori au autoritatea de a lua decizii în numele colegilor lor mai tineri și mai neexperimentați.

Ne-am confruntat fiecare cu diferențele dintre generații și probabil că ne-am format o părere despre felul în care se manifestă, acasă sau la serviciu. Înclinam să cred că etica ar trebui să fie aceeași pentru toată lumea indiferent de vârstă însă fiecare generație are mentalitatea ei și e al naibii de greu să construiești o atmosferă de lucru bazată pe un set de valori la care să rezoneze toată lumea.

Ne plângem că fructele și legumele nu au gust și că lucrurile pe care le găsim în magazine provin din China? Ce-ar fi dacă am inversa tendințele și am cumpăra produse autentic românești? Consumatorii n-au avut nicicând în istorie atât de multă libertate în a-și direcționa banii spre brandurile pe care le apreciază. Internetul permite un nivel de transparență fără precedent, iar când decidem ce cumpărăm, suntem tot mai informați cu privire la alternative.

Revista Cariere a organizat miercuri seară evenimentul de lansare a ediției din luna martie. Cover story-ul numărului, dedicat ecologiei, a avut ca subiect Bucureștiul şi, mai exact, ce putem face pentru a trasforma Capitala într-un oraș verde.

Cei mai mulţi dintre noi sunt împăcaţi cu gândul că în societatea modernă stresul face parte din cotidian. E prezent în vieţile noastre acasă, la şcoală şi la serviciu. Iată de ce managementul stresului la locul de muncă reprezintă o problemă pe care multe companii caută să o soluţioneze.

La prima vedere, a sta pe Internet poate părea o pierdere de vreme, dar depinde din ce perspectivă priveşti.

Până pe 10 septembrie 2011, în teatrul La MUSE de pe Lipscani 53 se află în plină desfăşurare festivalul de teatru independent UNDERCLOUD. Aflat la cea de a IV-a ediţie, festivalul reuneşte 20 de spectacole, cele mai bune producţii din stagiunea teatrelor independente din Bucureşti.Sectacolele au loc în fiecare seară, de la ora 19.00 sau 21:00. Chris Simion, directorul festivalului, ne spune de ce merită să trecem cel puţin într-o seară pe-acolo.